Carlo M Cipolla, despre prostie

Veți crede, probabil, că vreau a mă convinge că nu-s proastă rău, 'că tot scriu despre prostie. Poate și asta, dar altceva vreau să subliniez cu prima ocazie.

In scurtul dialog avut la o postare anterioară cu Daniela, mi-am amintit de Carlo M. Cipolla (15.08.1922-05.09.2000), filosof italian, profesor de istorie economică, cel care a scris câteva lucrări de popularizare a istoriei financiar-economice-sociale ale Europei din secolele XI-XVII.

A scris și eseul Legile fundamentale ale prostiei umane, in 1976. Scris în limba engleză, eseul a circulat mai întâi între prieteni. Fiind specializat in istoria economiei autorul abordează prostia umană din punct de vedere economic și politic. Susține că populația planetară a proștilor este mult mai puternică decât orice altă comunitate umană și produce societăților mai multe pierderi decât orice altă categorie de populație.

In cartea publicată în anul 1988, apar două eseuri: cel amintit mai sus și Allegro ma non troppo, un termen muzical - un ritm rapid, dar nu prea rapid.

Legile fundamentale ale prostiei umane in viziunea lui C.M.Cipolla

1. Întotdeauna și inevitabil, toți subestimează numărul proștilor în circulație.

Indiferent de câți idioți ai bănui că ești înconjurat, invariabil vezi mai diminuat totul. Problema e agravată de presupunerilor părtinitoare conform cărora unii oameni sunt inteligenți, in baza unor factori superficiali: locul de muncă, nivelul de educație sau alte caracteristici pe care nu le credem trăsături ale prostiei.

2. Probabilitatea că o anumită persoană este (va fi) proastă e independentă de orice altă caracteristică a acestei persoane.

Autorul afirmă că a făcut studii asupra funcționarilor, profesorilor, studenților, muncitorilor și chiar asupra unor laureați ai Premiului Nobel. Tind să nu mă îndoiesc pentru că nu degeaba, probabil, există zicala unde-i multă deșteptăciune e și multă prostie. Astfel stând lucrurile, pot fi de acord și cu afirmația că numărul proștilor e mereu constant, indiferent de mărimea grupului studiat.

Cipolla presupune că prostia e o variabilă care rămâne constantă în toate populațiile. Fiecare categorie care poate fi imaginată - de sex, rasă, naționalitate, nivel de educație, venit - deține un procent fix de oameni proști. Există profesori universitari proști; sunt înalți-funcționari proști; există oameni proști in orice națiune de pe Terra, la orice nivel. Nu vom putea afla niciodată numărul oamenilor proști.

3. O persoană stupidă este o persoană care provoacă pierderi altei persoane sau unui grup de persoane fără a obține foloase pentru sine și, posibil, având propriile pierderi.

Autorul a numit aceasta lege Legea de Aur a prostiei.

Cum poți convinge un stupid că ceea ce face, zice, nu-ți face rău doar ție, ci îi poate face rău și lui? El va merge înainte, uneori chiar bănuind că își va face rău și lui, dar neluând în serios perspectiva.

Oamenii care sunt capabili de gândire critică evaluează consecințele propriilor acțiuni, analizând ce posibile consecințe pot avea acțiunile asupra lor și/sau asupra altora. Omul prost acționează pur și simplu, înfingându-se ca râma-n piatră.

4. Cei care nu sunt proști subestimează întotdeauna puterea distrugătoare a proștilor.

Cei care nu sunt proști uită mereu că, indiferent de timp, de loc, de circumstanțe, să ai de-a face cu proști sau să te asociezi cu proști se dovedește in mod sigur a fi o greșeală costisitoare.

Omul prost e impredictibil deci imposibil de controlat. Apoi?! Cum îți dai seama că un om chiar e prost? Când îți dai seama e, de regulă, prea târziu. Vorba nu-mai-știu-cui: și zeii sunt neputincioși împotriva prostiei. Cine se confruntă cu un prost e total la mila lui.

Proștii sunt incapabili să-și recunoască propria ignoranță - spune C. M. Cippola; se poate prezice, mai afirmă autorul eseului, cum ar putea acționa o persoană inteligentă, una egoistă sau un răufăcător, dar un om prost se comportă irațional, făcându-l imposibil de analizat și de combătut rațional.

5. O persoană proastă e cel mai periculos tip de persoană.

Corolarul, pe care îl știu (și) de la Dietrich Bonhoeffer este: prostul e mai periculos decât un răufăcător.

Hoții provoacă pagube furând și se îmbogățesc mai mult sau mai puțin, pe termen mai lung sau mai scurt - societatea, in ansamblu, nu se schimbă fundamental, dar proștii provoacă pagube tuturor, mai mult sau mai puțin direct.

De ce un om prost este periculos dacă ajunge să aibă putere am scris când l-am citat pe Dietrich Bonhoeffer.

Cum ajung proștii în poziții de putere?! Răspunsurile sunt mai multe, dar autorul nu le caută, ci doar își exprimă uimirea că proștii pot ajunge în poziții care le permit să ia decizii care afectează viața altora. Potențialul devastator al oamenilor proști depinde, in mare măsură, de poziția de putere pe care o ocupă în societate.

Ideea lui Cipolla despre prostia umană e mai profundă decât ar putea părea la prima vedere. Autorul susține că prostia nu e despre lipsa de cunoștințe, de educație, ci despre un comportament distructiv și lipsit de sens, comportament care se poate manifesta in orice context. Un prost, in viziunea autorului, este acea persoană care provoacă in mod constant pierderi altora, fără a câștiga ceva in schimb, ba chiar făcându-și rău și lui, in unele cazuri.

C.M.Cipolla consideră că prostia este un real pericol pentru societate. Dar... Dacă prostia nu înseamnă carențe de cunoștințe, de educație...?! Autorul crede că e de la... gene, și nu e nimic de făcut. Diferența dintre societățile care se prăbușesc sub greutatea cetățenilor lor proști și cele care le transcend sunt preponderența non-proștilor.

Referitor la legea a treia, autorul eseului a creat o diagramă prin care împarte oamenii în patru tipologii, pornind de la capacitatea lor de a producecâștig / pierdere:

1. Oameni inteligenți - se ajuta pe ei și pe alții; contribuie la bunăstarea societății și își valorifică această contribuție în beneficii personale.

2. Oamenii naivi/neputincioși/nenorocoși - îi ajută pe alții dar își fac rău singuri; aici ar putea intra și o anumită categorie de răufăcători. Naivii, neajutorații, contribuie la bunăstarea societății, dar se profită de ei. Conduita lor permite o diminuare a bunăstării societății. De regulă, aceștia îmbogățesc pe alții.

3. Oamenii proști - produc pagube și altora și lor; sunt contraproductivi și în interes propriu și pentru societate.

4. Răufăcătorii - acționează în propriul avantaj, aducând pierderi celorlalți; psihopații, alți anti-sociali non patologici sunt cei care acționează în deplină înțelegere a consecințelor pe care acțiunile lor le pot avea asupra unei societăți cu care nu se identifică și de care, in general, nici nu le pasă. Aceștia, însă, pot fi opriți. Proștii nu pot fi opriți, nu pot fi ușor recunoscuți.

Autorul mai numește o grupă, adițională: oamenii ineficienți; grupă care poate fi de sine stătătoare, fie considerată a fi în centrul graficului.

Doar proștii rămân consecvenți, cei din categoriile celelalte pot fluctua, acționând când inteligent, când egoist, când naiv, sau puțin din toate (la fel și în cazul ineficienților).

Carlo M. Cipolla consideră prostia ca fiind cea mai mare amenințare existențială a umanității.

Societățile care progresează în ciuda prostiei cetățenilor lor au în proporție mai mare oameni care acționează inteligent, contrabalansând pierderile prostului, producând câștiguri pentru ei și semenii lor.

Societățile în declin au același procent de oameni proști ca și cele de succes, dar au și procente mari de oameni neputincioși și, in plus, o proliferare alarmantă de răufăcători cu înclinație spre prostie.

O astfel de schimbare în compoziția populației non-proaste întărește in mod inevitabil puterea distructiva a proștilor și face ca declinul să fie o certitudine. Și țara se duce spre iad.

Toate cele de mai sus le-am scris consultând notițe luate pe la sfârșitul anilor 1990, și sunt cam incomplete, din ce mi-am dat seama. Sper că am reușit, totuși, să fi păstrat în ordine ideile.

Postarea e înscrisă în tabelul jocului Citate favorite, joc găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

La începutul mileniului al III-lea, tendința de prosteală a umanității a primit un nume (in neuroștiințe): Efectul Flynn (EF), de la numele celui care a lansat conceptul - James R. Flynn. Acesta susține că, in pofida progresului, posibilităților, oportunității și dinamicii vieții, omul contemporan pare a regresa din punct de vedere al inteligenței, devenind din ce in ce mai fără voință, fără rațiune, depersonalizat, dominat de spiritul gregar (mentalitatea de turmă). Ups! Când numărul de proști dintr-o societate crește acea societate are șanse puține spre deloc să supraviețuiescă (l-am parafrazat pe Carlo M. Cipolla).

Sursa foto: https://pixabay.com/users/sergeitokmakov-3426571/