Fragmente din romanul Shogun, de James Clavell, nu dintr-un shogun, desigur. Shōgun a fost cel mai înalt grad al Japoniei medievale (între 1192 și 1867); e titlul (prescurtat) purtat de conducătorii militari japonezi care, sub autoritatea împăratului, au deținut efectiv puterea. Au existat patru dinastii de shoguni: Minamoto, Fujiwara, Ashikaga și Tokugawa. Acțiunea romanului Shogun are loc "spre timpul" dinastiei Tokugawa (1603-1867). La acea vreme aveau dreptul numai catolicii (iezuiți) să convertească, ei intermediau în comerțul cu China și, din când în când, se mai amestecau și în politică - fără a o face explicit.

Romanul
Shogun a fost publicat prima dată în 1975; eu l-am citit in ediția din 1992, publicat de Editurile Orizonturi și Universul, in traducerea Doinei Cerăceanu. Am citit romanul imediat ce l-am primit, concentrată pe acțiune. L-am recitit cândva prin 2015 (cred - am câteva notițe din roman într-o agendă datată 2015), concentrându-mă pe acțiune, dar și pe modul de viață al oamenilor acelei epoci. L-am recitit de curând, amintindu-mi acest roman
Zina. Acum am fost mai interesată de... plăcerea lecturii, fără a-mi mai pune întrebări și altele de gen - specific acest aspect deoarece după ce am citit romanul in 1992 am inceput să caut informații despre
Shinto și altele descoperite in roman, chestiuni care erau noutate absolută pentru mine.
Shogun nu e un roman istoric, chiar dacă unele fapte povestite s-au petrecut în trecutul Japoniei.
Am reținut pentru Citate favorite, joc găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț, ideile de mai jos:
Cât de frumoasă e viața și cât de tristă! Cât de vremelnică, fără trecut, fără viitor, doar cu nemărginitul acum.
- Dacă Adevărul este deja clar, ce rost mai are meditația?
- Și dacă Adevărul e ascuns?
- E deja clar.
(citat dintr-un vechi dascăl buddhist, Saraha)
Răbdare înseamnă să-ți înfrângi pornirea către cele șapte simțăminte: ură, adorație, bucurie, neliniște, mânie, tristețe, teamă. Dacă nu te lași cuprins de ele, înseamnă că ai răbdare, că ești liniștit și-atunci vei începe să înțelegi în curând tot mersul lucrurilor și vei fi in armonie cu Eternitatea.
Shintoiștii credeau că, atunci când mor, ajung kami.
- Ce este kami, Mariko-san?
- Kami nu se poate explica, Anjin-san. Este ca un spirit, și totuși nu, ca un suflet și totuși nu. Poate că este temeiul neîntrupat al unui lucru sau al unui om... trebuie să știi că un om devine kami după moarte, dar un pom, o stâncă, o plantă sau o pictură pot fi la fel de bine kami. Toți kami sunt venerați, dar niciodată idolatrizați. Ei există între cer și pământ și vizitează acest Pământ al Zeilor sau îl părăsesc cu toții deodată.
- Și Shinto? Ce este Shinto?
- A, nici asta nu se poate explica, îmi pare rău. E ca o religie, și totuși nu e. La început nici măcar n-a avut nume. Noi i-am zis Shinto, Calea lui kami, abia acum o mie de ani, spre a-l deosebi de Butsudo, Calea lui Buddha. Dar, deși nu se poate defini, Shinto este temeiul Japoniei și al japonezilor și, cu toate că n-are nici teologie, nici zeu-căpetenie, nici credință, nici sistem etic, el este justificarea existenței noastre. Shinto este un cult al naturii, cu mituri și legende in care nimeni nu crede din adâncul inimii, dar toți îl venerează întru totul. Un ins e Shinto, așa cum prin naștere e japonez.
*
Mariko-san e o japoneză dintr-o nobilă familie renegată, convertită la creștinism, care vorbește latină și portugheză, fiind chemată să-l educe pe Anjin-san, un pilot englez - John Blackthorne - care naviga pe o navă aflată sub pavilionul Țărilor de Jos când a naufragiat, cu un mic grup de marinari și negustori, pe țărmul Japoniei - pe lângă engleză, acesta știa foarte bine latină, portugheză, spaniolă, olandeză.
Mi-ar fi placut sa ajung prin Japonia. Mi se par fascinanti. Marturisesc ca am vrut sa invat limba si chiar imi cumparasem un volum de limba japoneza fara profesor. Naiva total. Insa cu aceasta ocazie m-am prins ca scrierea lor este nu este doar din acele semne deosebite ci au si litere si grupuri de litere.
RăspundețiȘtergere'Și dacă Adevărul e ascuns?' Cam e, cu simt de raspundere...
Arheologia descoperirii lui este chiar o arta, as zice.
Multumesc Diana draga pentru o astfel postare. Ai avut o idee tare buna. Pupici si un weekend placut in continuare.❤️😘
Are o cultură interesantă, Japonia. Să vizitez, n-aș zice nu, dar să trăiesc acolo ar fi un "nu" foarte hotărât. 😊 Nu m-aș putea acomoda (mai ales cu mâncarea! 😃)
ȘtergereOrașul Bv e "înfrățit" cu orașul Musashino (e pe lângă Tokyo) din 1998, și avem un centru cultural (Asociația Musashino). Cred că se mai fac, încă, și cursuri de limba japoneză. Oricum, există mai multe evenimente și "colaborări". Se pare că Brașov are cea mai lungă tradiție de colaborare culturală cu Japonia (sau printre cele mai lungi colaborări).
Nu sunt sigură la ce Adevăr te referi - scris cu A (mare) se referă, in general la adevăr absolut... Moartea e un adevăr absolut, să zic așa (ce se naște moare); schimbarea e un alt adevăr "absolut" etc., și aceste adevăruri nu sunt ascunse. Nemurirea sufletului, de exemplu, nu poate fi "văzută" ca adevăr - deocamdată e... ipoteză (?). 😊 Ni se spune că folosim numai o mică parte din creier... Poate că folosim tot creierul 😊 dar cercetătorii nu știu, încă, la ce.
Cu plăcere! Îți mulțumesc pentru apreciere, Suzana dragă! 😘💞
La fel și pentru tine! Pupici!
Am preluat citatul tau. Si eu vad multe lucruri ascunse despre istorie, despre univers, despre noi, in special despre noi... De mai multi ani, observand 'ipotezele', am tras propria concluzie, ca nu pot crede in ele in mod absolut. Daca ceva nu se vede nu inseamna ca nu exista. Si stii si tu foarte bine asta. Si nici nu inteleg de ce exact ideile care ne pot transforma, sunt ipotetice(!). In fine, subiectul este mult prea complicat oricum. Important este sa avem propriile criterii de a valida ideile auzite. Asa, ca parere.
ȘtergereChiar daca e complicat.
Pup si noapte buna, Diana draga!❤️😘
Evident că ceea nu se vede poate exista... Sufletul, de exemplu. 😊 Dar există acesta fizic, poate fi "independent" de... "existență"? Răspunsul e doar... ipotetic (poate fi cert - "da" - pentru cei cu o puternică credință în... divinitate). Și o plantă trăiește, dar putem spune că are suflet? Unii spun "da", pentru că e credința lor. Oare, o credință poate fi considerată fapt?
ȘtergereSigur că ni se ascund multe: "secretele de stat", de exemplu, sau planurile unora pentru... ceva... Întrebarea ar fi: cât de bine ne-ar fi să știm despre unele? (oricare ar fi aceste "unele")
Dacă un medic nu-mi spune despre... "dublul eteric" aflu de la altcineva, și pot face o alegere, alegere care e bazată pe ceea ce știu, simt, cred etc. Se spune că realitatea e așa cum o vede, percepe fiecare... e iluzie, altfel spus; de ce nu e la fel și cu adevărul?
Ideile nu sunt ipotetice,iar dacă simțim că ne pot transforma le urmăm, le transpunem in fapte, doar că... nu toți oamenii pot accepta același set de idei când e vorba despre transformare... Și revenim la realitatea care... 😊 Criteriile prin care sunt validate ideile diferă de la om la om. Imaginează-ți că vorbești unui membru dintr-un trib, care mai există azi in jungla amazoniană, despre Lemuria, Atlantida, dublul eteric samd?! Nu poate concepe... din multe motive. La alt nivel, așa se întâmplă în general. E opinia mea, desigur, nu contrazic alte opinii, credințe, și nici n-am de gând să încerc să o impun. 😊 Doar că... totul îmi pare mult mai simplu decât vor unii să credem.
Îți mulțumesc pentru dialog, Suzana dragă! 😘💞 Pupici! Noapte bună!
Es un genial libro. te mando un beso.
RăspundețiȘtergereMe alegro de que consideres el libro de esa manera también.
ȘtergereTe mando un beso.
Marturisesc ca nu am citit romanul, dar am vazut filmul/ serialul ultima varianta si nu am inteles de ce nu am fost atrasa de Japonia in adolescenta, ci de China si acum e invers. Cine sa ma mai inteleaga? Nu stiu daca as putea sa merg in vizita, de stat clar nici eu nu as locui, nici gratis, insa mi,as fi dorit sa vizitez macar cateva repere ale culturii lor. Filosofia de viata e destul de profunda, chiar si in acest roman, insa noi ne,am obisnuit cu principiile adunate din copilarie si greu ne adaptama la alte forme. Nu am cartea in biblioteca. Nu stiu daca as avea rabdare sa o citesc. Duminica frumoasa!
RăspundețiȘtergereAm citit si eu Shogun in tinerete si m-a fascinat cultura japoneza. Mi-ar placea sa vizitez Japonia dar sincera sa fiu nu mi-ar placea sa traiesc acolo.
RăspundețiȘtergere