2024-10-29

Din Șocul viitorului, de A. Toffler

Alvin Toffler a publicat Șocul viitorului in anul 1970. Am ales din această carte câteva paragrafe - pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

A vorbi despre libertatea absolută de a alege sau de individualitate totală, înseamnă a nega o formă de comunitate sau societate. Ironia este că cei ce se plâng cel mai tare că oamenii nu se pot asocia sau comunica unii cu alții sunt adeseori aceia care cer un mai mare individualism. Cu cât oamenii sunt mai individualizați, cu atât le este mai greu să-și găsească o identitate (Karl Mannheim, sociolog). 

Oamenii reacționează diferit la șocul viitorului. Simptomele variază și ele în funcție de stadiul și de intensitatea bolii, mergând de la neliniște, ostilitate față de orice formă de autoritate și violență aparent lipsită de sens până la suferință fizică, depresie și apatie. Victimele lui fac adeseori cotituri stranii in ce privește interesul și stilul de viață și încearcă să se "închidă în cochilia lor" printr-un total refuz pe plan social, intelectual și moral. Ele se simt in permanență "persecutate" și hărțuite și vor cu disperare să reducă numărul deciziilor pe care trebuie să le ia.
Numai atunci când un fapt nou nu reușește să-și găsească locul, atunci rezistă clasificării, se produce reacția de orientare. Până ce nu va reuși să integreze acest nou fapt în concepțiile sale sau nu-și va modifica părerea despre lume, el va trece printr-o puternică agitație și neliniște. Reacția de adaptare = stres!
Schimbarea e nu numai necesară vieții, este viața însăși. În consecință, viața e adaptare.

Simptomele frapante ale crizei confuzionale din jurul nostru - folosirea  tot mai largă a drogurilor, creșterea misticismului, exploziile repetate de vandalism și violența necontrolată, politica nihilismului și nostalgia, apatia bolnăvicioasă a milioane de oameni - pot fi înțelese mai bine dacă recunoaștem legătura dintre ele și șocul viitorului.

Palpitațiile, tremurăturile, insomnia sau oboseala neexplicată pot semnala suprasolicitarea, tot așa cum confuzia, iritabilitatea neobișnuită, plictiseala profundă și un sentiment alarmant că lucrurile ne scapă de sub control sunt semnale de alarmă psihologice.

Unii oameni capătă un sentiment de serenitate chiar în mijlocul agitației din jur nu pentru că ar fi imuni la emoție, ci pentru că au găsit modalitatea de a include doza adecvată de schimbare în viața lor. Căutarea acestui optim e poate același lucru cu căutarea fericirii.

Publicând prima sa lucrare, Șocul viitorului, Alvin Toffler (n. 4.10.1928 - d. 27.06.2016) a creat o nouă disciplină, futurologia, prin studiul schimbării și impactul acesteia asupra afacerilor și culturii.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/thedigitalartist-202249/

2024-10-27

Valabil 60 de minute

În Brașov - probabil că în multe alte orașe - un bilet de autobuz e valabil timp de 60 de minute: urci-cobori în-din câte autobuze vrei/ai nevoie până expiră timpul. Un lucru bun. 

Sâmbătă am bântuit cu o prietenă prin oraș - era în trecere prin Brașov a doua zi dimineață pleca mai departe. A făcut ceva cumpărături și le-a pus în rucsacul meu. Pe la ora 16:30 ne-am despărțit, ea urmând să întâlnească și alți prieteni. 

Am plecat direct unde aveam întâlnire mai mulți, încă de la ora 16. Pe la cinci și ceva sună telefonul. Era prietena de care abia mă despărțisem - în acel moment mi-am dat seama că lucrurile cumpărate de ea sunt la mine! Exact motivul pentru care mă suna. Mă scuz față de cei prezenți - după ce că întârziasem (anunțând, evident) acum plecam iar, să revin mai târziu. Pentru că nimeni nu venise cu mașina am luat autobuzul pe care mi l-au recomandat pentru a ajunge unde aveam întâlnirea foarte scurtă. Mai aveam la mine o "jumătate" de bilet (biletele sunt numai pentru două călătorii - pentru una singură nu există).

Pe la ora 18 (plus/minus cinci minute) urc in autobuzul 32, ștampilez (validez) biletul, văd că e ștampilat - uneori se vede foarte șters scrisul - și-mi văd de drum. Ajung la destinație, îi dau prietenei cumpărăturile, mai stăm un pic de vorbă până vine un autobuz care să mă ducă de unde am venit. Urc in autobuz și-mi zic "să fiu sigură că mă încadrez in timp". Scot ochelarii "pentru citit" și mă pufnește râsul! Or fi zis călătorii că sunt sărită... Apoi m-am îngrijorat un pic: dacă vine vreun controlor? Oricum, nu avea rost să cobor pentru că nu aveam de unde cumpăra bilet - șoferii vând numai în anumite autobuze. Se mai poate plăti cu cardul, în unele, sau cu o aplicație pe telefon și, desigur, există abonamente, pe card special (nu e cazul meu).

Pe bilet se ștampilează ora la care a fost validat (ora și minutul), ziua, luna, anul. Pe biletul meu scrie așa: 04:24; 01/01/2020. Era 26 octombrie 2024, dar "validatorul" trăia în trecut. Cineva a făcut o glumă: "începutul sfârșitului democrației în lume".

Bilet două călătorii cu autobuzul în Brasov

S-a mai întâmplat să nu funcționeze "validatoarele", să nu se vadă aproape deloc ce scrie pe bilet, dar pe asta nu am mai pățit-o - dacă am mai pățit-o nu știu, de fapt, deoarece nu fac des călătorii pentru care să fie suficient un bilet și, de regulă, nu scot ochelarii să văd ce scrie...

Deh, se mai întâmplă, nu-i capăt de lume, dar nu se știe niciodată care poate fi reacția controlorilor; controlorii pe care am avut ocazia să îi întâlnesc în ultimii ani sunt, de regulă, ok - s-ar fi cercetat ce și cum și, probabil, s-ar fi lămurit situația. 

2024-10-24