Vlad Țepeș - Cupa de aur; Negustorul căruia i s-au furat banii, cerșetorii

Cupa de aur

Vlad Țepeș era preocupat ca toți locuitorii țării să muncească și să fie cinstiți. Așa de mult ura răul din țară  încât aproape orice infracțiune – de la minciună, furt și până la omor – putea fi pedepsită prin trasul în țeapă. Pentru a dovedi că locuitorii au înțeles dorința lui și o respectă, Vlad a lăsat o cupă de aur la fântâna din piața centrală din Târgoviște. Cupa era folosită de călătorii însetați și, conform surselor istorice de atunci, cupa nu a fost furată și aproape că nu a fost folosită.

Altă variantă ne spune cam același lucru: …și atât de temut era, încât avea într-un loc un izvor al lui și o fântână și la această fântână și izvor veneau călători mulți din multe părți. Și veneau oameni mulți și beau din fântână și din izvor, pentru că apa era rece și dulce. Iar el a așezat la fântâna aceea, în loc pustiu, o cupă mare și minunată de aur. Și cine voia să bea apă, trebuia să bea cu această cupă și s-o pună la locul ei înapoi. Și câtă vreme a existat acea cupă, nimeni n-a îndrăznit s-o ia. Se zice că există documente istorice în care e scris că a rămas acolo până când voievodul a murit.

Negustorul căruia i s-au furat banii

Unui neguțător străin i-au dispărut 160 de ducați de aur lăsați fără pază, noaptea, în căruță. Aflând întâmplarea, domnitorul a poruncit ca în noaptea următoare să se pună din banii săi aurul furat, adăugând în plus un zlot (în altă narațiune ni se spune că a dat ordin să se caute punga și aceasta s-a găsit și în aceasta a pus el zlotul în plus – ideea, însă, e aceeași).

Ceva mai târziu, în zi, vine negustorul la voievod: Stăpâne – îi zice – am găsit aurul și iată, e un zlot mai mult care nu este al meu.Atunci au adus și pe hoț și aurul. Și a spus domnitorul către negustor: Mergi în pace; dacă nu mi-ai fi spus de zlot eram gata să te pun în țeapă cu acest hoț.

Cerșetorii și domnitorul Vlad Țepeș

A dat sfoară în țară că cei care sunt bolnavi, săraci, fără casă să vină la curtea domnească (o poveste amintește Sighișoara). O mulțime de săraci și bolnavi s-au înghesuit și Vodă i-a poftit într-o casă mare, unde au mâncat și au băut. Se zice că i-ar fi întrebat: “Vreți să vă fac fără griji și fără lipsuri?” Iar ei au răspuns într-un glas: “Da, Măria Ta!”

Vlad Țepeș a ieșit, a dat ordin să fie închise ușile și ferestrele și să se dea foc acelei case. Celor de afară, care auzeau strigătele și se îngrozeau, Vodă le-ar fi spus: “Am făcut așa pentru ca ei să nu mai fie povară pentru nimeni și să nu mai fie săraci în țara mea. Al doilea motiv este că acum i-am slobozit, ca să nu mai sufere nimeni dintre ei pe această lume de sărăcie sau de vreo neputință”.

(Povestea s-a transmis mai mult sau mai puțin modificată de fiecare povestitor în parte)

Alte povești:

Vlad Tepes, boierii si soldatii 

Parerea domnitorului despre femeia lenesa si femeia necinstita 

Calugarii, tiganii sclavi 

Vlad Tepes: solul polon si solii turci