18 apr. 2014

De Paște!


S-a întâmplat cu mulți-mulți ani în urmă, în pădurile dese ale Germaniei. Zeița primăverii, Ēostre, se plimba printre arborii seculari pentru a readuce la viață Natura, după o iarnă grea. În drumul ei a întâlnit o pasăre zgribulită de frig, cu aripioarele înghețate, gata să-și dea ultima suflare. A putut-o salva numai transformând-o în iepure.
Pentru că la început a fost pasăre, iepurașul putea să dea ouă. În anul următor zeița a primit în dar un coș cu ouă colorate, la echinocțiul de primăvară.

De atunci oamenii au cinstit zeița dedicăndu-i un festival, Ostara (devenit Easter, în engleză), care mai apoi a fost asimilat de creștini, ouăle fiind, între altele, simbol de viață nouă.
Iepurașul, ca simbol al Paștelui, a fost menționat prima dată în Germania secolului 16, în lucrarea lui Georg Franck von Franckenau, De ovis paschalibus (Despre ouăle de Paște).

În legendă, iepurașul căra în coșul lui ouă colorate, dulciuri și jucării pentru copii. Tradiția originală lutherană descrie iepurașul că având rolul celui care analizează care copii au fost ascultători de la începutul sezonului pascal și numai acestora le aduce daruri.

Paștele cu bucurie să va fie și sufletul senin!

Annapurna. Reflexii în oglindă



Annapurna (se traduce din sanscrită: Zeița Recoltelor) este un masiv muntos colosal, unul dintre primele zece cele mai înalte masive și unul dintre cele mai dificil de escaladat. Annapurna I e primul vârf mai înalt de 8000 metri care a fost escaladat vreodată de om. S-a întâmplat în 3 iunie 1950, când alpiniștii francezi Maurice Herzog şi Louis Lachenal, după mai multe săptămâni de efort, au fost primii care au reușit. Temerarii au plătit scump această realizare: au suferit degerături soldate cu amputații, dar rămân eroi, alături de toți cei care i-au însoțit în expediție. Alpiniștii de azi beneficiază de echipamente care le ușurează mult expedițiile.

17 apr. 2014

O povestire persană despre Isus



Isus mergea cu ucenicii prin ţară. La un moment dat, în mijlocul unui drum, dau de un un câine mort, pe jumătate putred, respingător la vedere. Ucenicii s-au întors cu oroare, dar Isus Christos a privit către cadavru cu ochii plini de iubire şi a observat: Priviţi totuşi dinţii minunaţi ai acestui animal mort!

Chintesenţa acestei legende este descoperirea frumosului ascuns şi în ceea ce este respingător, şi căutarea în general a pozitivului care se poate întotdeauna accepta. Chiar şi în viaţa celui mai mare ticălos există momente luminoase, care trebuie să fie întâmpinate în mod înţelegător.

16 apr. 2014

Să fim mai buni



Liliana a postat pe FB:
Nimeni dintre aceia pe care bogăţia şi onorurile îi aşază pe o treaptă mai înaltă nu e mare. Aceasta-i eroarea care ne înşală, că nu apreciem pe nimeni după ceea ce este, ci îi adăugăm şi cele ce-l împodobesc. Când vrei să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii ce fel de om este, priveşte-l gol: să lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale soartei, să dezbrace până şi corpul - priveşte-i sufletul, dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi. Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el, şi să cercetăm ce este, nu ce e numit. (Seneca, Epistolae)
 De la aceste rânduri m-am dus cu gândul mai departe…

Prin munții Annapurna. Miercurea fără cuvinte.



Fotografii Wordless Wednesday! (16), la CARMEN, unde este tabelul pentru înscriere.

15 apr. 2014

Machapuchare, muntele sacru himalayan



Nepalezii consideră că fiecare vârf muntos este sfânt deoarece pe crestele înzăpezite se odihnesc zeii. Pentru nepalezi - și nu numai - munții sunt temple. Din întreg lanțul muntos Annapurna, o prelungire a lanțului Himalaya, Machapuchare este interzis alpiniștilor.
Vârful Machapuchare are 6.993 de metri altitudine - este considerat sfânt şi închinat zeului Shiva.

Shiva este un zeu de prim rang, și unul dintre cei mai vechi, aparținănd trinității divine Trimurti. Shiva este zeul distrugerii, în timp ce Brahma este creatorul, iar Vishnu păstrătorul și conservatorul. Deși reprezintă distrugerea, Shiva este văzut ca o forță pozitivă a Universului, deoarece distrugerea este, în hinduism, urmarea firească a creației. Zeul poate să întrerupă ciclul de reîncarnări (samsara) - Cine pune cu mâna sa o floare pe capul lui Shiva, rostind versul de 6 silabe, acela nu mai renaște. (Panchatantra I, 168). Cele 6 silabe sunt Om, namah Shivaya, adică Om, închinare lui Shiva (om este silaba sacră prin care începe invocarea oricărui zeu).

Totodată, Shiva este ocrotitorul asceților și deținătorul puterii magice a meditației și căinței (în această ipostază reprezentat adesea ca ascet gol, cu cenușă pe trup și cu un craniu în mână, în care adună milostenia oamenilor, purtarea craniului fiind osânda primită de zeu după ce a ucis un brahman). (wikipedia.org)

Fosile de amoniți pe Circuitul Annapurna



Acest traseu pentru drumeții montane este considerat unul dintre cele mai spectaculoase. Drumurile nu sunt neapărat bune, cazarea nu se face în locuri cu pretenții dar traseul oferă multe bucurii celor care știu să admire frumosul și se încumetă să parcurgă acest traseu care poate dura între 14 și 20 de zile - poate mai mult, poate mai puțin, în funcție de traseul ales, în funcție de cum alege fiecare să parcurgă traseul: în grup organizat sau pe cont propriu. E un traseu care te poartă când la înălțimea munților când în adâncimea canioanelor spectaculoase. Peisajul e diversificat: râuri, lacuri situate la 5000 m altitudine, cele mai adânci chei din lume dar mai ales munți. Ești tentat să te oprești la fiecare pas și să fotografiezi frumusețile Naturii. Nu, n-am fost în aceste locuri, dar știu de la cei care au fost și au fotografiat.

14 apr. 2014

Copacul din deșert. Bună dimineata, Soare!



Un bărbat călătorea prin deșert, flămând, însetat și obosit, când tocmai văzu un arbore înalt, plin de fructe, care dădea umbră larga, iar la baza trunchiului susura un izvor cu apă cristalină. Călătorul s-a oprit lângă copac, a mâncat din fructele delicioase, s-a săturat cu apa rece și s-a odihnit la umbra deasă.
Când a fost pe punctul să plece a privit către copac, spunând:
- O, copacule, cu ce aș putea să te binecuvântez? Ar trebui să te binecuvântez cu fructe dulci? Dar acestea sunt dulci. Ar trebui sa te binecuvantez cu o umbră deasă? Dar umbra ta e din belsug. Ar trebui să te binecuvântez cu un izvor de apă rece la rădăcina ta? Dar un izvor deja curge. Există, totuși, ceva cu care să te binecuvântez: fie ca toți copacii plantați din semințele tale să fie ca tine…
(din Midrash)

Notă: Midrash (Midraș) este o colecție de comentarii, povestiri, eseuri etice scrise de rabini pentru a explica pasaje din Scripturile evreișeti (Tanach) și sunt aranjate în ordinea cărților Învățăturile (Tora), Profeții, Scrierile.

Text scris pentru Buna dimineata, Soare! jocul inițiat de Iulisa, la care găsiți tabelul pentru înscriere.

Săptămâna minunat să o petreceți!

13 apr. 2014

În munții noștri pe răcoare



Masivul Piatra Mare face parte din munții Bârsei, localizați în sudul depresiunii Brașovului, în cadrul Carpaților de Curbură. Vârful omonim atinge înălțimea de 1.844 de metri.

În zona masivului Piatra Mare se poate ajunge fie pe cale rutieră (DN1 și DN1A), fie folosind calea ferată magistrală ce leagă celelalte localități de Brașov.
Puncte de plecare pe traseele din Piatra Mare: cabana Dâmbul Morii (Timișul de Jos); Săcele, Timișul de Sus, Predeal.
Cabana Piatra Mare este situată la altitudinea de 1628 de metri și are spații de cazare pentru cei care vor să petreacă noaptea pe munte.

12 apr. 2014

Ninsoare în aprilie



Se știe: în Brașov vremea e tare capricioasă, deci nu ne mirăm când ninge în aprilie (dar ne întristăm puțin). În alți ani a nins în luna mai - și a nins cu simț de răspundere, nu fulgi răzleți. A fost un an - spun bătrânii - când a nins în luna iunie. Și sunt ani când în Brașov e vară într-o joi.

De ce ar fi anul acesta altfel?! De joi seară plouă - mai mult sau mai puțin, cu pauze mai scurte sau mai lungi. Dimineață, pe la ora 10, ningea cu fulgi mari și pufoși, apoi a stat. Pe iarba verde crud se zăresc pete lucioase de apă înghețată. Și e tare frig. Dar, se pare, unui porumbel îi place să stea cu picioarele în apa rece a unei imense bălți care se formează de când zona a fost asfaltată. Stătea acolo, cu apa până la piept, privind în jur. Am deschis geamul și i-am așezat pe pervaz boabe de grâu - a auzit sunetul caracteristic și a venit, planând, să mănânce.