Lulu abia s-a abținut să țopăie de
bucurie până a ajuns acasă. Deși o copleșeau emoțiile, și-a
sunat cea mai bună prietenă și-a invitat-o la o limonadă rece,
să-i dea vestea cea mare.
S-a întins pe scaunul lung din
grădină, răsfoind o revistă, dar nu reușea să se concentreze la
imagini. Gândurile îi zburau la ce haine să-și ia cu ea; câte,
ce fel? Cine erau cei cărora li se va alătura? O mie de întrebări
care aveau și n-aveau sens în acel moment.
Privind spre umbrela de soare a
zâmbit. Era cam strâmbă umbreluța, dar îi plăcea pentru că a
făcut-o singură, urmărind instrucțiunile dintr-un video:
https://www.youtube.com/watch?v=CUVJyym8T5k
A lucrat umbreluța pentru jocul
Activități de vară – tema doi (4 - 10 iulie) -
găzduit pe un blog simpatic unde a descoperit o
mulțime de provocări.
N-a fost prea complicat de făcut,
chiar dacă a greșit când a calculat dimensiunile „brațelor”
umbrelei în raport cu rotundul pe care urmau a fi prinse. Nici
material n-a avut suficient, dar și-a spus că „din avion nu se
vede”.
După
ce a terminat de montat umbrela și-a dat seama că nu prea avea cum
s-o fixeze
în grădină
așa
că a încropit o masă din plastic din ce-a găsit prin beci: cădiță
(un capac de la o sticlă de suc) pe care o avea când era mică-mică
și mosorul de la un furtun de grădină
care
se stricase (mosor de la leucoplast).
Umbreluța s-a potrivit perfect cu noua masă de grădină.
Acum
avea unde să așeze și tava cu sucuri sau gustări, și fructe, și
reviste și multe altele – până când va începe să plouă și
va alerga în casă luând la repezeală obiectele care nu rezistau
la apă.
Dar!
Să stea acolo pe un scaun i s-a părut total incomod așa că și-a
meșterit
și un scaun lung, cu salteluță și spetează rabatabilă.
Clopoțelul
de la poarta i-a alungat gândurile. S-a grăbit într-acolo, pentru
că numai prietena putea fi.
