Solstițiul de iarnă. Tradiții și superstiții

În 21 decembrie 2025 iarna astronomică incepe la ora 17:03 - noaptea dintre 21 și 22 decembrie va fi cea mai lungă din an. Începând cu 21 decembrie, până la 21 iunie (solstițiul de vară), durata zilelor va crește, cea a nopților va scădea, evident. Aceasta se petrece în emisfera nordică a Pământului - în emisfera sudică e invers: in 21 decembrie începe vara astronomică.

De-a lungul timpului, acest moment a inspirat tradiții, ritualuri, sărbători asociate luminii - după solstițiu ziua începe să crească, ceea ce, in multe culturi, simboliza un nou început. Solstițiul de iarnă, simbolic, reprezintă moartea și renașterea, un punct ce marchează trecerea de la întuneric la lumină. În unele culturi, această noapte era văzută ca o luptă între întuneric și lumină, între rău și bine; Soarele/binele triumfa. (n.b. - înseamnă că in 21 iunie binele pierde lupta? 😊)

Gândire pozitivă e un concept relativ recent, și unii s-au gândit că n-ar fi rău să strecoare conceptul in materia tradițiilor strămoșești. Astfel, am întâlnit varianta: potrivit tradiției, in noaptea solstițiului de iarnă, oamenii (că doar nu spiritele) ar trebui să gândească pozitiv și să-și îndrepte rugile către cer pentru belșug și spor in anul care vine. Comentez, evident! Înțeleg fazele cu dezvoltarea personală, dar până și în domeniul tradițiilor?! În fond, de ce trebuie?! Și de ce doar pentru spor și belșug?! Ar fi gândire negativă ca cineva să se roage pentru sănătate, să se roage (și) pentru binele altora in fiecare zi?! Sau... e ca stupizenia "de Crăciun fii mai bun"? Aaa! Tot anul se roagă pentru sănătate și binele celorlalți și măcar la solstițiul de iarnă să fie pentru spor și belșug. Așa, da! 😃

Având în vedere acest simbolism - reînnoire - al solstițiului de iarnă există multe tradiții și ritualuri care s-au transmis din negura timpului; cele mai multe astfel de tradiții și ritualuri au farmec chiar (și) dacă numai pentru că aduc oamenii împreună.

Superstiții, tradiții și ritualuri la solstițiul de iarnă

Necunoscând cauzele unor fenomene naturale, stră-stră-stră-etc.-strămoșii noștri au vrut să se protejeze de forțe malefice, au încercat să îmbuneze zei etc. așa cum au crezut ei că funcționează. Astfel, au apărut ritualuri, care aveau legătură cu magia, pentru protecția casei, a animalelor, pentru sănătatea oamenilor și a animalelor.

Se spune că e bine ca niciun om să nu fie singur in cea mai lungă noapte din an; pentru a nu avea ghinion și a nu fi singur până la următorul solstițiu fiecare ar trebui să caute compania celor dragi, in principal, dar nu obligatoriu.

Reînnoire și regenerare

În negura timpului se practica sacrificarea animalelor (și a oamenilor, in unele culturi) pentru a marca regenerarea; azi, sacrificiile sunt simbolice: se taie și se arde un brad (sau un stejar). Sper că s-a renunțat la asemenea ritual sau, dacă mai e păstrat pe undeva, să fie tăiate și arse doar rămurele (in cel mai rău caz).

În unele regiuni, oamenii urcă pe dealuri și aprind torțe sau buturugi celebrând astfel reîntoarcerea Soarelui și lumina care va crește treptat. Alții, in noaptea solstițiului de iarnă, urcau pe munte cu torțe aprinse pentru a întâmpina Soarele, apoi se rugau și făceau petreceri in jurul focului - in unele sate mai sunt păstrate aceste obiceiuri.

În România s-a păstrat obiceiul sacrificării porcului, in 20 decembrie (de Ignat) - ritual pus în legătură cu solstițiul de iarnă, ca simbol al regenerării și al victoriei luminii asupra întunericului. Pentru mine, modul tradițional al sacrificării porcului pentru Crăciun este, a fost și va fi ceva teribil.

Colindatul cu și fără măști

La noi, tradițiile solstițiului de iarnă includ și colindatul. Unele grupuri de colindători poartă măști care simbolizează animale sau personaje mitologice: Capra, Brezaia, Borița, ca exemple. În timpul colindatului aceste personaje sunt omorâte simbolic în lupta dintre lumină și întuneric.

Spiritele morților pot da o raită pe pământ

Se credea că spiritele celor morți reveneau pe pământ pentru că poarta dintre lumea celor vii și a spiritelor avea densitate mică in noaptea cea mai lungă, și strămoșii puteau vizita casa familiei.

Pentru ca spiritele strămoșilor să găsească fără efort casa, și să știe că ar fi bine primite, la fereastră se lăsa o lumânare aprinsă și mâncare pentru spiritele bune. (n.b. - a nu se lasă lumânări aprinse - nesupravegheate - nici la fereastră, nici în alte locuri).

Celebrarea luminii. Aprinderea focului (in șemineu, in curte) simbolizează triumful luminii. Cine nu-și permite alt foc poate aprinde o lumânare albă sau galbenă pe care o lasă să ardă (sub supraveghere) până la capăt.

Protecția împotriva spiritelor malefice

Erau folosite plante considerate magice: vâsc, usturoi, pelin, tămâie; vâscul era considerat sacru și era atârnat la intrare pentru ca spiritele rele care ar profita de poarta dintre lumi să nu aibă acces.

După curățenia generală, casele erau purificate prin fumigații cu plante precum salvia, ienupărul, pelinul sau tămâia, insistându-se pe la colțuri. De asemenea, era aprinsă o lumânare albă sau o candelă (lăsate aprinse până dimineața) - ritualul simboliza întoarcerea Soarelui, și aducerea luminii in casă, revenirea luminii și speranței după perioada de întuneric.

Visele din noaptea solstițiului de iarnă

Se credea că visele din această noapte erau mesaje divine; pentru a fi vise clare, pentru a nu le uita, oamenii își așezau sub pernă un buchețel din ierburi considerate cu puteri protectoare: salvie, pelin sau mușețel.

Dorințele exprimate in noaptea solstițiului

Se spune că dorințele exprimate in această noapte se îndeplinesc. Astfel, unii oameni își scriu pe hârtie dorințele, planurile pentru anul care urmează, apoi ard hârtia la flacără unei lumânări, iar cenușa o risipesc în vânt.

Abundență și noroc pentru anul următor

Erau folosite simboluri ale fertilității: grâu, nuci, semințe. Așezau in casă un bol cu grâu încolțit sau semințe, simbolizând renașterea naturii. Dacă grâul creștea frumos se considera că anul următor era unul cu prosperitate.

Monedele de argint in apa folosită pentru spălarea feței in ziua solstițiului atrăgea norocul financiar.

Pentru sănătate și noroc în anul următor se ofereau ajutor și daruri celor mai puțin norocoși. În ziua solstițiului de iarnă, femeile ofereau daruri copiilor și oamenilor nevoiași. În trecutul îndepărtat se împărțeau frunze de laur și smochine.

Pentru a avea noroc în tot anul următor era de preferat ca prima persoană care intra în casă să fi fost un bărbat (o superstiție întâlnită și pentru prima zi din anul nou)

Feriga e o plantă care nu înflorește, ci se înmulțește prin spori, 😊 dar o superstiție spune că în nopțile in care se produce solstițiul înflorește feriga și cine surprinde acest moment va avea noroc în casă și în dragoste.

Distrugerea parcului N Titulescu, Brașov?

Parcul Nicolae Titulescu e o oază de verdeață in mijlocul orașului, un oraș extra-aglomerat de mașini, un oraș poluat. Parcul e un punct central al vieții comunității. Am petrecut timp in acest parc de când nici nu știam in ce lume am ajuns. Poate voi mai avea parte de acest parc și la bătrânețe. 😊

Încă de când eram bebeluș părinții m-au plimbat aproape zilnic prin parc, fie iarnă, fie vară. În tinerețe am jucat șah pe mesele speciale pentru acest joc - la bătrânețe va fi hazliu să joc, din nou, șah in parcul Titulescu. Alături de o prietenă am petrecut ore in șir pe băncile parcului, zi de zi timp de cel puțin o lună, învățând la limba și literatura română pentru admiterea în anul trei de liceu (treapta a doua, cum îi zicea pe atunci). Peste zilele tinereții petrecute în acest parc aleg să sar. 😃

Câteva date despre parc

Parcul Nicolae Titulescu din Brașov e situat între Bulevardul Eroilor și strada Nicolae Iorga, lângă Primărie, peste drum de Modarom, la vreo 300 și ceva de metri de Piața Sfatului, aproape de Biblioteca Județeană, de Rectorat și, implicit, de Livada Poștei. Dincolo de strada Nicolae Iorga e Dealul Straja, unde se afla Cetățuia Brașovului.

E un parc cu istorie lungă, fiind proiectat la începutul secolului al XX-lea de Carol Hermann, grădinarul șef al orașului. In parc mai sunt și azi câțiva arbori mai speciali. Are o suprafață de circa 10 hectare. Grădinarul a adoptat un stil englezesc, cu alei șerpuite, și arbori care oferă o atmosferă deosebită în orice anotimp. Este și o fântână arteziană in parc, un loc răcoros in timpul zilelor fierbinți.

Din loc in loc sunt statui și monumente dedicate unor personalități culturale și istorice - bustul lui Nicolae Titulescu e plasat la una dintre intrările în parc. Altfel spus, plimbându-se prin parc, cei interesați au șansa să afle ceea ce, poate, nu știau.

In parc se organizează diferite evenimente culturale: concerte, festivaluri, expoziții în aer liber.

Cine și cum vrea să distrugă parcul Nicolae Titulescu

E un parc frumos, mare, parcul Nicolae Titulescu - locul de joacă pentru copii e de curând reamenajat, și-au defrișat câțiva copaci, iar altora le-au cam afectat rădăcinile. Desigur, și in acest parc, cei mai mulți arbori sunt întreținuți in stilul caracteristic tăietorilor de iarbă: se tunde coroana în întregime, cât să rămână cioturi.

În urmă cu mai mulți ani s-au cheltuit grămezi de bani (de două ori) pentru studii de fezabilitate: fostul actual primar voia parcare sub acest parc. Cu greu a fost împiedicat să-și ducă la îndeplinire planul de distrugere a parcului. Între altele, părea că vrea să facă din banii cetățenilor parcări (și) pentru hotelurile și localurile din zonă.

Nu s-a vindecat de obsesia parcării de sub parc! Ideea e vehiculată din nou, deși a întâmpinat opoziție serioasă de câte ori a pus în discuție această parcare subterană.

Acum, primarul fost actual are (și) alte gânduri: teleferic care să pornească din Parcul Titulescu și să urce până la Cetățuie - cică, să ajungă turiștii mai repede acolo. Deocamdată, Cetățuia e in reparații... închisă pentru public, altfel spus. Și, dacă tot se vor începe ceva lucrări... de ce n-ar distruge parcul care datează de circa 150 de ani?

De ce ar vrea cineva teleferic peste clădiri vechi când există căi de acces inclusiv cu mașina? Poate pentru că individul care deține in Poiana Brașov toate instalațiile de transport pe cablu, câteva hoteluri, iar in Brașov deține telefericul care urcă pe Tâmpa plus, de vreo trei ani, restaurantul Panoramic din vârful acestui munte plus teren din munte, s-ar ocupa și cu acest transport pe cablu spre Cetățuie? De ce să facă așa ceva, distrugând mare parte nu doar din Parc, ci și din dealul pe care e Cetățuia? Un microbuz (electric - că e plin orașul) ar fi suficient pentru turiștii care vor dori să viziteze Cetățuia... În vremea când Cetățuia era funcțională era arhiplină, și nu se plângea cineva că e prea greu accesul.

Acest primar, care a început ca membru în Partidul Democrat devenit Partidul Democrat Liberal și apoi, printr-o nefericită fuzine, Partidul Național Liberal, nu și-a publicat vreun CV, și nu se știe ce a muncit până în 1990, și nici până să calce în politică (prin 1992). Despre studii se vehiculează idei... El se declară profesor și se zvonește că ar fi terminat o facultate de educație fizică și sport la o universitate privată... Să fie acesta motivul (sătul de sport!) pentru care, de-a lungul timpului (a fost 16 ani primar: 2004-2020, și din nou acum, din 2024), in toate mandatele a pălăvrăgit despre "fluidizarea traficului" adică, a urmărit să transforme orașul în unul foarte prietenos cu mașinile? Pentru noul mandat obținut a pălăvrăgit despre "deblocarea orașului". Cine l-o fi blocat? Avem parcări inclusiv pe foste pășuni/zone de agrement (vezi Poiana Mică, spre Poiana Brașov). Cum deblochează orașul? Ei, na! Continuând să dezvolte infrastructură pentru trafic auto! În plus, pare că are o nouă obsesie: transport pe cablu! Tot el voia telecabină și spre Poiana Brașov, din oraș.

În plus, omu' visează la multe pasaje subterane... pentru pietoni (in general) să nu încurce traficul auto ăia de merg pe jos. Pe sub șosele, pe sub dealuri, munți și câmpii, pasaje subterane. Sper să nu-i vină ideea unui pasaj subteran pe sub râul Timiș... sau ideea unui metrou... Mai ales, sper să fie vindecat de obsesia telefericului între Parcul Nicolae Titulescu și Cetățuie; sunt destule mini-autobuze in parcul auto, iar dacă nu-s mai poate cumpăra vreo două.

Pădure de conifere. RiO

Poluarea a ajuns să facă parte din viața noastră... E ceva ce nu vedem, dar simțim (chiar dacă ignorăm) și ne poate afecta sănătatea mai mult decât ne imaginăm sau vrem să credem. Probabil că ne resemnăm, in ideea că progresul tehnologic, in special, vine la pachet cu poluarea. Vrem aer curat, dar nu prea știm unde să mergem pentru a ne elibera plămânii de reziduuri. Cel mai curat aer este într-o pădure de conifere; coniferele emit uleiuri esențiale care purifică și dezinfectează aerul.

Privind poza aleasă (de pe pixabay) pentru Reflexii in oglindă, joc inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen, Între vis și realitate, doar că nu mi-am dat brânci să ies, să caut o pădure de conifere! Sunt destule in zonă, chiar dacă suprafața lor a fost diminuată drastic din cauze multiple, între care: construcție de imobile cu multe etaje, viloaie și fluidizare trafic pentru că - nu-i așa?! - mașina nu mai e un lux, ci o necesitate.

Verdele e considerat culoarea sănătății! Pădurile de conifere sunt veșnic verzi! În zilele senine de primăvară sau de vară, o plimbare prin pădurea de conifere permite inhalarea aerosolilor emanați de complexul de uleiuri eterice din frunze, cu efecte benefice: revigorarea aparatului respirator, tonifierea organismului in general. Aerosolii sunt alcătuiți din uleiurile eterice degajate din frunzele de cetină pe care se condensează pelicule fine de apă - pot fi văzuți ca un abur eteric deasupra pădurilor de rășinoase. Aerul din pădurile de conifere e încărcat cu ioni negativi (generatori de sănătate), cu efecte benefice asupra plămânilor, in activarea sistemului imunitar, in intensificarea circulației sangvine și a proceselor de regenerare. Aerul poluat conține ioni pozitivi (radicali liberi), ioni care - in exces in organism - pot produce stresul oxidativ.

Acești aerosoli ai pădurilor de conifere prezintă efecte antiseptice și bactericide, pădurile de conifere devenind un filtru antiseptic, emanând fitoncide care distrug germenii patogeni din aparatul respirator, din afecțiunile dermatologice. 

Concluzie. Pe cât posibil, împiedicați (și) tăierea pădurilor de conifere, și a coniferelor care mai sunt prin orașe. Plimbările prin orice pădure sunt benefice, dar pădurile de conifere oferă mai multe beneficii pentru sănătate - fitoncidele purifică, efectiv, aerul. 

Întinderi albe. MFC

Miercurea fără cuvinte, joc găzduit de Carmen, Între vis și realitate.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/nickype-10327513/

Tăierea arborilor s-a reluat în Brașov

Cred - e opinie personală - că primarul actual, de care am scăpat doar patru ani, el fiind primar din 2004 până în 2020! și un nou mandat din 2024 - rezultatul alegerilor - total nedemocratic! - într-un singur tur de scrutin, urăște orașul în care e primar. Altfel nu-mi explic de ce, printre altele, a reluat mania tăierii și "toaletării" arborilor...

La începutul săptămânii (luni sau marți) aud drujba, pe la ora 10:30... Deja am fobie la sunetul drujbei! Ies in balcon și văd vreo 10 indivizi îmbrăcați în verde închis, cu drujbe, un camion cu remorcă și unul cu o macara. Tăiau de zor mesteceni. În sfârșit, după vreo zece ani, l-au nimerit și pe singurul uscat serios (era fără frunze de cel puțin 10 ani, dar numai din jurul lui tăiau). Noh, și-au tot tăiat! Nu am văzut vreun marcaj pe ei, dar unul din gașca verzilor se plimba prin zonă și indica mesteceni... "Mai e și ăsta subțirel de aici" - indică un mesteacăn din zona verde care mărginește drumul spre garaje. Unul dintre verzi se apropie de bloc și cercetează cu privirea arborii, ca și când căuta ceva de tăiat, dar lângă bloc nu sunt mesteceni...

(calitatea pozei e atât de proastă pentru că poza e făcută cu telefonul, apoi am fotografiat cu tableta această poză - altfel nu pot transfera poze de pe un dispozitiv pe altul)

Cu doar câteva luni in urmă au schilodit niște meri pădureți și alți arbori...

Cu doar câțiva ani în urmă am aflat că - teoretic cel puțin - ce se taie din oraș e donat ca lemn de foc pentru cei care au venituri mici și au nevoie de lemne pentru încălzire, iarna. Nimic de obiectat în privința acestor donații. Totuși, statul are - sau ar trebui să aibă - fond forestier special pentru așa ceva - mai ales că aici e zonă de munte (in ritmul in care pare că dispune tăieri actualul primar e probabil că va fi zonă de munte fără păduri sau arbori prin oraș).

Nu doar prin cartiere se taie... Au tăiat cinci castani sănătoși de la poalele muntelui Tâmpa - unde vor să construiască ceva - și au constatat apoi că... au greșit: castanii nu încurcau proiectul. Când nu-i merge cu pădurea de pe munte primarul se ia - prin interpuși - de arborii de la poalele muntelui... Așa pare, cel puțin - și mi-ar placea să mă înșel.

În Parcul Titulescu, in centrul orașului, schimbând instalațiile de joacă au toaletat când nu era sezon, au tăiat arbori, au folosit excavatorul pentru borduri și alei afectând rădăcinile arborilor - arbori care se vor usca mai repede și care, cu rădăcinile slăbite, devin pericol pentru oameni (ceea ce înseamnă că, in curând, vor fi tăiați).

Parcul Nicolae Titulescu (Parcul Central) e patrimoniul cetățenilor acestui oraș, având o întreagă istorie... Probabil că primarul nu e interesat de istoria orașului. A dovedit-o și în alte cazuri - de exemplu, pe la începutul mandatelor, a schimbat piatra cubică din "orașul vechi" cu asfalt! Peste ani, s-a decopertat și a fost montată, din nou, piatră cubică, dar nou fabricată.

Prin lege, cine taie un copac e obligat să planteze altul în loc. Când plantează de-a lungul căii ferate, in parcuri nou înființate la marginea orașului nu rezolvă defrișarea de prin cartiere, din centrul orașului, unde vom ajunge să avem doar betoane, parcări și mobilier urban.

Ghid toaletare arbori: https://www.brasovcity.ro/file-zone/mediu/toaletare-arbori/Ghid%20de%20toaletare%20arbori.pdf

Există o petiție prin care se încearcă stoparea acestei manii de a distruge arbori de amorul artei sau pentru a face loc unor construcții - de interes local, desigur!

Petiția poate fi semnată de toți cei care nu sunt de acord cu tăierile arborilor și "cosmetizarile" haotice de prin orașe, nu doar de brașoveni:

https://campaniamea.declic.ro/petitions/arborii-brasovului-nu-sunt-lemn-de-foc

Ce e viața, in viziunea cavalerului Pardaillan senior

Din romanul Cavalerii Pardaillan, (recitit de curând, după vreo 30 de ani de la prima lectură) de Michel Zevaco, vol II, Editura Octopodium, București, 1992, am copiat un fragment despre... farmecul vieții în sărăcie. E posibil ca pentru cavaleri aventurieri sărăcia să fi avut farmec pe la sfârșitul secolului al XV-lea, in vremea domniei lui Carol al IX-lea, al cincilea copil din zece, al Caterinei de Medici cu Henric al II-lea al Franței. Doar in romanele de aventuri sărăcia poate fi pitorească... Poate avea farmec și pentru sihaștri, pentru "călugării cerșetori" (cred că membrii din ordinele călugărești mendicante - din lat. mendicare = a cerși - nu mai sunt văzuți la cerșit așa des ca în Evul Mediu).

Revin la roman. Pardaillan tatăl și Pardaillan fiul - doi spadasini extraordinari - erau, din nou, fără arginți in pungă și bântuiau prin Paris în căutarea unui adăpost pentru noapte. Pardaillan fiul era posomorât și... râdea plângând - era îndrăgostit de fiica unui nobil foarte bogat și visa că aceasta va fi soția lui, gândind, în același timp, că o astfel de mezalianță e imposibilă. Pardaillan tatăl a înțeles greșit tristețea fiului și i-a ținut un discurs:

- Curaj, cavalere! Curaj, pe Pilat și pe Barabas! Înțeleg eu bine ce te preocupă și de ce; râzând să-ți rupi fălcile, ai ochii plini de lacrimi... Suntem foarte săraci, așa-i? Ehei, cavalere, pentru noi, pentru cei zămisliți dintr-un asemenea aluat, mizeria este cea mai bună tovărășie, o amantă veselă, ea este cea căreia îi datorăm ochiul cutezător, picioarele puternice și mâna de neînvins! Ascultă-mă, cavalere, cu atenție: nu mi-au plăcut niciodată câinii grași care, atașați de blidul de mâncare cu un lanț zdravăn, trăiesc și mor sclavi cum s-au născut! Simpatia și admirația mea le-am dăruit întotdeauna (...) lupului care, slab și cu ochii strălucitori, străbate in goană pădurile îmbătat de frumusețea libertății. Privește-mă, cavalere: eu însumi sunt (...) un asemenea lup. La dracu! când am spada în mână mă simt egalul regelui! În șaizeci de ani de mizerie am trăit mai mult decât o oarecare familie de burghezi sau de gentilomi într-o viață întreagă, ba chiar de-a lungul mai multor generații! Ce e viața, dragul meu? Vântul care bate, ploaia ce cade, câmpiile in care se înfige mușcător plugul, dealurile pe care mă avânt călare, întreg pământul, văzduhul pe care-l respir, bucuria de a pleca și de a reveni, de a fi un stăpân efemer al clipei care trece, al tuturor lucrurilor atât de minunat de frumoase pe care ni le oferă în dărnicia ei Natura... asta-i viața, cavalere, asta-i adevărata fericire! Tot restul nu este decât nenorocita și nedemna legătură care îl ține pe câine în apropierea blidului său amărât! Orașul, Parisul, viața printre oameni care urăsc, printre femei care zâmbesc, viața lipsită de orizont și prostească, cu munca ei chinuitoare de zi cu zi, destinată numai să-ți asigure blidul pentru mâine, vai, cavalere, asta nu e viață, ci e moartea în fiecare clipă! (...)

Postarea e pentru Citate favorite, joc găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Poate că Pardaillan tatăl greșește în privința sărăciei, dar cred că e aproape de adevăr descriind viața.

Reflexii la apus de Soare. RiO

O legendă din Olanda spune că morile de vânt au fost cândva uriasi care apărau oamenii și satele lor de furia Doamnei Apelor care când era liniștită, și totul era frumos, când dezlănțuia vânturile, și valurile uriașe ale mării și râurilor înghițeau satele. Uriașii, puternici, reușeau să apere oamenii, învingând vânturile. La un moment dat, însă, nici ei nu au mai reușit să stăvilească vânturile și apele care se revărsau, oricât efort au depus. Atunci, cel mai puternic dintre uriași, i-a adresat Doamnei Apelor o rugăminte: să-l ia pe el, dacă tot vrea să ia ceva, și să-i lase pe oameni să trăiască în liniște. Stăpâna Apelor i-a admirat curajul, a potolit puțin furia vântului și i-a zis uriașului că nu poate lua un uriaș și să lase lumea neschimbată; va trebui să accepte să renunțe la trupul său, să devină una cu vântul și să-i apere pe oameni sub altă formă. Uriașul a acceptat fără ezitare - la fel și frații săi. Atunci, din cer a coborât un vârtej de lumină și trupurile uriașilor au început să se transforme: brațele puternice s-au lungit și au prins pânze mari, iar picioarele s-au transformat în turnuri înalte din lemn și piatră. În locul uriașilor au apărut morile de vânt.

Când vântul s-a potolit și soarele a răsărit, oamenii au privit cu uimire turnurile care se înălțau deasupra satelor. Morile de vânt își roteau aripile in bătaia vântului, ca și cum încă luptau pentru a ține natura in frâu. Bătrânii satului au înțeles că uriașii nu i-au părăsit, ci încă veghează asupra lor și vor luptă cu vânturile.

Oamenii au învățat să îngrijească morile de vânt și să le folosească pentru a pompa apa, a macină grânele și a îmblânzi vânturile.

Poveste atașată imaginii din jocul Reflexii in oglindă, inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/evgenit-4930349/

Cele mai vechi mori cunoscute datează din anii 600 d.Hr. - persanii se pare că sunt cei care au inventat morile de vânt, între anii 600-900 d.Hr. Pânzele erau folosite pentru a propulsa vasele pe mare și persanii le-au utilizat și pentru propulsarea palelor morilor pentru a folosi vântul la măcinarea cerealelor. Modelul evderivat din primele mori de apă. În China, prima moară de vânt apare în jurul anului 1219 - se spune că Ginghis Han (1162 - 1227) a trimis în China prizonierii constructori de mori de vânt pentru a fi instructori in construirea acestora. Morile au fost folosite pentru măcinarea grânelor și pentru irigații.

In Europa, primele mori de vânt au apărut în perioada cruciadelor (1096 - 1270); nu e clar dacă au apărut în paralel sau e modelul copiat de la persani și modificat un pic.

Utilizarea principala a morilor de vânt a fost măcinarea cerealelor, dar au fost folosite și pentru drenarea terenurilor și la pomparea apei.