Istorie, politica, cetatean in Citate favorite

Mulți cetățeni afirmă răspicat: Ooo, eu nu fac politică! Nu mă interesează! Toți politicienii sunt la fel! Apoi, aceeași cetățeni: Da' nu mai scăpăm de politicienii ăștia! M-am saturat de hoțiile și aberațiile lor! Cum scăpăm de ăștia? Toți ceilalți, în minoritate: Interesați-vă de politică, implicați-vă! 

Pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț copiez mai jos câteva aforisme/cugetări despre cetățean, istorie, politică. Din cartea Aforisme și cugetări, de Constantin Tsatsos, Editura Univers, București, 1977, in traducerea lui Ion Brad și Dumitru Nicolae.

Educația cetățeanului se realizează în cea mai mare parte și îndeosebi prin aristotelică obișnuință, prin exercițiu, iar într-o măsură mai mică, in secundar, prin învățarea principiilor fundamentale ale funcționării statului. Acolo unde cetățeanul nu-și exercită drepturile sale politice, unde el nu ia cunoștință din practica vieții de libertățile și de întinderea obligațiilor sale și citește doar îndreptare de educație cetățenească, această educație are tot atâta valoare cât o moară de apă destinată să funcționeze după regulile ei, dar care nu are apă.

Întreaga istorie este o evoluție, fiind constituită numai din tranziții. Când însă evoluția e rapidă, atunci spunem că suntem într-o perioadă tranzitorie. Cum e cea actuală.

Istoria e plină de numeroase exemple de indivizi neînsemnați, a căror unică virtute e o anumită pricepere in folosirea forței sau a lingușirii, sau și a uneia și a celeilalte. Asemenea indivizi pot, pentru un timp, să-i orbească pe cei din jur, atunci când vorbesc puțin ori când tac. Când însă încep să spună multe, atunci, dintr-o dată, le cade blana de leu, iar oamenii care dau să-și zmulgă parul din cap nu mai reușesc s-o facă, pentru că, între timp, li s-au pus cătușe.

Trecutul - o forță uriașă, atunci când îl domini, și o povară copleșitoare atunci când te domină.

Dacă politica este arta de a orienta acțiunea, in condițiile concrete din fiecare moment, cu mijloacele cele mai potrivite, spre țelul cel mai drept cu putință, atunci concepție politică trebuie să aibă și individul. Fiecare om trebuie să fie și politician dacă vrea și poate să se dirijeze singur, să nu fie dirijat de alții. Politica înseamnă arta viețuirii. (...)

Libertatea politică, egalitatea, măcar cea a șanselor, și suveranitatea poporului sunt premise fundamentale pentru orice democrație, consfințite și prin Constituții. Există și premise pe care nicio Constituție nu le poate formula, deși sunt tot atât de necesare, și în lipsa lor nicio democrație nu se poate menține: moderația și calmul.

Brutalitatea nu poate trăi mult singură. Are nevoie să fie însoțită și de alte rele.

Câteva date biografice Constantin Tsatsos (1.07.1899-8.10.1987)

Konstantinos D. Tsatsos a fost un diplomat grec, profesor universitar, savant, om politic. In 19 iulie 1975 devine al doilea președinte al celei de A Treia Republici Elene (mandatul încetează în 10 mai 1980).

Până să fie ales președinte a deținut portofolii in mai multe ministere - prima dată in 1945, ca ministru de interne, al presei și aviației - ministru al educației, de justiției, al culturii și științei, al serviciilor sociale; a mai avut și alte funcții politice și a fost membru al Academiei din Atena.

A publicat poezie, piese de teatru, monografii și altele, dar și numeroase tratate și studii de drept, filosofie estetică.

A studiat filosofia, dreptul și economia politică la universitățile din Atena și Heidelberg.

Weekend cu vaccinați, și tombole

Politica și etica aparțin de lumi diferite. (Adam Michnik)

*

Ori eu am insolație, ori cei care se fac_că_conduc această țară!

Un șef de partid din coaliția aflată la „guvernare” zice că s-au gândit (gândit?!!) cum să facă și să dreagă pentru a despărți persoanele vaccinate de persoanele nevaccinate. Și-a zis așa, pe scurt: „Persoanele vaccinate merg la mall în weekend, persoanele nevaccinate merg în timpul săptămânii”. Adică, vor sta la coadă și vor prezenta „certificatele verzi” (certificate verzi pentru sursele regenerabile de energie?). Un vaccinat de colo: „Adică, eu n-am voie să merg joi la mall?”

Același politician: S-a discutat și subiectul unei potențiale loterii, chiar cu utilaje agricole, astfel încât să reacționeze cei din mediul rural.

Cuuum?! Câștigă utilajul - mă gândesc la vreo combină, un tractor, nu la lopeți sau hârlețe (dar cine știe ce știe el că-s „utilajele agricole”) - un om care n-are după ce bea apă. Vinde utilajul la preț de dumping sau îl închiriază?

Mai are și altele: tombole, tichete de vacanță. Le puteți citi / auzi aici:

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/restrictii-discutate-in-guvern-dan-barna-persoanele-vaccinate-sa-mearga-la-mall-in-weekend-restul-in-cursul-saptamanii-1608389

Primul_ministrul e întrebat care-i treaba cu omu’ cel ‘nalt. Ce găsește să zică?! „Nu credeam că vor ajunge în spațiul public discuțiile”. Cred că nu era cazul să fie discutate (gândite nu știu dacă au fost).

Vine și ministra sănătății - altfel nu se poate - și bălmăjește ceva despre „loteria regretelor”: se alege un CNP și dacă norocosul e vaccinat primește marele premiul, dacă nu e vaccinat... vede ce-a pierdut (= loteria regretelor). Hm. De când au dreptul să prelucreze CNP-uri pentru așa ceva? (tombolă cu datele personale?!!)

Și-l completează pe șeful ei de partid: „nu mall-uri, ci spații publice închise neesențiale”.

Tot în interviul aflat la adresa de mai jos afirmă la un moment dat (mai spre sfârșit): nu există contraindicații reale pentru vaccinare.

Video(23 iulie 2021):

https://ro-ro.facebook.com/IoanaMihailaMS/videos/513536493266770/

(nu știu cât va mai rămâne înregistrarea pe pagină)

Din discuție, zise de ministră:

Vaccinații sunt liberi să respire liniștiți. Nevaccinații să se pregătească pentru vaccinare. Sunt necesare studii sociologice ca să vedem ce categorie populațională a răspuns poate unele mesaje s-au dus bine către unele categorii pentru alte categorii trebuie să creem alte mesaje și trebuie să apelăm la alți vectori de transmitere a acestor mesaje.

*

Avem în lucru o campanie de informare strict medicală mai generală, despre beneficiile vaccinării și mai specifică în care să explicăm oamenilor că nu există contraindicații reale și să răspundem științific acelor frici și griji ale celor care nu doresc să se vaccineze.

(sublinierea îmi aparține) E penibilă când se lansează în discurs - clipind des și foarte des - și în loc de vaccinați zice nevaccinați, și invers... Se corectează strâmbând buzele a zâmbet. Pare că nici ea nu crede ce zice. 

Ce înseamnă "categorie populațională"? Populaționistică am aflat ce înseamnă - se folosește (în istorie) rar spre deloc: știința condițiilor, situației și dezvoltării populației (scrie în dicționar). Sunt aproape sigură ca iar a tradus cineva aiureli și din "population category" a ieșit "categorie populațională" - se potrivește cu stimularea. Ar putea fi adjectivul de la populaționistică? Poate are dreptate; știu eu?! 

Și el, și ea conjugă până la plictiseală verbul „a stimula”: stimulare, să stimulăm, vom stimula, va stimula... Dacă nu ține cu stimularea copiilor cu vârste între 0-4 ani poate ține cu stimularea vaccinării.

Politrucii de pe aici „argumentează”: „Sunt măsuri care se iau/s-au luat și în alte state”. Uită să spună că „în alte state” cetățenii sunt în stradă împotriva ideilor politrucilor lor, iar ideile cu intenție de lege sunt pe la curțile constituționale și cine mai știe pe unde (e vorba despre statele în care democrația mai are sens). Dar dacă tot o țin langa, politicienii, cu alte state care... În alte state pensiile sunt decente. Să facă și aici pensiile ca-n alte state. Oh, nu se poate! Statul român poate lua, dar n-are de unde da.

În 27 ianuarie 2021, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a adoptat Rezoluția 2361, din cuprinsul căreia am ales:

Statele Membre trebuie:

7.3.1 să se asigure că cetățenii sunt informați că vaccinarea nu este obligatorie și că nimeni nu este presat politic, social sau în alt mod să se vaccineze dacă nu dorește să facă acest lucru el însuși;

7.3.2 să se asigure că nimeni nu este discriminat pentru că nu a fost vaccinat, din cauza unor posibile riscuri pentru sănătate sau pentru că nu dorește să fie vaccinat;

7.3.3 să ia măsuri eficiente timpurii pentru a contracara dezinformarea și neclaritățile cu privire la vaccinurile Covid-19;

7.3.4 să distribuie informații transparente despre siguranța și posibilele efecte secundare ale vaccinurilor, lucrând cu și reglementând platformele de socializare pentru a preveni răspândirea dezinformării;

7.3.5 să comunice în mod transparent conținutul contractelor cu producătorii de vaccinuri și să le pună la dispoziția tuturor pentru examinare parlamentară și publică.

Textul integral:

https://pace.coe.int/en/files/29004/html

Rezoluția nu este obligatorie, se dorește un ghid de respectare a drepturilor fundamentale ale omului.

Există bine și rău în toate aspectele vieții. Singurii oameni în care nu putem avea încredere sunt politicienii. Acești tipi mint pe toată lumea în mod constant. (Demian Bichir)

De la Mihai Eminescu citire

În cultul nostru pentru străini și nepăsarea de ce e național am lăsat nu numai să se facă ca naționalii noștri să fie înlăturați de cătră străini prin simplul efect al abilității reale a străinilor, dar am făcut tot pentru a susține pe străini și industria străină. Nu era întreprindere, nu era licitație pentru procurare de obiecte pentru diferitele servicii ale statului, pentru armată între altele, la care să nu fie admis pe pămînteni deopotrivă cu oricare străin ce s-ar fi prezentat și să nu se fi acordat concesiunea străinului pentru... pentru că acesta ar fi lăsat cu preț mai ieften. Nu ne preocupăm că industriașul și comerciantul român contribuie la toate sarcinele de tot felul ale statului și trebuia a fi preferit, că străinul ce se prezenta nu justificase nici cunoștința specială, nici solvabilitatea, nici în fine dacă concesiunea se mai putea îndeplini întocmai de către concesionarul străin după condițiile contractului cu prețul stipulat. Concesionarul caută a lua concesia oricum, căci știe că prin falsificare, prin înșelăciune va pune lucrurile pe cale bună. (...)

Astfel, preferându-se străinii, statul le-a oferit acestora putință de-a mînui capitalul public, veniturile bugetului statului, al județelor și al comunelor.

(mai 1879)

Unul din defectele cele mai mari ale noastre e că, departe de a ne ocupa cu fondul lucrărilor, credem că (e) deajuns să avem numai forma lor, asemenea copiilor cari, voind a-și face o florărie, smulg plante din câmp și le așează fără rădăcini în straturi, improvizîndu-și pentru cîteva ceasuri o grădină, în aparență frumoasă, însă fără de trăinicie. Nerăbdători cum suntem, nu ne-am deprins a cunoaște cumcă lucrurile luate din temei ar fi și mai trainice și mai folositoare și totodată cu mult mai ieftine decît mulțimea de forme goale care, neavînd înțeles și vitalitate, cer mereu muncă de Sizif de a fi reînnoite.

(26 septembrie 1878)

din Ne e silă (scrieri politice), de Mihai Eminescu (n.15.01.1850 – d. 15.06.1889)

foto: wikipedia

Extras bilanț 2020. Citate favorite

Citez dintr-un articol al lui dlui. Ioan Stanomir, profesor la Facultatea de Stiinţe Politice din Bucureşti:

Pandemia a oferit statului, indiferent de tiparul ideologic, ocazia de a-şi exersa, din nou, reflexele sale de intervenţie, supraveghere, control şi condiţionare socială. Stările excepţionale, ce păreau a fi un capitol de istorie constituţională, au devenit cotidianul atâtor societăţi. Stările excepţionale au erodat libertatea dramatic, iar acest proces ireversibil de creştere al statului creează punctul de pornire al unui viitor al intruziunii şi al disciplinării. Argumentul protejării sănătăţii permite extinderea autorităţii statului dincolo de limitele rezonabile ale proporţionalităţii. Omul devine un subiect administrat birocratic, iar apelul la ştiinţa mântuitoare permite politicienilor să restrângă spaţiul de libertate, pas cu pas, în numele siguranţei şi al binelui comun.

2020 poate fi primul an din acest viitor imposibil de evitat. Intâlnirea dintre frică, expansiunea statului, masificare, rafinare tehnologică poate fi una fatală libertăţii. Sinteza de Orwell şi de Huxley nu mai are trăsăturile clasice ale dictaturilor din veacul trecut. Ea înseamnă un sistem proteic şi adaptabil, capabil să se hrănească din temerile pe care statele însele le alimentează. Sinergia dintre stat ,reţelele sociale şi media nu este mai puţin neliniştitoare: criticii nu vor mai fi eliminaţi, pentru că vocile lor se vor fi pierdut în cacofonia postărilor şi a comentariilor. Masificarea va fi înlăturat riscul revoltei.

Articolul integral:

https://www.marginaliaetc.ro/2020-o-fotografie-a-lumii-noastre/

₪ ₪ ₪

Suzana a preluat de la Zina ștafeta jocului Citate favorite pornit in colaborare cu Ella. In fiecare zi de luni din săptămâna in care incepe luna calendaristică.

Image by Dimitris Vetsikas from Pixabay

Citând pe Ellen Johnson Sirleaf. Citate favorite

Ellen Johnson Sirleaf s-a născut in 29 noiembrie 1938 in Monrovia, Liberia.

Din anul 2006 şi până in anul 2018 a fost un puternic lider politic, preşedintele Liberiei - a fost prima femeie de culoare preşedinte, din lume, şi prima femeie preşedinte într-o ţară din Africa postcolonială.

*

Dacă visele tale nu te sperie, nu sunt destul de mari.

*

Pe măsură ce mai mulți bărbați și femei vor fi educați sistemul de valori va fi îmbunătăţit și respectul pentru demnitatea și viața umană va creşte.

*

De ce unele țări sunt capabile, în ciuda problemelor foarte reale și serioase, să avanseze pe calea către reconciliere, regenerare și dezvoltare, în timp ce altele nu pot? Acestea sunt întrebări critice pentru Africa, iar răspunsurile lor sunt complexe și nu întotdeauna clare. Conducerea politică este crucială, bineînțeles.

*

Suntem aici pentru că împărtășim o credință fundamentală: sărăcia, analfabetismul și inegalitatea nu aparțin secolului XXI. Împărtășim un scop comun: eradicarea acestor neajunsuri în beneficiul tuturor...

*

Etnicitatea ar trebui să ne îmbogățească spiritual, cultural; ar trebui să ne facă un popor unit în diversitatea noastră, nu să ne dividă.

*

Întregul nostru sistem judiciar din Liberia s-a distrus din cauza multor ani de nelegiuire, indisciplină și război. Avem nevoie de mai multă pregătire pentru a beneficia de mai mulți judecători calificați. Avem nevoie de reforme în domeniul infrastructurii. Toate legile noastre trebuie să fie reexaminate de o comisie de reformă legislativă.

*

Nu este ușor de rezolvat șomajul în rândul tinerilor. Parteneriatul între sectorul public și cel privat poate face o mare diferență.

₪₪₪

Postare pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella. Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte sau in altă parte, la un moment dat. Click&Comment Monday! e sloganul acestui joc.

Azi m-am inspirat de la Alex, care alege să citeze oameni care au venit in lume, sau au plecat, in data zilei Citatelor.

₪₪₪

CC BY 2.0

Ellen Johnson Sirleaf, in anul 2011, alături de alte două femei: Leymah Gbowee (Liberia) şi Tawakkol Karman (Yemen), a primit Premiul Nobel pentru Pace - pentru lupta lor nonviolentă pentru siguranţa femeilor şi pentru dreptul femeilor de a participa deplin la făurirea păcii.

In septembrie 2013, preşedintele indian Pranab Mukherjee i-a înmânat Premiul Indira Ghandi (Premiul Indira Gandhi pentru Pace, Dezarmare și Dezvoltare), premiu acordat anual de Indira Gandhi Memorial Trust, pentru persoane sau organizații, ca recunoaștere a eforturilor creative de promovare a păcii internaționale, a dezvoltării și a unei noi ordini economice internaționale; asigurând că descoperirile științifice sunt folosite pentru binele întregii omeniri și extinderea domeniului libertății.

In anul 2016, cei de la revista Forbes au plasat-o pe locul 83 între cele mai puternice femei din lume. A fost numită Doamna de Fier a Africii.

Candidatul desperării. Citate favorite

Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm. (Mark Twain)

Nimic nu pare a se schimba, ceea ce nu e tocmai o sursă de speranţă pentru acel “mai bine” dorit de alegătorii din toate timpurile.

*** 

Printre altele, in romanul său "Lacrimile aproapelui", Gerolamo Rovetta (1851-1910) face o cronică detaşată şi ironică a lumii politice, in culisele ei, in care averea asigură succesul unei candidaturi şi câştigurile de provenienţă dubioasă nu împiedică ci, dimpotrivă, uşurează dobândirea decoraţiei “Pentru Merite Sociale”.

Pentru jocul Citate favorite găzduit de Zina şi pornit împreună cu Ella am ales un fragment din Lacrimile aproapelui - pentru că e lung textul am îngroşat ideile pe care am vrut să le subliniez.

Se pot alătura in joc toţi cei care doresc să împărtăşească ceea ce le-a atras atenţia într-o carte, la un moment dat. 

Acesta este Barbarò, Pompeo Barbarò, cavalerul Barbarò, Barbarò lăptarul, bancherul, portarul, antreprenorul, Barbarò sub sechestru pentru neplata datoriilor; el este, numai el este, el in persoana Candidatul desperării - scria Cammaroto - iar noi trebuie să aducem laude şi să mulţumim înţelepciunii nemărginite şi măreţe a palavragiului Moderatore, pentru că ne-a sugerat un titlu atât de frumos, atât de adevărat, atât de grăitor, de potrivit, de edificator!

Candidatul desperării!... Oh, cititorii mei preaiubiţi, îndreptaţi pupilele ochilor voştri spre feţele galbene ale membrilor hepatici ai hepaticii ”Constituţionale” şi o să citiţi pe ele tristeţea resemnaţilor, spaima înfricoşaţilor, mânia celor trădaţi, umilinţa celor învinşi!... Îndreptaţi, îndreptaţi privirile voastre spre feţele îndurerate ale moderaţilor lberali şi neliberali şi spuneţi chiar voi dacă nu sunt aceia şi aceştia desperaţii de ultimul moment, care, speriaţi de ameninţarea diviziunii voturilor, înspăimântaţi de apariţia formidabilei candidaturi a lui Alamanni, înăbuşe glasul conştiinţei din interese de partid, îi ofensează onestele tradiţii, îngroşând rândurile miliţiei alese, [...] cu mercenari cu gheare prădalnice, şi in cele din urmă, când apa le-a ajuns până la gât, se agaţă până şi de Barbarò... această obscena băşică umflată de Il Moderatore pentru salvarea celor ce-şi cârmesc barca între patrie şi dugheană! [...]

Cine e acesta?... Mii şi mii de draci! E omul nefast al furniturilor militare; e omul de nimic şi nelegiuit al Agenţiei de împrumuturi pe amanet [...] Ce vrea?... Simplu ca bună ziua: vrea bani! Ce va face?... Ce a făcut întotdeauna: bani, bani şi iar bani! Cu orice preţ, cu orice neruşinare, vânzând pe Cristos ca Iuda, cu deosebirea că apoi, in loc să se spânzure, şi-a spânzurat aproapele cu cei treizeci de arginţi câştigaţi!

Il Moderatore a avut [...] şi ideea minunată de a sfătui pe alegătorii din Panigale să trimită la Cameră pe Barbarò pentru că... [...] in Cameră sunt de discutat bilanţurile! Ce bilanţuri, pentru Dumnezeu? Poate bilanţurile unei lăptării falite sau ale vreunei dughene murdare in lichidare? Oh, in acest caz, şi noi am vota in unanimitate pe prea competentul candidat... al desperării! Dar acolo unde se fac legile statului, unde ar trebui să fie adunate laolaltă inima şi mintea patriei, credeţi-mă, totuşi, că veţi fi mult mai bine reprezentaţi de cinstea lui Alamanni, decât de abilitatea administrativă a lui Barbarò... [...] Scrieţi că in vreme ce Alamanni îşi cheltuia averea pentru binele patriei, cavalerul Pompeo fura patria pentru a se îmbogăţi!... Scrieţi toate acestea şi veţi fi spus, cel puţin o dată, şi adevărul! [...] Ei bine, un asemenea om, care se căzneşte să maimuţărească pe gentilomi, dar care n-a imitat niciodată pe oamenii cinstiţi, poate să creadă in triumful cavalerului Pompeo Barbarò, alias Barbetta, însă noi, nu! Şi dacă profesorul... maşinaţiunilor electorale poate să aducă alegătorilor din Panigale injuria propriilor lui speranţe, noi n-o să le aducem, desigur, injuria temerilor noastre.

(Lacrimile aproapelui, Editura pentru Literatura Universală, Bucureşti, 1969, traducere de C.H. Niculescu)

Despre politica, in citate

Politica este stiinta si practica de guvernare a unui stat si reprezinta sfera de activitate social-istorica ce insumeaza relatiile, orientarile si manifestarile care apar intre diversele categorii si grupuri sociale, intre partidele politice, intre natiuni s.a.m.d. in vederea emanciparii conceptelor proprii, in lupta pentru putere sau suprematie ideologica etc. (wikipedia)

Acum, chestiunile serioase:

Politica este arta de a nu spune nimic folosind cel mai mare numar de cuvinte cu putinţă. (Gelu Negrea)

Politica e un pendul ale cărui balansuri intre anarhie si tiranie sunt intretinute de iluzii revigorate in permanenta. (Albert Einstein)

₪ ₪ ₪

Prima datorie a guvernantilor este sa protejeze cetatenii, nu sa le conduca vietile (Ronald Reagan)

Sub fiecare piatra sta ascuns un politician. (Aristofan)

Un prost si banii lui sunt repede alesi.

Eu nu fac glume. Doar privesc spre guvern si relatez faptele. (Will Rogers)

Problema cu glumele politice este ca sunt alese.

Reteta pentru dezastru: sa amesteci religia cu politica. (?)

Un politician ar face orice pentru a-si pastra functia – ar deveni chiar si patriot. (William Randolph)

Politica nu are principii. Are numai interese. (Octavian Paler)

Politica nu are nicio legatura cu morala. (Niccolo Machiavelli)

In politica prostia nu e un handicap (Napoleon Bonaparte)

Politica este arta de a cauta probleme, gasindu-le pretutindeni, diagnosticandu-le eronat si aplicand remedii necorespunzatoare. (Groucho Marx)

₪ ₪ ₪

Tirania majoritatii este un pericol foarte real. Este o greseala sa presupunem ca majoritatea are, cu necesitate, dreptate. In fiecare problema noua, majoritatea greseste, in prima instanta, intotdeauna.

Ori de câte ori este posibila actiunea divergenta a diferitelor grupuri, fara ca aceasta sa duca la anarhie, ea ar trebui sa fie permisa.

In aceste cazuri, toti aceia care iau in considerare trecutul istoric, vor fi descoperit ca, de fiecare data cand apare o problema fundamentala noua, majoritatea savârseste greseli, deoarece este condusa de prejudecati si obisnuinte.

Progresul apare datorita faptului ca o minoritate reuseste in mod gradual sa modifice opinia majoritatii si sa schimbe cutumele. (Bertrand Russell, Idealurile politice)

Ca la noi la nimenea

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, în Botoșani. A fost poet, prozator, dar și jurnalist, un bun observator al realității românești de atunci.

A debutat în ianuarie 1866, cu poezia La mormântul lui Aron Pumnul, publicată într-o broșură numită Lăcrămioarele învățaceilor gimnagiaști. Aron Pumnul i-a fost profesor de limba română în gimaziu.

Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare. A fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.

Citind azi articolele publicate de el în presa vremii, parcă-parcă, recunoaștem realitatea de azi. Să nu se fi schimbat nimic în viața (și mentalitatea) cetățenilor români?

Ca la noi la nimenea

Proverbul acesta, moștenit din moși strămoși, e rezultatul unei dureroase istorii, în cursul căreia poporul nostru, pierzând orice speranță de îndreptare, ia lucrurile mai mult în bătaie de joc, ca și când lui Dumnezeu i-ar fi plăcut să drapeze tragedia sorții noastre cu foarte multe scene comice.

Realitatea tragică a vieții noastre de stat e nespusa mizerie a populațiunilor de jos, e stoarcerea lor prin nemăsuratele clase improductive, compuse mai cu seamă din străini, e ușurința și lipsa de caracter în viața publică, e putrejunea bizantină a puilor de fanarioți care, sub masca interesului general, fură de sting, fie pe calea diurnelor și lefilor nemeritate, fie prin arendarea moșiilor statului, fie pe alte mii de căi. […]

Autori care nu știu a scrie o frază corectă, oameni de stat cari nu pot justifica nici săvârșirea școalei primare, avocați fără știrea lui Dumnezeu, pictori orbi și sculptori fără mâini, generali care nu știu citi o hartă, subprefecți ieșiti din pușcărie, legiuitori recrutați dintre stâlpi de cafenele, jucători de cărți și oameni cu darul beției, caraghioși cari înaintea erei liberale vindeau bilete la café chantant, iată banda ocultă care guvernează azi România, banda care, până mai ieri republicană până la comunism, astăzi crează decorații împărțindu-le între ei cu profunzime; ieri voind să răstoarne pe Domn, azi îl titluiesc rege; ieri proclamând republică la Ploiești, azi joacă cu aceeași măiestrie pe lingușitorii Curții. […]

Administrațiunea unei țări formează un tot nedivizibil; […] când o bucată a mecanismului merge rău, toată sistema din care face parte sufere. […]

Ne-am plâns de escesele și de abuzurile comise în armată, ne-am plâns de cele comise în administrațiune; ar fi trebuit poate să începem prin a ne plânge de modul în care justiția, și mai cu osebire juzii instructori înțeleg a-și face datoria față cu delapidatorii, cu hoții, cu cei ce comit felurite abuzuri, și pe care celelalte ramuri de administrațiune îi trămit înaintea tribunalelor. […] un delapidator, un hoț dovedit, trămis înaintea justiției și achitat sau liberat prin ordonanță de neurmărire, este o mare încurajare, un puternic îndemn pentru alți hoți, pentru alți delapidatori. […]

Ne plângem că unii subprefecți fură și bat, că unii vameși fură, că unii perceptori și casieri fură. Așa este, din nenorocire. Dar, pe de altă parte, meargă oricine la ministerul de financie, și vază câți funcționari culpabili au fost dovediți și dați de aceste administrațiuni în judecată, și câți au fost condamnați. […]

Faptul e deplorabil; le arată o tristă stare morală, chiar la aceia a căror instrucțiune ne dădea dreptul să-i privim ca pe agenții cei mai activi ăi mai luminați ai rădicării nivelului moral în țară. […]

(12 septembrie 1878)

Din volumul “Ne e sila…”, Ed. Societății Soroc S.R.L., București 1991, p. 45 și următ.

"Ne e silă"... scrieri politice, Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Nu demult, in toate statele Europei stipularea dobanzii era marginita: creditorul care si-ar fi stipulat dobanda nelegiuita era obligat de a restitui dobanda primita si pe langa aceasta el era si supus unor penalitati. Dar de pe la finele secolului trecut, legile contra uzurei au fost combatute si s-a cerut inlaturarea lor, ca fiind neutile. Intru combaterea legilor contra uzurei s-a sustinut ca statul n-ar interveni a regula relatiile creditului, acestea avand a fi regulate numai de particulari, fara nici un fel de amestec; ca e liber capitalul si exploatarea lui nu poate fi supusa unei restrictii din partea legiuitorului; ca moneta, nefiind decat o marfa, precum pretul marfei aseminea si marimea dobanzii are a se determina prin legea economica de cerere si oferta; ca aceasta lege si concurenta vor contribui la regularea dobanzei in mod normal si priincios, iar dupa inlaturarea oricarei restrictii legale se lasa a se spera micsorarea dobanzei. […]

In urma legilor de la 1848 si 1855 regulandu-se cesiunea agrara, taranii dobandira dreptul de proprietate si libertatea fara insa ca legiuitorul sa se fi gandit la masurile tutelare in vederea starii lor, si la masurile necesare pentru ridicarea lor morala si intelectuala, spre a putea sustine lupta mai ales cu capitalistul. Avand defecte morale, dedat betiei sau indemnat la betie chiar de speculanti, fara experienta, fara instructie si lipsit de protectia proprietarului de care fusese dezrobit, taranul e chemat a deveni prada uneltirilor uzurare a speculantilor la cari el e nevoit a se adresa. Insusi ministrul de justitie Glaser a zis ca trebuie sa fim cuprinsi de spaima cand ne inchipuim care poate fi starea intelectuala a multor persoane cu cari-si pot face speculantii manipularile cele mai de necrezut. Galitia e superioara Bucovinei sub raport intelectual. Ce trebuie insa sa fie in Bucovina? Cu ocazia aniversarii de 100 de ani a anexarii Bucovinei s-au publicat scrieri de ocazie care vroiau a arata cum toate progresele posibile s-au realizat in acea provincie, cum tot e in cea mai buna regula. […] Lipsit taranul astfel de instructie, nu ne putem mira ca el nu e in stare a pricepe socotelile si manipularile speculantului.

Datoriile ce contracteaza taranul in Galitia si in Bucovina nu sunt pentru scopuri economice, ci in mare parte ele sunt datorii de lux, de consumptiune. Carciuma e locul de predilectie in care se contracteaza datoriile. Taranul e invitat de speculant la carciuma, i se arata lucruri pentru femeie sau pentru copii si i se spune ca, daca el nu are mijloace spre a le cumpara sau spre a ospata la nunta sau la botez pe vecini dupa obiceiul de la tara, i se vor da pe credit lucrurile si bautura. Astfel se suscita trebuinte pe care taranul nu le poate satisface din mijloacele ce are. Pentru aseminea trebuinte se contracteaza datorii, se stipuleaza dobanzi pe luna, pe saptamana, se rafuieste socoteala din timp in timp, se adaoga si se socotesc dobanzi la dobanzi, se stipuleaza clauza penala si apoi se prezinta creditorul si debitorul la notar spre a incheia un act sau a i se cere debitorului o polita. Actul ce constata datoria cuprinde o suma care reprezinta de mai multe ori suma primitiva datorita.

Forma ce o prefera speculantul pentru constatarea datoriei e polita; se cere debitorului o polita; acea forma e placuta speculantului pentru ca ea ascunde manipularile uzurare, apoi din cauza procedurei sumare si din cauza ca debitorul  in general nu e in stare a se infatisa la tribunalul departat comercial spre a face contestatiile.

Ani munceste taranul cu nevasta si copiii spre a scapa de creditor, insa adeseori in zadar.

*

Prin legea din 1864 satenii au fost emancipati de claca si de dijma; pe langa libertate li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra unei mici parti de pamant pentru aratura si finat pentru cari insa ei sint obligati a plati o anuitate de despagubire. Legiuitorul nu a avut prevederea a recunoaste ca nu era destul a consacra libertatea si dreptul de proprietate pentru fostul clacas: in conditiile morale si intelectuale, in care se afla sateanul, in imprejurarile economice create ar fi trebuit a se lua masuri spre a-l instrui, spre a-l sustinea si a-l apara si mai ales a-i inlesni sumele de cari ar fi avut trebuinta pentru diferite cauze si la diferite ocaziuni. […]

Pentru locuitorul satean nu s-a facut insa nimic. Sateanul e lipsit de orice protectie si e lasat la prada, la bunul simt si bunul-plac a diferitelor categorii de functionari administrativi si judecatoresti si la discretiunea proprietarului, arendasului, a speculantului de la tara, la care e nevoit a se adresa in caz de trebuinta. Si trebuintele sunt multe. […]

In legea din 1868 se stipula ca pentru executarea unor obligatii private datornicul sa fie considerat ca un vinovat si executat manu militari. Si aceasta se petrece nu sub regimul Regulamentului Organic, ci sub regimul celei mai liberale Constitutii care garanteaza libertatile individuale si care recunoaste si sateanului dreptul pentru alegere de deputati, cari sa voteze, intre altele, legi ca legea  din 1868 […] si pentru justificare se invoca interesul producerii agricole, ca si cand aceasta ar fi reprezentata numai prin proprietari si arendasi. (1879)

**

Daca am fi intr-o tara, unde statistica sa nu fie tratata ca poezia, drept une nobile inutilite, ar fi o curioasa statistica de facut in statul roman astazi independent, adica statistica victimelor inegalitatii. […]

Cea dintii grije prin urmare a statului independent este ca, lasand d-o parte orice fraza, sa caute a aduce cat mai degraba imbunatatiri in administratie. Mai intai de toate este de neaparata trebuinta pentru acest scop ca agentii inferiori ai statului  sa nu mai fie recrutati de prin cafenelele oraselor in virtutea nici unui alt titlu decit ca au facut parte din canalia electorala sau ca a fost prigonit de “reactiune”.

Sunt oameni carora li s-a dat la discretie soarta si dreptatea populatiei cutarei sau cutarei localitati tocmai fiindca sub guvernul conservator au fost turburatori ai ordinii publice sau chiar fiindca au fost tiriti pe atunci la judecatorul de instructie pentru delicte de drept comun. De la astfel de oameni, cari sunt pacatuiti tocmai pentru netrebnicia lor, nu se poate astepta fireste sa inteleaga cuvintele datorie si morala.

Indreptarea care se cere insa nu o poate astepta un om cu judecata si cu experienta de la un guvern al carui partid, in puterea caruia se razima, este in cea mai mare parte a masei lui compusa tocmai din creaturile despre cari vorbim. (15 februarie 1880)

“Ne e sila”… (scrieri politice) – Mihai Eminescu, Ed Soroc, Bucuresti, 1991

(antologie alcatuita de Cornel Brahaș)