Votez doar brasoveni

In mai toți anii electorali - mai ales în cazul președintelui - în turul doi am votat mai mult contra (anul acesta se va întâmpla la fel) pentru că nu prea e de unde alege. Evident, pentru președinte nu aș vota un brașovean doar pentru că e brașovean, dar la parlamentare m-am hotărât să fac asta: să votez doar brașoveni. Nu neapărat oameni născuți în județul Brașov, dar oameni care au trăit o viață în Brașov sau care au mai reprezentat Brașovul pe ici-colo.

Din fericire, entitatea politică pe care o prefer (de când PNL a devenit PDL și mai apoi PNLSD), are pe liste brașoveni (și pentru Senat și pentru Camera Deputaților). Departe gândul de a susține că sunt perfecți. 

Ce-aș fi făcut dacă această formațiune politică nu ar fi avut brașoveni? Simplu: aș fi cercetat listele propuse de partide, să aflu care au brașoveni, aș fi căutat informații (pe cât posibil) despre ei ca oameni, ca politicieni mai apoi, și le-as fi ștampilat numele indiferent din ce formațiune ar face parte - sigur, aș alege, în ordinea preferințelor secundare, respectivele formațiuni, dar - în caz de forță majoră! - chiar dacă și cea mai obscură formațiune ar avea brașoveni aș ștampila numele lor (dar asta nu are cum să se întâmple în formațiunile politice pe care le-aș putea prefera la un moment dat). Sau aș vota un eventual independent (brașovean).

Mulți parlamentari aleși în diferitele circumscripții nici nu se deranjează să aibă vreun cabinet unde au fost aleși. Unii, aleși în Ilfov, de exemplu, au cabinet în București. În vacanța parlamentară parlamentarii ar trebui să lucreze in teritoriu (iau o grămadă de bani pentru asta!). Acu', pe bune! Câți dintre alegători au idee unde e cabinetul alesului lor? Sau, și mai rău: daca alesul are birou și alegătorii știu unde este, și-au fost acolo, câți au putut discuta cu respectivul parlamentar?! Câți l-au găsit acolo? 

Oare n-o fi și vina noastră pentru ceea ce se întâmplă? Suntem cetățeni doar in ani electorali?! Politicienii își fac de cap atunci când cetățenii sunt pasivi timp de patru ani, între alegerile electorale.

De ce numai brașoveni? Pentru că e plictisitor - să nu zic absurd! - ca o persoană care habar n-are unde e... gara principală din Brașov să mă reprezinte în Parlament. Cred că e și o cale de a pune politicienii la muncă (de-ar face mulți acest lucru). Adică, ce fel de partid ești când nu ai in fiecare județ oameni apti - nu doar politic - să reprezinte o zonă sau alta, cunoscând problemele din teren? Ce treabă are un bihorean (la nimereală luat exemplul) care nici în concediu n-a fost în Brașov, să reprezinte oamenii de aici?! Să-și dezvolte partidele și în restul țării, nu doar la centru, de unde sunt trimiși să candideze aceiași oameni, prin rotație, în alte zone.

Evident, pe listele multor formațiuni (cele mari, de regulă) ar putea fi un brașovean și mai mulți... de pe aiurea. Când ceilalți sunt mai mulți - orice formațiune ar reprezenta - anulez votul. Pe bune că m-am săturat să văd cum se învârt ăștia după ciolan și noi nu-i putem opri...

Prea mulți, din necesitate electorală, își stabilesc reședința în județul în care sunt împinși să candideze... Asta-i tot o formă de turism electoral - ei având domiciliul te miri unde. 

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/conmongt-1226108/

Teiul in iulie si in noiembrie

Miercurea fără cuvinte, jocul găzduit de Carmen pe blogul.

Între vis și realitate.

Farsa alegerilor, Jean Moscopol.Citate favorite

Jean Moscopol e un cântăreț de muzică ușoară care a fost foarte cunoscut publicului în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Numele real a fost Ioan Moscu. S-a născut în 26 februarie 1903, la Brăila, într-o familie de origine greacă (Terpsihore și Lascăr), și a murit la New York City in 1980. A înregistrat circa 300 de discuri, în București, Berlin, Viena. Înainte de a fi cunoscut și recunoscut ca interpret a fost funcționar la bancă. Îi plăcea să cânte, pentru prieteni, când ieșeau în oraș la câte un restaurant. Așa a ajuns să cânte (la vârsta de 26 de ani) în celebrul, pe atunci, restaurant Zissu, de pe Calea Șerban Vodă - pe locul căruia, mai târziu, a fost ridicat hotelul Intercontinental. La București a avut o carieră scurtă, dar s-a impus în conștiința publicului românesc drept un interpret de marcă, fiind foarte îndrăgit. Sub pseudonimul Ionică Brăileanul a înregistrat și câteva melodii populare. În fapt, a interpretat mai multe stiluri. 

După încheierea celui de-al doilea război mondial - când a început bolsevizarea României - Jean Moscopol s-a împotrivit regimului cu singurele arme pe care le avea: muzică și versuri. Cunoscătorii afirmă că lui îi aparțin unele dintre cele mai frumoase cuplete anticomuniste. Am ascultat pe YT (când l-am descoperit pe cântăreț - cu doar două săptămâni în urmă) câte melodii am găsit. Sunt scurte și m-au amuzat. Am zâmbit amar, recunosc.

Economiile săracilor

Am un leu si vreau să-l beau

Căci in loc la stat să-l dau

Mai bine beau si petrec 

Decât să-l depun la CEC

Deși eu cu leafa mea

Bine nici nu pot mânca

Statul îmi mai cere mie

Să mai fac și economie

Decât să fiu iar furat

Si prin CEC stabilizat

Mai bine beau si petrec

Decât să dau bani la CEC

Versurile de mai sus fac referire la reforma monetară din 1947 când, la presiunea sovieticilor, fără a anunța populația în prealabil, guvernul a adoptat o lege pentru reforma monetară, intrată în vigoare la 15 august 1947. Anii celui de-al doilea război mondial și perioada imediat următoare au produs o depresiune fără precedent a monedei monetare (prețurile cu amănuntul erau cu circa 8000 mai mari decât în 1938), în circulație fiind o masă uriașă de semne monetare și au hotărât stabilizarea leului.

Operațiunea a avut loc într-un interval foarte scurt - 15-21 august 1947, și au fost impuse anumite praguri (în funcție de categoria de venit) care să limiteze circulația banilor, dar și pentru a deposeda de bani pe cei care aveau prea multi, în viziunea comuniștilor. Altfel spus: nu toți puteau schimba câți aveau.

Consecința a fost devastatoare pentru unii oameni (banii economisiți de firme, bănci sau persoane fizice deveniseră, peste noapte, lipsiți de valoare - sau predați autorităților statului), dar benefică pentru stat (se anula datoria publică).

 

Profit de jocul Citate favorite, găzduit de Suzana pe blogul ei, 

Floare de colț, și transcriu mai jos versurile altor două cântece:

Farsa alegerilor

Comuniștii țin prelegeri

Și te cheamă la alegeri

Ca să alegi, vrei, nu vrei

Tot pe cei aleși de ei.

După vot încep minciuna

Cu-ață albă ce-i cusută

Că-n alegeri totdeauna

Ei obțin sută la sută.

Prin alegeri înțelegi

Să alegi când ai ce-alege

Dar la comuniști alegi

Fără să ai de unde-alege.

Așa-s comuniștii toți

Mari tâlhari, escroci și hoți

Hoți în fapte și-ntelegeri

Hoți în presă și-n alegeri.

(Nicio legătură cu prezentul) 😏

și Foaie verde de cartelă

Foaie verde de cartelă

Cică toți mâncăm franzelă

Si când colo in RPR

Statul mare hot cum e

Umbla tot cu shakar - makar

A retras cartelele

Si a introdus tichetele

Si la pâine si la zahăr

De când nu mai sunt cartele

Și de când nu mai ai belele

Și când azi in RPR

Liber poți mânca orice

Căci viața-i mult mai bună

Și opt zile de-ai mâncat

După noul-vechi la stat

Ți-ai dat leafa pe o lună

Radio București grăiește

Cine bea apă, nu greșește

Dacă radio poftește

Întrebăm si noi firește

Statul hoț si porc de câine

De ce ia de la țărani

Grâu pe 28 de bani?

Și ne ia doi lei pe-o pâine?

(RPR = Republica Populară Română)

După război, cariera lui, evident, a intrat în declin. A compus multe balade și cuplete anticomuniste in vremea când alți artiști (și nu numai) au adoptat pozitia ghiocelului - unii chiar s-au transformat în lăudători ai noului regim (din oportunism, de frica sau din necesitate). Jean Moscopol a scăpat ca prin minune fără a fi arestat, dar când realitatea s-a îngroșat și oamenii au început să-și piardă speranța că vor scăpa de regimul totalitar instaurat, Jean Moscopol a reușit să plece din țară legal, în 1947, cu ajutorul actriței Elvira Popescu. A plecat la Paris, unde n-a stat mult și a plecat spre Germania, unde a fost colaborator al postului de radio Europa Liberă. În final, s-a stabilit în America, în statul New York. S-a alăturat diasporei românești din New York City, unde trăia. A fost militant, implicat social și politic. Nu și-a uitat nicio clipă țara in care s-a născut.

Se știu destul de puține despre el deoarece comuniștii s-au străduit să-i șteargă numele din memoria colectivă.