*
Era un studiu de
criminalistică făcut la UCLA (unul dintre cele cincizeci de mii de studii) […]
ceva despre un experiment asupra copiilor din clasa întâi, care urmărea să
constate dacă putea fi detectată la cei mici o predilecție ulterioară pentru
violență. Să presupunem că ar fi descoperit că numitul Johnny Appleseed ar
putea avea cele necesare pentru a face din el un viitor hoț, siluitor sau
criminal. Ce era de făcut cu el? Doar nu poți închide pe nimeni pentru o crimă
pe care nu a comis-o încă sau pe care urmează, poate, să o plănuiască abia de
acum înainte. Deci? Îi inoculați vreo substanță miraculoasă, tot așa cum faceți
ca să eliminați orice altă boală? Nu ar însemna asta controlul speciei umane?
Cât de departe ar trebui să meargă în prevenirea crimei cetățenii așa-ziși
cinstiți? În regulă, îi izolăm sub cheie pe cei incapabili din punct de vedere
mintal, fie că au făcut sau nu ceva. Le facem vânt sub covor și încercăm să le
ignorăm existența. În rândul lor intră și mulți care sunt doar alcoolici. O astfel
de soartă aveau adolescenții tarați în evul mediu… erau lăsăți în seama
ghilotinei. Doar așa s-ar putea merge înainte?
*
- La naiba, domnule
judecător, dar ce este de făcut? Nu putem continua să lăsăm toate animalele
sălbatice afară din cușcă și să sperăm că totul va fi foarte bine. Avem de-a
face cu un război în plină desfășurare și nu vrem s-o recunoaștem. Într-un
război, îți omorî dușmanul. Nu credeți în pedeapsa capitală?
- Nu. […] Mă îndoiesc că
cineva care e pe cale să comită o crimă pasională se oprește, gândindu-se la
viitor… al lui sau al altuia. Mă îndoiesc foarte mult că un ucigaș obișnuit
șovăie îndelung, ca să reflecteze la faptul că ar fi spânzurat pentru fapta
lui. Un ucigaș de meserie este altă poveste. Dar aceștia sunt profesioniști
atenți și chibzuiți care, din nefericire, nu sunt prinși aproape niciodată…
- Ușurința noastră față de
criminali își pune amprenta asupra întregii noastre societăți. Ne punem lacăte
peste lacăte și prea mulți oameni poartă arme ca să se apere!Asta-i nebunie!
Nimeni în țara asta nu mai e în siguranță.
- Printre atâtea rele, de
la indienii ostili la războaiele civile, mă îndoiesc că cineva s-a simțit
vreodată în siguranță. […] Cât timp vor fi cei care au și cei care nu au, vor
exista și mișcări sociale, iar atâta vreme cât vom avea puterea să iubim și să
urăm, ne vom înmulți și vom ucide.
(din “Magistratul”, de
Ernest K. Gann, Editura RAO, București, 1995, traducere: Cristina Iliescu și
Mirela Adăscăliței)
₪₪₪
Citate favorite ȋntȃlnirea săptămȃnală găzduită de Zina, gȃndită
ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare
cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o
ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.
₪₪₪
Ernest K. Gann
(n. 13.10.1910 - d.19.12.1991) a publicat romanul “Magistratul” in anul 1982; e
despre întrebările, problemele și dilemele unui magistrat cinstit (și, mai mult
sau mai puțin, liberal).
Ernest Kellogg “Ernie”
Gann a fost aviator, marinar, romancier, autor și, împreună cu cea de-a doua
soție, a fost implicat în conservarea biodiversității. A scris și numeroase
articole pentru revista “Flying”. A avut o viață aventuroasă; a fost pilot pe
timp de pace și de război (al doilea război mondial), zburând și în multe țări
exotice; a fost marinar, navigând pe oceanele și mările lumii; a fost scenarist
și consultant pentru unele filme, inclusiv pentru unele făcute după cărțile
lui. “Fate Is the Hunter” este considerată de specialiști ca fiind una dintre
cele mai bune cărți despre aviație, și a fost adaptată ca film. Cartea -
memoriile lui ca pilot în perioada 1930-1950 - a fost scrisă în anul 1961.
Scriitorul povestea că
uneori s-ar fi legat literalmente de scaun să termine o anumită “normă de
text”. A suferit și lungi perioade de “blocajul scriitorului” și mereu era
îngrijorat că va rămâne fără idei. În ciuda succesului ca scriitor continua să
se îndoiască de sine și se mira mai mereu când criticile erau pozitive.
În toamna anului 1991 a
zburat din nou, pentru a marca 50 de ani de la promovarea sa în grad de căpitan
la American Airlines. A fost ultimul lui zbor; a murit în decembrie, în urma
unor probleme renale de care suferea de ceva timp.