Între multe altele, încurajarea cetățenilor pentru începerea unei mici afaceri - care să aducă venituri pentru o persoană, o familie, un grup - consider că se află la baza unei economii (mai) funcționale în orice stat; oamenii își câștigă banii lucrând pentru ei, altfel spus, și nu mai depind de salariile primite, de ajutoare sociale și altele de gen. Un om care muncește pentru el, făcând ceea ce-i place e și un om mai mulțumit, având satisfacții mai mari știind că "el comandă, el execută".
Cei care gestionează economia României par a face tot ce pot să distrugă orice inițiativă privată economică, orice mică afacere care abia mai are puls azi.
Cu ani în urmă au permis - pe lângă societățile cu răspundere limitată, pe acțiuni etc. - înființarea de persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, asociații familiale etc.. Erau forme de organizare mai simple, mai ieftine, cu mai puțină birocrație - mult mai convenabile decât formele "clasice" de organizare. În timp, diferența între "clasice" și noile forme de organizare s-a micșorat până la aproape a se identifica. Politrucii vorbeau (și atunci) de evaziunea fiscală pe care intenționau să o stopeze, vorbeau despre prea puțini bani care ajung in bugetul de stat - la fel ca și azi, cheltuielile din banii publici erau imense, firme de casă obțineau sute de contracte de la stat, funcționarii publici cu atribuții în materie nu se deranjau să blocheze conturile marilor datornici (dar blocau conturile celor care aveau datorie un leu, motivând că e un "sistem automat" care face asta - automat numai pentru "fraieri", se știe).
Atunci, ca și azi, se lua pielea de pe micii întreprinzători și parte din bani erau direcționați - sub formă de subvenții, de regulă - spre companii de stat falimentare unde - ca și azi! - angajații primeau prime de performanță, iar șefii, pe lângă primele de performanță uriașe, aveau salarii uriașe.
Azi, un angajator care are nevoie de trei angajați, între care unul numai cu jumătate sau cu un sfert de normă, e obligat să plătească pentru un contract de 2-4 ore taxe ca pentru un salariu întreg: asigurări de sănătate, de pensie, de șomaj, impozit pe salarii etc.
Mai sunt multe de spus, dar e cazul să ajung la capitalul social necesar pentru înființarea unei firme.
Capital social înființare firmă
În Legea nr. 31/1990, a societăților comerciale, scria: capitalul social al unei societăți comerciale cu răspundere limitată (S.R.L.) nu poate fi mai mic de 200 de lei și se divide în părți sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei. Sigur, in anii 1990 banii aveau alta valoare și 200 de lei nu era o sumă mică, dar nici imposibilă, plus că o parte a acestui capital putea fi aport în natură.
Capitalul social la înființarea firmei a rămas 200 de lei până în anul 2020 - această sumă nu "produce" venit pentru bugetul de stat. În anul 2020, apare Legea nr. 223 (M.Of. 1018/noiembrie 2020), care modifică Legea 31/1990 și în privința capitalului social - se dorea încurajarea micilor afaceri, debirocratizarea și simplificarea procesului de înființare firme. Legea modificatoare se referea astfel la capitalul social: capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată se divide în părți sociale egale - fără a se menționa o sumă. Altfel spus, o firmă cu trei asociați, de exemplu, putea avea un capital social de cel puțin 3 lei (capitalul social nu poate fi mai mic de 1 leu). Sigur, celor care doreau să acceseze fonduri, să contracteze credite li se recomanda să depună un capital social mai mare.
Ce vor guvernanții in august 2025 cu privire la capitalul social
Firmele au un an spre doi ani pentru a majora capitalul social sau vor fi radiate. Sigur, firmele/cetățenii pot opta pentru altă formă de organizare, la început, forme pentru care nu e necesar un capital social.
Capitalul social e relevant pentru firmă - fiind mare, poate atrage investitori, e util pentru desfășurarea activității; e relevant pentru asociați... etc. Oh, da! Are și o funcție de protecție a creditorilor! Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns! Să fie siguri creditorii societății că există suficiente resurse financiare pentru a-și recupera datoriile in cazul in care societatea nu poate face față obligațiilor sale financiare. Sunt sigură că politicienii nu-s naivi - n-au cum să justifice această majorare in ideea că ar avea funcționarii statului de unde să rețină eventuale sume datorate de firmă către bugetul de stat.
Un capital social mare dă o notă de seriozitate, dar nu o garantează. Cu 8000 lei capital social România va fi peste media U.E., dar sub Germania. Cele mai multe state au un euro sau fără limită minimă.
De ce s-a optat pentru această modificare în această perioadă în care s-a pornit un "program" pentru a diminua deficitul bugetar știu doar cei care au strecurat șopârla.
Un fel de concluzie
Politicienii - de regulă, prin intermediul unor "analiști economici" - încearcă să ne mintă că investitorii sunt interesați de mărimea capitalului social al firmei, care, dacă e mare, indică seriozitatea firmei. 😂 Investitorii nu sunt interesați de profitul unei firme, de cifra de afaceri, ci de capitalul social. O firmă care are capital social 200 lei și profit anual, in ani consecutivi, de vreo juma' de miliard de lei e total neinteresantă!
Politicienii încearcă să ne păcălească cum că fiind capitalul social mare funcționarii pot recupera ușor datoriile firmei către bugetul de stat.
Capitalul social nu e o sumă blocată permanent; banii circulă, sunt utilizați în interesul societății, chiar și în prima zi după ce aceasta a fost înființată.
Constituție, art. 45 - Libertatea economică: Accesul liber la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.
Nu te descurci pe cont propriu pentru că legile meșterite de politruci nu-ți permit sau te duc in faliment? Nicio problemă! Timp de șase luni ai asigurat ajutorul de șomaj! Ce faci după șase luni, dacă nu găsești un loc de muncă? Te înscrii pentru ajutor social, dacă îndeplinești condițiile. Ce tot atâta independență financiară? Nu-i suficient că suntem o țară cu cei mai mulți proprietari de imobile? (vorbește lumea) Vrem să fim și o țară cu cei mai mulți întreprinzători privați? Mai mare rușinea; nu?
Un cetățean independent financiar e mai greu de controlat/manipulat de politrucii care dețin puterea politică, dar și de cei aflați în opoziție.
