Calendar de noiembrie

Din latină, novem înseamnă nouă – adică, a noua lună în calendarul roman. În calendarul gregorian, însă, e a unsprezecea lună și are 30 de zile (noaptea are 14 ore). Noiembrie începe în aceeași zi a săptămânii ca luna martie și ca februarie cu excepția anilor bisecți.

Luna noiembrie este la granița dintre iarnă și toamnă; îmbătrânirea timpului calendaristic e marcată prin sărbători precreștine (dedicate lupilor, strigoilor – pentru apărare contra acestora) dar și prin sărbători creștine.

În folclor, luna noiembrie se numește Brumar, Brumarul Mare sau Promorar pentru că în această perioadă se intensifică bruma și chiciura. Dacă vremea e frumoasă se plantează copăcei sau se sapă gropi pentru cei care urmează a fi plantați primăvara; este îngropată via pentru a o proteja de ger; trunchiurile copacilor se spoiesc cu var pentru ca iepurii să nu le distrugă scoarța; mustul începe să se transforme în vin (de unde și numele de Vinar pentru luna noiembrie).

Sărbători religioase în noiembrie

8 noiembrie – Soborul Sfinților Mihail și Gavriil. Sărbătorirea acestora face trecerea de la venerarea sfinților și moaștelor la cultul îngerilor. Mihail și Gabriel (Gavriil) sunt arhangheli amintiți în Biblie. Sărbătoarea datează din secolul al V-lea.

Sfântul Arhanghel Mihail este conducătorul oștilor cerești-îngerești; în iconografie este reprezentat în haine de ostaș, având în mână o sabie de foc. El are menirea de-a face dreptatea să biruiască în istoria mântuirii. În momentul căderii unor îngeri a strigat: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!” restabilind ordinea. Este unul dintre cei care au vestit lui Lot pieirea Sodomei și Gomorei. Potrivit tradiției, la judecata de la sfârșitul acestei lumi morții vor învia la sunetul trâmbiței sale. Se spune că el poartă cheile raiului, e un aprig luptător împotriva diavolului, veghează la capul bolnavilor – dacă le e sortit să moară – sau la picioarele lor – dacă le e dat să trăiască; stăpânește văzduhul, alături de proorocul Ilie; ține ciuma în frâu, precum Sfântul Haralambie.

Sfântul Arhanghel Gavriil (Gabriel) a vestit că Fiul lui Dumnezeu se va întrupa din Fecioara Maria pentru mântuirea neamului omenesc; a vestit și nașterea celui mai important prooroc: Sfântul Ioan Botezătorul; a deslușit proorocului Daniel viziunile și a vestit nașterea Fecioarei Maria. Se spune că el a înlăturat piatra de la intrarea mormântului Mântuitorului și a stat deasupra ei. Este purtătorul veștii milei lui Dumnezeu pentru oameni. În iconografie apare în veșminte sacerdotale având în mână un crin (semn al veștii celei bune: nașterea lui Hristos; simbol al purității, bucuriei și binecuvântării) sau o sferă cu însemnele lui Hristos, arătând că este mesagerul mântuirii oamenilor.

Sfinții Mihail și Gavriil sunt patronii Jandarmeriei Române. Cei doi arhangheli, conducători ai oștilor cerești, sunt simboluri ale luptei împotriva răului. Arhanghelii asistă și la judecata de apoi, ard păcatele adunate de patimile omenești firești și purifică, prin post, conștiințele.

Tradiții și superstițîi de Mihail și Gavriil

În ajunul acestei sărbători se împarte de pomană pentru sufletele morților – ofrandele acestea se numesc, popular, „Moșii de Arhangheli”. Se aprind lumânări pentru vii și pentru cei decedați fără lumânare sau dispăruți în împrejurări năprasnice.

În unele zone din Transilvania există obiceiul de a coace „turta areților” (areți = berbeci despărțiți de oi); în această zi berbecii sunt eliberați între oi și turta (din grâu sau porumb) se aruncă între oi – dacă turtă cade cu față în sus, oilor le va merge bine când vor făta, iar dacă va cădea invers oilor nu le va merge bine.

Oamenii mai credeau că cine lucrează în această zi se va chinui în ceasul morții până la ieșirea sufletului.

Se spune că ziua de 8 noiembrie este cea mai nimerită pentru a aprinde o lumânare, pentru a fi călăuzit spre Rai în viața de apoi.

21 noiembrie – Intrarea în biserica a Maicii Domnului; e comemorată aducerea Fecioarei Maria la Templu – sfinții Ioachim și Ana, părinții ei, o aduc. Arhiereul Zaharia a închinat-o pe Maica Domnului în Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt din Templu, unde arhiereul intră doar o dată pe an – Fecioara Maria a stat 12 ani. În această zi se fac pomeni pentru morți; se prinde o lumânare pentru cei care au murit fără.

În tradiția populară, Sărbătoarea e cunoscută și ca Sărbătoarea Luminii, Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia.

Superstiții de Ovidenie

Dacă în această zi va fi senin, vara va fi secetoasă, dacă va fi înnorat, peste an vor fi epidemii.

În această noapte se deschid cerurile și vorbesc animalele. Se crede că strigoii circulă liber și, pentru a-și proteja gospodăriile și vitele, oamenii ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul; era interzisă orice activitate de prelucrare a lânii și pieilor de animale pentru a proteja vitele împotriva animalelor sălbatice.

Se fac farmece și descântece, se află ursita și se pot face previziuni despre vreme.

30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei.

Mai sunt și alte sărbători în noiembrie, dar de importanță mai mică, în conformitate cu afirmațiile clericilor, sărbători care, probabil, țin mai mult de tradiția populară:

1 noiembrie – Vracevul sau praznicul Sfinților Damian și Cosma, doctori fără arginți. Acești sfinți sunt prăznuiți și în luna iulie. „Vracevul” ar fi cuvânt slavon, care se traduce prin „a vindeca”. Cei doi sunt născuți din tată păgân și mamă creștină și sunt numiți doctori pentru că vindecau prin puterea credinței în Hristos, motiv pentru care nici nu luau bani de la pacienți (nu era cinstit să ceară bani pentru un har ce le-a fost dăruit de divinitate pentru „a face lucrarea” acesteia – ei erau doar „uneltele” divinității). O legendă spune că Damian a cerut trei ouă de la o femeie care a fost vindecată și pentru acest gest a cerut să nu fie îngropat alături de fratele sau, dar divinitatea a intervenit și cei doi au fost îngropați împreună.

11 noiembrie – Sărbătoarea tâlharilor sau Sfântul Mina. Acest sfânt s-a născut în prima jumătate a secolului al III-lea; a rămas orfan în copilărie. Ajunge soldat în armata imperială dar când Dioclețian (în 303) a emis primul edict de persecutare a creștinilor părăsește armata și se retrage în deșert, unde va duce o viață ascetică; aici îl întâlnește pe Sfântul Macarie Egipteanul care-i spune că locul lui e în mulțime, pentru ca oamenii să ia aminte la cuvintele și faptele sale. Când, la o sărbătoare în cinstea zeilor, declară că este creștin este luat de soldați și dus înaintea prefectului; pentru că a refuzat să se lepede de credința în Hristos este decapitat.

Datorită unei minuni săvârșite, creștinii văd în Sfântul Mina și un ocrotitor al celor păgubiți (oamenii merg la biserică și aprind lumânările la capătul celălalt pentru ca lucrurile pierdute să se „întoarcă”, dar și dragostea. Sfântul îi ajută pe cei nedreptățiți în procese, pe cei care au fost înșelați, pe cei care au pierdut ceva, dar este și cel care îi apară pe călători de hoți.

Înainte de creștinism, ziua se numea „a tâlharilor” – strămoșii invocau divinitatea pentru a-i scăpa de răufăcători, să recupereze lucrurile furate, iar fetele se rugau pentru măritiș. Instaurându-se creștinismul, oamenii mergeau la biserică în ziua de 11 noiembrie și se rugau, acum, Sfântului Mina pentru a recupera paguba. Lumânările erau puse cu capul în jos, „ca să se întoarcă spre casele lor inimile voitorilor de rău așa cum a fost întoarsă lumânarea”. Se zice că tâlharii se feresc să facă nelegiuiri în această zi.

14 noiembrie – Filipii de toamnă și Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului. Sfântul Apostolul Filip, originar din Betsaida Galileii, este cel de-al treilea chemat la misiune de Isus.

În 10 noiembrie încep „Filipii de toamnă”, care durează șapte zile: unii sunt celebrați înainte de postul Crăciunului, ceilalți în post. Legenda spune că Filipii au fost apostoli aruncați într-o groapă cu lupi și au scăpat nevătămați prin credință.

În anul bisericesc Postul Crăciunului este primul, iar în anul civil este ultimul, și durează 40 de zile, până în 24 decembrie.

Primele mențiuni despre acest post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și episcopul Leon cel Mare al Romei. Postul de 40 de zile a fost hotărât în Sinodul local din Constantinopol (1166) – până în acel moment creștinii posteau diferit: unii șapte zile, alții șase săptămâni. Postul amintește de postul patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, de postul lui Moise pe Muntele Sinai.

După terminarea muncilor agricole, mai ales după Lăsatul Secului de Crăciun, începea sezonul șezătorilor – șezătoarea era singura adunare în care oamenii se veseleau în Postul Crăciunului. În seri de zi lucrătoare aveau loc întâlniri – anunțate din timp - cu scop de lucru și distracție. În zilele de sărbătoare și duminică nu se organizau șezători. Femeile torceau, în general, și discutau despre una-alta, spuneau ghicitori, cântau balade, tinerele învățau chestiuni practice și spirituale. La un moment dat soseau flăcăii, cu muzică, și se dansa.

**

Tradiții și superstiții în luna noiembrie

Zile dedicate internațional

1 noiembrie – Ziua internațională a statului degeaba; ♦ 4 noiembrie – Ziua bunului-simț; ♦ 6 noiembrie – Ziua internațională împotriva exploatării mediului în timpul războaielor și conflictelor armate (ONU, din 2001); ♦ 9 noiembrie - Ziua „haosul nu moare niciodată”; Ziua Internațională Împotriva Fascismului și Antisemitismului; ♦ 10 noiembrie – Ziua internațională a Tineretului; ♦ 13 noiembrie – Ziua mondială a bunăvoinței / amabilității; Ziua Internațională a Nevăzătorilor; ♦ 14 noiembrie – Ziua mondială a diabetului; ♦ 16 noiembrie – Ziua mondială a Filosofiei (ONU, din 2002); Ziua internațională a toleranței (ONU pentru Cultură și Știință, din 1996); ♦ 18 noiembrie – Ziua telefoanelor fixe vechi; ♦ 19 noiembrie – Ziua mondială a comemorării victimelor accidentelor rutiere (oficială ONU; dată variabilă: a treia duminică din noiembrie); ♦ 20 noiembrie – Ziua Mondială a Drepturilor Copilului; ♦ 21 noiembrie – Ziua mondială a salutului (Brian și Michael McCormack, din 1973); Ziua mondială a televiziunii (ONU, din 1997); ♦ 25 noiembrie – Ziua mondială pentru eliminarea violenței asupra femeii (oficială ONU); ♦ 28 noiembrie – Ziua planetei roșii: Marte (NASA, din 1964); ♦ 29 noiembrie – Ziua mondială a solidarității cu poporul palestinian (ONU, din 1977); ♦ 30 noiembrie – Ziua securității computerelor (funny, din 1988); Ziua Mondială Împotriva Pedepsei cu Moartea.

Lupul in mitologia românilor

Se spune că in această noapte lupii se adună şi pot să vorbească, iar cel care îi aude va muri. Ajunul de Sfantul Andrei este considerat unul dintre acele momente in care bariera dintre văzut şi nevăzut se ridică, aceasta fiind clipa prielnică pentru a obţine informaţii despre anul care vine.

În oricare colţişor de lume unde există lupi există şi legende despre aceştia. In România, pe vremuri, haitele de lupi erau mari – acum, ca şi in alte zone din lume, lupul a intrat in categoria animalelor protejate prin lege deoarece pare a fi pe cale de dispariţie.

Lupul este un animal simbol in multe mitologii. Peste an, românii au mai mult de 30 de sărbători – mai mici sau mai mari – dedicate lupilor, ceea ce înseamnă că pe teritoriul actualei Românii lupul a fost considerat un animal important, mistic. Calendarul păgân ascuns în spatele celui creştin consemneazã multe zile ale lupilor între care cea mai importantă rămâne ziua Sfântului Andrei – legendele spun că in misiunea sa pe tărâmul lupilor apostolul a fost călăuzit de Marele Lup Alb.

Conform unor ritualuri străvechi, de ziua Sfântului Andrei era celebrat Anul Nou al dacilor, ziua fiind numită si “Ziua lupului” (după simbolul dacic al lupului). In unele regiuni ale ţării sărbătoarea se numeşte “Luparia”. Tradiţia spune că in nopţile de 16 februarie şi 30 noiembrie lupii se adună pentru a primi hrana de la patronii lor (ai căror câini sunt): Sf. Petru, Sf. Andrei şi Sf. Trifon (zis Nebunul).

Se mai spune că lupul a fost creat de diavol şi insufleţit de Dumnezeu şi, in momentul însufleţirii, lupul l-a urmărit pe diavol şi l-a muşcat de călcâi – această urmărire se repetă anual, între 1-6 ianuarie.

Sântandrei este o mare divinitate geto-dacă peste care creştinii au suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întăi chemat, ocrotitorul României, data celebrării lui fiind 30 noiembrie; in calendar inlocuieşte o divinitate precreştină, personificare a lupului (numele acestei divinităţi s-a pierdut). Noaptea de Sântandrei (29 - 30 noiembrie) şi ciclul de înnoire a timpului, care se suprapun peste perioada calendaristică a Dionisiacelor Câmpeneşti şi cu fermentarea vinului in butoaie la popoarele tracice, păstrează numeroase urme precreştine.

In calendarul popular, noaptea dintre 29 şi 30 noiembrie se mai numeşte Noaptea Strigoilor, când spiritele morţilor ies din morminte şi fac numai rele.

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

Numele lupului nu e atestat in dacă şi tracã, dar a fost dedus. In trecutul tracilor de la nordul Dunării (dacilor sau geţilor), lupul a ocupat un loc important. Orice istorie a românilor descrie steagul dacic care avea cap de lup si coadă de balaur. Stindardul dacic avea o semnificaţie spirituală. Pentru Mircea Eliade dacii sunt o confrerie războinică al cărei simbol a fost lupul. Dificultatea ar fi aceea a deosebirii de nume: dacii (lupii, de la “daoi”, cum ii numea Strabon) sunt tracii nord dunăreni din vest, pe când cei din răsărit se numesc geţi. Sunt şi aceştia tot lupi? (in “De la Zalmoxis la Gengis-Han”).

Daos inseamna lup in traco-frigiana. Dacii aveau ca totem lupul şi ei se considerau lupi din vechime. Legenda Marelui Lup Alb, animalul preferat al zeului Zamolxes (Zamolxis s.a.) si protectorul Daciei a fost asimilat, împreună cu vechile obiceiuri, de creştinism şi in special de Sf. Andrei, pastorul lupilor. In satele de munte au mai rămas vechi datini care sunt încă respectate.

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

O tradiţie a oamenilor lupi este atestată de Herodot şi pentru neuri, locuitori străvechi ai actualului pământ românesc : „Aceşti oameni au reputaţia de a fi vrăjitori, căci atât sciţii, cât şi elinii stabiliţi in Sciţia spun că o dată pe an fiecare dintre neuri se preschimbă în lup, pentru puţine zile, şi că pe urmă îşi recapătă îndată forma". Practicile şi superstiţiile licantropice au dăinuit din cele mai vechi timpuri până astăzi în România. Obiceiuri care se mai văd şi astăzi prezintă oameni care poartă mască de lup.

Licantropia nu este o invenţie medievala. Vergiliu menţioneaza spiritele pădurii sub formă de vârcolaci, credinţa care face parte dintr-un fond european comun. În general, vârcolacul reprezintã răul care perturbă ordinea firească a lucrurilor şi este generat la rândul sau de o abatere de la reguli. În mitologia româneascã, vârcolacul (licantropul), cel care mănâncă Soarele şi Luna, poate proveni (ca şi moroiul sau strigoiul) din copiii născuţi morţi, nebotezaţi, din fratricizi, din cei care nu respectă tradiţiile, ca exemple. Se spune ca sufletul se poate pierde pe vecie dacă în momentul transformării se întrerupe legătura cu trupul. Lycaon din mitologia greacă este transformat de Zeus în lup pentru că a îndrăznit să practice jertfirea umanã. Licantropia, conform unor cercetări recente ale modului de raportare a doctorilor bizantini la boală, se pare că ar fi de fapt un tip de labilitate psihică.

După Vasile Alecsandri, credinţa în vârcolaci datează la noi de pe timpul dacilor, căci Ovidiu o menţionează, adăugând că vârcolacul este numit în latină vermicolacius.

Vârcolacul se încadreaza în simbolismul devoratorului, al gurii de fiară, o imagine iniţiatică ce duce cu gândul la alternanţa zilei şi a nopţii, la ciclul viaţă-moarte. Gura lupului este grota, întunericul, infernul.

Pe de alta parte, şi in mitologia românească, lupul este o călăuză spre regatul morţilor – in unele bocete se vorbeşte despre întâlnirea cu acest animal iniţiatic care va conduce sufletul omului spre rai.

Indienii americani priveau transformarea în lup şi calitatea de lup singuratic drept o onoare.

In mitologia românească exista şi pricolicii, “oameni-lup”, fiinţe cu trup de lup şi cap de om, sau fiinţe cu trup de om şi cap de lup sau oameni “cu coadă”. Pricolicii – oameni slab dezvoltaţi, stăpâniţi de o agitaţie nenaturală şi foarte agili – sunt in slujba diavolului şi acţionează numai noaptea, in locuri pustii, păduri neumblate sau răscruci de drumuri; pot străbate orice obstacol şi, de regulă, se aşază pe pieptul oamenilor adormiţi. Pricoliciul poate fi înnăscut – al nouălea frate din noua fraţi, zămislit din incest – sau poate deveni pricolici – dacă e blestemat, de exemplu, dacă îşi bea urina sau dacă bea urină de lup.

Artur Gorovei (in “Descântecele românilor”, 1931), scrie că pricoliciul nu trebuie confundat cu vârcolacul, care este o fiinţă jumătate om, jumătate lup şi care e influenţat de fazele Lunii (transformându-se la Lună plină in lup).

(exista si alte variante despre pricolici: de exemplu, ei umblă pe pământ, vărcolacii prin aer; pricolicii pot lua şi forma altor animale etc. şi, precum vârcolacii, pot fi recunoscuţi dacă sunt dintre cei care s-au transformat peste noapte).

O variantă mai salbatică şi mai violentă a pricoliciului, in miturile româneşti, este tricoliciul (om cu păr de lup pe el), pe care Dimitire Cantemir (Descriptio Moldaviae, 1761) îl asimilează francezului loup-garou; scrie cărturarul că această fiinţă ia naştere prin vrăji diavoleşti care transformă oamenii in fiare, luând şi firea acestora. Tudor Pamfile menţionează că denumirea de tricolici este de origine greacă şi că monstrul provine dintr-un lunatic. În credinţa populară tricolicii mai pot fi progeniturile unor lupi infernali care se împreunează cu femei bântuite de coşmaruri senzuale, în păduri, sau lupoaice care se împreunează cu bărbaţi în condiţii stranii şi păcătoase. Uneori se hrănesc cu mânji din hergheliile rătăcite, şi atunci se transformă în mânji-lupi, întorcându-se pentru a decima herghelia din care fac parte.

♥

De Sfântul Andrei, doresc tuturor celor cu nume din seria Andrei, sănătate, armonie, belşug şi viaţă frumoasă! Şi celorlalţi le doresc la fel! 

₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪ ₪

surse online:

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/lupul-demon-infernal-i-c-l-uz-divin

https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2rcolac

http://suspans.ro/literatura/opinii/despre-pricolici-si-varcolaci

http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-superstitii/sfantul-andrei-traditii-obiceiuri-superstitii-68771.html

Luna Noiembrie - tradiții și superstiții

Lăsatul Secului de Dulcele Toamnei (începutul Postului Crăciunului), zi hotar ce deschide un interval de timp marcat de o intensa sacralitate.

Cele mai importante sărbatori ale postului lui Brumar sunt Ovidenia (21 noiembrie), când comorile ascunse ard cu flacără albastră (și căutătorilor le e mai ușor să le găsească), cerurile se deschid, fetele își pot vedea ursitul iar femeile dau de pomană lumina de veci; și Sântandreiul (30 noiembrie), ce stă sub semnul vrăjilor și al practicilor magice de alungare a strigoilor.

Se spune că de te căsătorești în noiembrie numai bucurii vei avea.

O sărbătoare importantă este și în 8 noiembrie: Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, numită în calendarul popular Arhanghelii. În satele românești sărbătoarea ține trei zile, din 8 până în 10 noiembrie, timp sacru în care femeile împart de pomană, aprind lumânări și îndeplinesc rânduiala cuvenită Moșilor de Arhangheli.

Din cele trei zile de Arhangheli (8 - 10 noiembrie), ultimele două se suprapun peste primul Ciclu al Filipilor de Toamnă - sărbătoarea lupilor.

La 11 noiembrie, calendarul popular consemna o sărbătoare - acum uitată - a Sfântului Mucenic Mina, reprezentare a cinstei și dreptății. Sfântul Mina - doveditor al răufăcătorilor - era sărbătorit atât de răufăcători cât și de cei păgubiți. Numită Sărbătoarea tâlharilor, se desfășura într-un mediu ezoteric cu ajutorul unor practici magice.

Popular, luna noiembrie se mai numește Brumar, Promo­rar (e vremea brumei și a promoroacei) sau Vi­nar. Mustul se transfor­mă în vin, li­coa­rea bețtii­lor ri­tuale în­chi­nate zeului trac Dio­ny­sos.

În 30 noiembrie e ziua Sfântului Andrei (sau ziua Lupului), o zi importantă în calendarul popular. La fel de importantă e și ziua din Ajun, când se zice că se dezlănțuie forțele malefice și se pogoară pe Pământ sfinții-patroni ai lupilor. În noaptea dintre 29 și 30 noiembrie se spune că ordinea cosmică e răsturnată și lumea celor vii se întrepătrunde cu lumea spiritelor.

Multe superstiții sunt legate de această noapte dintre 29 și 30 noiembrie, între care: dacă e senin și Luna plină iarna va fi cu moină; o noapte întunecată prevestește o iarnă grea; se pune o crenguță de măr în apă și dacă va înflori până la Sfântul Vasile anul ce vine va fi unul roditor.