Consideratii privind drepturile si libertatile fundamentale


Un monstru umbla liber - el se numeste ura; cutreiera pamantul luand diferite forme. Ura poate fi descrisa ca o epidemie mondiala. Aproape zilnic vedem si citim ce se intampla cand animozitatile rasiale, etnice, religioase merg mana in mana cu nelegiuirea. Vedem acte de-a dreptul inumane infaptuite pentru simplul motiv ca alti oameni sunt diferiti.
Ura s-a facut simtita inca de la inceputurile omenirii; are multiple radacini, intre care: gelozia, invidia, ignoranta, teama, intoleranta. Daca la nivel individual intoleranta e o trasatura respingatoare, cand cuprinde o intreaga natiune sau rasa poate fi ucigatoare. Conceptia cum ca nationalitatea, culoarea pielii, limba vorbita, religia sau sexul cuiva il face superior celorlalti poate da nastere la intoleranta si la xenofobie, iar cand autoritatile publice ale unui stat sunt implicate intr-o asemenea discriminare drepturile si libertatile omului - proclamate prin lege - sunt grav atinse. Daca unui cetatean obisnuit i se tolereaza unele excese, unui rerezentant al autoritatii publice nu ii este permis sa i se tolereze.

In pofida tuturor eforturilor depuse de conducatorii statelor, ura si animozitatile dintre diverse grupuri etnice si nationale de pe intregul glob nu pot fi stinse. Manifestarile de ura sunt din ce in ce mai frecvente si mai intense, fiind alimentate de ignoranta, intoleranta si - nu in ultimul rand - de propaganda.

Omul - cel care stapaneste pamantul - este un miracol, pentru ca nici azi oamenii de stiinta nu au reusit sa descopere rolul sau modul de functionare al unor organe interne sau gene umane; nu s-a reusit explicarea in totalitate a principiului de functionare al creierului. Omul poate gandi abstract, isi poate fixa in mod constient obiective, isi face planuri, trece la realizarea lor si incearca o profunda satisfactie atunci cand are succes. Omul creaza, dar la fel de bine poate si sa distruga, se poate autodistruge (fiind cat se poate de creativ). Pentru a preveni, in incercarea de a impiedica autodistrugerea - sau macar pentru a o incetini - omul a creat pentru om legi. Numai astfel putem spera la o viata relativ linistita, demna si relativ libera chiar si in peisajul social nu prea prietenos.

Nu suntem doar fiinte rationale, ci si pasionale; ratiunea ne este deseori intunecata de pasiune - de aceea acceptam o anumita conceptie despre lume si viata, nu pentru ca ea e rationala si credibila, ci fiindca ne convine, pentru ca e in acord cu pasiunile noastre. Convingerile pe care ni le formam au, uneori, baze fragile. Pretuim enorm dreptul nostru de a crede in ceea ce consideram de cuviinta! Dar cat pretuim dreptul celorlati de a crede ce considera de cuviinta? Exercitarea acestui drept are ca rezultat o uluitoare diversitate de convingeri - ceea ce e un lucru bun, dar trebuie sa fim atenti: unele convingeri nu sunt doar diferite, ci si periculoase. Bineinteles, convingerile gresite pot aparea si fara minciuni intentionate (exemplu: Protocoalele Inteleptilor Sionului, text care, dupa publicare, a fost dezmintit, dar raul a fost produs; azi sunt putini cei care mai stiu adevarul cu privire la acest text)
Convingeri gresite se pot forma si pentru ca interpretam gresit unele fapte si fenomene - le interpretam in functie de nivelul intelectual, in primul rand, dar educatia are un rol esential in formarea convingerilor despre oameni, viata, fapte. Uneori credem un anumit lucru numai pentru ca dorim sa il credem si chiar reusim sa convingem si pe altii sa creada. Suntem crescuti in spiritul convingerilor parintilor nostri si nu la toti ne da prin minte ca avem dreptul sa gandim liber, sa ne formam propriile convingeri bazate pe experienta si pe ceea ce reusim sa cunoastem folosindu-ne cele cinci simturi fizice.
Majoritatea apreciaza libertatea de exprimare in mass-media deoarece exista posibilitatea de a accesa informatii care ne ajuta pentru atingerea deferitelor scopuri. Unii uita, insa, ca trebuie sa filtreze anumite informatii, sa incerce sa le completeze, sa-si puna intrebari si sa asculte / citeasca informatia din mai multe surse. Marea surpriza va fi sa afle ca exista diferente care se pot dovedi esentiale. Uneori informatiile prezentate sunt bazate pe prejudecati sau se prezinta numai o fata a monedei - dar toate monedele au doua fete. Alte informatii sunt prezentate de “autoritati in domeniu” si sunt prezentate ca “litera de lege” cand, de fapt, nu sunt decat parerile personale ale persoanei in cauza si exista o multime de pareri contrare. Alteori faptele - in loc sa fie prezentate si atat - sunt comentate de autorul unui articol, al unei stiri, ceea ce poate influenta formarea unei opinii cat mai aproape de realitate. Convingerile nu trebuie sa ni le formam pe ideile si filosofiile celor care ne dau ca sigure anumite idei pentru ca e ca si cum am construi pe nisip. Trebuie sa invatam sa gandim liber, trebuie sa invatam sa nu fim obedienti, trebuie sa invatam ce drepturi avem si sa luptam pentru a le pastra fara a gasi ca scuza: “nu pot face asta pentru ca am familie”. Cei care au murit pentru ca noi azi sa scriem si sa cititm ce dorim aveau familii - ei au platit cu sange ceea ce noi avem azi.
Teama trebuie invinsa si trebuie sa ne bucuram de viata lasand si pe altii sa se bucure de viata.

Constiinta e forma suprema de reflectare psihica, acea forma prin care se realizeaza integrarea subiectiv-activa a tuturor fenomenelor vietii psihice si care permite raportarea continua a individului la mediu. Omul, prin constiinta, are capacitatea de a anticipa rezultatul actiunilor sale, de a-l realiza in forma sa concreta.
Ne nastem pur si simplu oameni - de sex masculin si de sex feminin, avem nationalitati si religii diferite, culori diferite la piele, in functie de rasa careia ii apartinem, dar avem aceeasi culoare la sange: rosu; simtim la fel durerea, iubim si ne infioram la fel, avem sentimente. Nu ne nastem neaparat buni dar - cu certitudine - ne nastem nevinovati, cu drepturi egale dar cu sanse diferite de a reusi in viata, in functie de originea sociala, de cele mai multe ori, dar drepturile sunt aceleasi pentru toti. Unora li se interzice exercitarea acestor drepturi, dar aceasta nu inseamna ca nu le au.
Constiinta ne este modelata in functie de mediul social in care traim. Modul de gandire ne este influentat de cei care ne inconjoara, dar si de filmele pe care le vizionam, de cartile, ziarele, revistele etc pe care le citim. Consider ca putem citi si / sau viziona orice cat timp reusim sa trecem prin filtrul gandirii ceea ce vedem, citim, auzim iar drepturile fundamentale pe care omul le are sa fie ca un fir calauzitor in relatia noastra cu ceilalti.

Dreptul la viata este un drept “sfant”. Pedeapsa cu moartea a fost abolita in multe state in interesul omului ca fiinta, nu ca infractor odios. Reprezentantii autoritatii de stat au dreptul sa ucida in anumite conditii: apararea unei persoane impotriva violentei ilegale, pentru efectuarea unei arestari, pentru a impiedica o tragedie - ca exemple.
In multe state e desfiintata pedeapsa cu moartea dar se mai aplica inclusiv in state din S.U.A. - o federatie de state pe care le consideram “cele mai democratice” (desi la o privire mai atenta putem observa ca nu este doloc asa - nu mai este deloc asa). 
Fiecare om are drepturi si libertati proclamate la nivel mondial si poate beneficia de ele fara discriminare de rasa, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alte imprejurari. Totusi, pentru a beneficia de acestea sefii de stat si sau de guvern trebuie sa fi ratificat respectivele conventii - nu vi se pare… surprinzator? Altfel spus: daca esti prins furand intr-un stat care n-a ratificat conventiile cu privire la drepturile omului risti sa te trezesti ca-ti taie mana, conform legii nationale.

Avem sanse egale in fata legii… Cu toate acestea nu putem sa ignoram cum un tanar in varsta de 18 ani e condamnat la doi ani de inchisoare cu executare pentru ca a furat casetofonul dintr-o masina - si se afla la prima abatere, din punct de vedere al legii (ceea ce nu inseamna neaparat ca n-a mai comis un alt furt, dar cred ca ati inteles ideea) si un individ cu greutate - la propriu si la figurat - care urca pe trotuar cu masina, fiind in stare de ebrietate, ucide doi oameni si e condamnat - dupa o lunga “judecare in libertate” - la cinci ani de inchisoare, dar nu-si poate executa de indata pedeapsa deoarece sufera de o boala ce nu poate fi tratata eficient in spitalele din reteaua penitenciarelor.
Discrepanta dintre modul in care “s-a facut deptate” in cele doua cazuri ne duce cu gandul la discriminare - dar si la multe alte chestiuni care nu tin neaparat de drepturile omului. Observ derularea faptelor si nu pot face nimic, pentru ca nu sunt lezata intr-un drept al meu; nici tanarul nu poate obiecta pentru acest “tratament” diferit - a primit ceea ce merita, in litera legii! Nu i-a fost incalcat nici un drept in timpul cercetarii si apoi in timpul judecatii.

Avem dreptul la informatie - dar cand luam informatiile de oriunde nu se cheama ca suntem informati ci doar ca am auzit multe “chestii” despre una-alta, despre unul-altul.
Multi nu-si cunosc drepturile, sau le cunosc vag, sau isi spun ca e in regula sa fie incalcate unele drepturi fundamentale pentru binele turmei - cum ar fi ideea stupida a votului electoral obligatoriu pentru care pledeaza multi manipulatori si care a prins la multi ignoranti cu gura mare dar carora le este frica si de umbra lor.
Nici nu stiu ce e mai rau: sa nu-si cunoasca drepturile sau sa nu le exercite? Neexercitarea genereaza lene, apatie. Pe indivizii apatici nu-i intereseaza ce informatii sunt difuzate, ce propuneri le sunt fluturate pe langa creier si nici nu realizeaza ca sunt manipulati - uneori intr-un mod grosolan.
Sigur, dreptul la informatie este, uneori, ingradit din ratiuni de securitate sociala sau nationala, sau internationala. Cum ar fi ca autoritatile diferitelor state sa difuzeze informatiile pe care le detin despre unele organizatii teroriste, ca exemplu. Nici informatiile despre masurile care se iau pentru neutralizarea acestor organizatii nu e indicat sa fie facute publice, dar intram in alta sfera a libertatilor atunci cand in numele protectiei nationale incep a se incalca dreptul la intimitate, dreptul la viata privata si de familie si altele. S-a impus - in ciuda opozitiilor fatise - controlul asupra tuturor formelor de comunicatii si telecomunicatii, fie acestea prin satelit sau prin cablu. Violarea dreptului fundamental al omului la viata privata?! Nicidecum! Ne asigura autoritatile - si se asteapta sa fie crezute. E o masura care se impune pentru securitatea mondiala. Daca interesele de securitate nationala sunt mai presus de interesele cetateanului, interesele de securitate mondiala sunt mai presus de cele nationale. Cetateanul nu are argumente suficient de puternice pentru a protesta si chiar daca are argumente nu are parghiile prin care sa stopeze o asemenea imxtiune.
Dreptul la informatie este ingradit si in alte situatii. De exemplu, nu se va anunta un cataclism - in caz ca poate fi prevazut - deoarece ar produce panica in randurile populatiei –-si cam stim cum se manifesta oamenii panicati: ar putea fi mai multe victime decat numai in urma cataclismului in cauza. Dar apar uneori “oameni de stiinta” sa declare ca un cutremur de mare magnitudine va avea loc la data cutare. Vine apoi alt “specialist”, care afirma ca magnitudinea maxima a unui cutremur nu poate depasi magnitudinea noua (care e suficienta pentru a distruge totul in zona de influenta) Cu toate acestea, in anumite reviste zise stiintifice se arata ca in istoria omenirii au avut loc cutremure cu magnitudine mai mare decat noua. Cum suntem informati? Pe cine sa credem si cat sa credem din ceea ce aflam de la unii si altii si - mai ales - cum putem verifica anumite informatii? Citim aceleasi ziare, ascultam aceleasi “buletine informative” si acumulam informatii in ordinea in care sunt ele prezentate: cele “importante” in primul rand - dar important, in astfel de cazuri poate insemna interesul personal al unei persoane, al unui grup de persoane care au aceleasi interese. Altfel spus: ni se impune (ni se sugereaza) ce este important si ce este mai putin important si multi dintre cei care asculta / citesc chiar cred ca si este asa!
Dreptul la informatie implica si lipsa cenzurii - mai mult sau mai putin (cum am amintit si mai sus) - si se subintelege ca raspunderea pentru veridicitatea informatiilor o au cei care semneaza - dar ultima moda in domeniul “jurnalismului”  - si nu numai - pare a fi pseudonimul.
Dreptul la informatie e cuprins - sa zic asa - in dreptul la libertatea de exprimare, in care intra si libertatea de opinie. Avem dreptul sa primim sau sa comunicam informatii sau idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Dreptul de a exprima o opinie ne apartine, dar trebuie sa acceptam si opiniile celorlalti chiar daca ne socheaza sau nelinistesc.
Unii considera terorismul ca fiind o forma de a-si exprima opinia. Tragic mod de a exprima o parere de grup, tragic mod de a incerca sa obtii ceva prin teroare. Distrugand vieti obtii numai dispret si ajungi sa intampini o rezistenta incrancenata. “Terorismul este simptomul unei probleme”, afirma Michael Schimoff in lucrarea “Strategia terorismului”. Terorismul e sistematic, premeditat si calculat. La baza lui sunt ura, oprimarea, dezamagirea, nedreptatea. Pentru eradicarea terorismului trebuie eliminate cauzele de natura sociala si politica ale acestuia, trebuie depuse eforturi energice pentru promovarea demnitatii, a justitiei si a normelor umanitare. Aceasta e teoria, dar mai avem practica si realitatea ei cruda: indiferent cat de sincera e motivatia oamenilor, cat de sincera e dorinta lor de a eradica terorismul eforturile lor nu vor putea duce la eliminarea cauzelor lui iar folosirea fortei pentru aceasta nu e cea mai buna alegere pentru ca va conduce la exacerbarea urii deja existente. Si mai e ceva - un fel de zvon: producatorii, distribuitorii, vanzatorii de armament vor sa se imbogateasca - nu-si pot permite o lume in care pacea sa fie pe primul loc. Ei au si putere financiara si putere politica si pot isca unele conflicte in zone cu potential ridicat de exacerbare a urii. Cum scriam: e doar un zvon si, ca orice zvon, nu poate fi dovedit dar poate fi observata realitatea - insa nu aceasta e tema aici.

Drepturi si libertati fundamentale au fost proclamate incepand de prin anul 1945, cand a fost semnata Carta Natiunilor Unite (inainte de aceasta existand si alte conventii cu privire la acest subiect). Lumea, sfasiata de cele doua razboaie mondiale, incerca sa-si revina si - in acelasi timp - se dorea protejarea generatiilor urmatoare de asemenea dezastre produse de om. S-a urmarit favorizarea progresului social si instaurarea unor conditii mai bune de trai intr-o mai mare libertate. In mare masura s-a reusit atingerea acestor teluri dar realizarea scopului in totalitate se izbeste dezastruos de dorinta multor popoare de a fi reparate “greselile istoriei” si recurg la forta si violenta pentru aceasta. Mai sunt si acele popoare care doresc sa traiasca fara influenta asa-ziselor state democratice si se impotrivesc instaurarii democratiei cu forta. Multe popoare doresc sa se autoguverneze dupa legi proprii, chiar daca aceste legi apar a fi anacronice pentru multi altii, dar interesele economice, politice la nivel mondial, “procesul de globalizare” dorit de marile puteri politice si sau economice - dar mai ales militare - nu le permit. Prea multe popoare par sa strige ca nu vor sa li se faca bine cu forta! Ce e bine pentru unii nu e, neaparat, bine pentru toti. E un drept al omului de a alege ce crede ca este bine pentru el!

Proclamarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, dorinta de pace a tuturor popoarelor merg in paralel cu producerea de armament din ce in ce mai sofisticat - care trebuie testat undeva, intr-un mod sau altul. Industria de armament - dupa cea a drogurilor si a petrolului - aduce producatorilor si distribuitorilor extrem de multi bani (arata Serge Le Doran si Philippe Rose) “Cursa dezarmarii” initiata candva pare sa nu mai aiba succes - desi cred ca n-a fost decat un fel de “praf in ochi” - mai ales dupa atentatele ce au avut loc in S.U.A, atentate care au ajuns sa fie controversate. Nimeni nu se mai gandeste la dezarmare, statele puternice isi “intaresc dispozitivele” si isi largesc aria de “razboi” mimand dorinta de a apara statele mai putin dotate din punct de vedere militar. Lumea intreaga pare a fi in asteptarea celui de-al treilea razboi mondial - si cand acesta va fi declarat se va institui o “lege suprema” - legea martiala, cand e permisa ingradirea multor drepturi si libertati fundamentale, intre care si acela al liberei circulatii care, oricum, pentru cetatenii anumitor state este conditionat de respectarea altor legi si acest drept devine, practic, ca si inexistent.

Analizand conflictele ce au loc in diverse locuri de pe Terra se observa o oarecare motivatie religioasa a acestor conflicte chiar daca pana si combatantii o neaga. Religia devine, din ce in ce mai mult, marul discordiei atat la nivel statal cat si la nivel individual. Libertatea de manifestare a convingerilor religioase, rau inteleasa a condus la destramarea familiilor, a relatiilor dintre diversi cetateni dar - cel mai rau - s-a ajuns la Jihad. Convingerile religioase - religia cam prost inteleasa - conduc la disensiuni serioase, uneori, iar in caz de divort judecatorul este acela care hotaraste care parinte este mai potrivit sa se ocupe de cresterea si de educarea copilului, inclusiv din punct de vedere religios. Copiii, de la o varsta in sus, au dreptul sa aleaga parintele langa care doresc sa creasca, dar tot judecatorul - dupa anchete sociale - este cel care hotaraste daca alegerea copilului este cea mai buna.
Multi parinti pun semnul egal intre dreptul lor cu privire la educatia copiilor si ideea absurda rezumata in expresia “eu l-am facut eu il omor”. Bataia nu e rupta din Rai, n-a fost si nu va fi vreodata. In asemenea situatii autoritatile trebuie sa intervina - fie din oficiu, fie la cererea unei persoane cu toate mintile in cap - pentru a proteja drepturile si libertatile copilului. Prea multe fapte detestabile sunt comise in numele religiei si multe disensiuni provoaca gresita intelegere la libertatea de religie. Cand e libertate nu inseamna ca religiosii majoritari trebuie sa-si impuna dogma si artefactele religioase oriunde si in orice conditii incat putem ajunge sa credem ca nu traim intr-un stat laic, asa cum apare in Constitutie.
Bineinteles, nu ar trebui sa-i credem pe cuvant pe aceia care afirma ca intra cu arma in state nedemocratice numai pentru binele cetatenilor acestor state. Am fi naivi sa credem asa ceva - ar fi mai bine sa ne documentam care sunt bogatiile solului si subsolului acestor state si atunci intelegem mai mult din adevaratul motiv pentru care sunt cotropite ani si ani asemenea state, mentinandu-se, voit, o perpetua stare de tensiune pentru ca numai in haos interesele ascunse se pot implini cu mai putine disfunctionalitati.

Libertatile si drepturile omului sunt aceleasi pentru fiecare, indiferent de culoarea pielii, de nationalitate, sex sau religie dar istoria recenta dovedeste des incalcari ale acestor drepturi si libertati. Prejudecatile, in special, par a fi o pata neagra pe creierul unora. Cel mai trist-hilar este atunci cand auzim oameni afirmand: “Nu am nimic cu aia sau ailalti dar chiar nu au dat oameni de valoare” Nu am nimic cu aia sau ailalti dar sunt asupritori cu femeile” si multe altele de acest gen. Si acesti oameni chiar vor sa ne faca a crede ca ei nu au prejudecati dar despre fiecare - exceptand propria persoana - gaseste ceva de criticat.
Candva, cineva si-a exprimat o opinie: “Evreii l-au ucis pe Isus; sa omoram toti evreii!” Lipsindu-le informatia - sau intelegand-o gresit pentru ca a fost o informatie menita sa manipuleze - multi au crezut in acest fals strigat de lupta. Altcineva a spus: “Ce-ar fi ca negrii sa spuna: albii l-au ucis pe Isus; sa omoram toti albii”? Libertate de opinie!
In general discutand, pentru greseala - intentionata sau nu - a unui grup de oameni nu trebuie sa plateasca un popor. Exista vreo ratiune in aceasta “justificare” a urii rasiale la care indeamna unii? Exista “om superior” si “om inferior”? Exista doar oameni educati si oameni needucati, oameni informati si oameni neinformati sau - cum zic unii: oamenii se impart in buni si rai, in rest nu e nici o diferenta.

Un alt drept e acela de a te putea asocia, inclusiv in sinicate si, astfel, unii ajung sa creada ca greva e un drept fundamental dar se inseala. Greva e un mijloc de lupta sindical. Asocierea presupune o grupare liber consimtita in vederea atingerii unui scop comun. Nimeni, insa, nu poate fi obligat sa adere la o asociatie sau la un sindicat. Incercati, totusi, sa refuzati afilierea la o asociatie de proprietari. Merita pretul pe care l-am avea de platit? Nu autoritatile statului ne vor face viata amara, ci acei multi oameni obisnuiti sa fie condusi. Afilierea obligatorie la anumite “ordine profesionale” are alt statut si alt motiv.

Prin dreptul la respectarea vietii private si de familie ne este garantata protectia domiciliului, secretul corespondentei si protectia vietii de familie. Acest drept ar trebui sa ne asigure protectia impotriva ingerintelor arbitrare ale puterii publice - nimeni nu are dreptul sa intre in casa mea sau sa-mi citeasca scrisorile fara a avea permisiunea mea sau o bucata de hartie semnata de judecator si pe care sa scrie “mandat” Totusi, se tinde la urmarirea si inregistrarea tuturor mesajelor de tip sms sau mail precum si a convorbirilor telefonice pe asa-zisul motiv al sigurantei nationale.
Respectarea vietii private se refera si la dreptul de a trai la adapost de privirile straine, fie singur fie in relatii cu alti oameni.
Interzicerea de catre stat a actelor homosexuale practicate de adulti constituie un amestec nejustificat in dreptul la respectarea vietii private. Reprezentantii statului roman au renuntat - si ei - sa se mai amestece in acest tip de legaturi interumane. Totusi, nu vreau sa nu ma gandesc ca morala e aceea care a stat la baza dreptului ca stiinta. La acea vreme - dar si azi, in anumite cercuri, si mai mult sau mai putin pe tacute - asemenea legaturi erau considerate imorale pentru ca in Biblie barbatul si femeia au fost creati pentru a umple pamantul, adica pentru a procrea; ori, doi oameni de acelasi sex nu pot pocrea. Probabil ca… evoluand, omul a inteles ca a se impreuna cu o persoana de acelasi sex este mai mult decat firesc ba - mai mult! - este o dovada a lipsei de prejudecati care caracterizeaza “omul modern”. Impreunarea persoanelor de acelasi sex este si o cale de a rezolva boom-ul demografic. Populatia Terrei - se zice - e din ce in ce mai numeroasa si resursele din ce in ce mai putine deci e benefic a se incuraja acest tip de relatii, pentru binele celor dispusi sa mai procreeze. Densitatea populatiei, pe metru patrat de teren, e foarte mare; orasele sunt populate mai mult decat capacitatea reala pe care o au de a adaposti oameni si de aici multa mizerie si criminalitate. In cativa ani - suntem… informati - Pamantul nu ne va mai putea hrani si adapa pe toti deoarece resursele lui sunt aproape epuizate; chiar daca nu sunt - pentru ca aceste resurse sunt regenerabile - suntem facuti sa credem ca sunt aproape epuizate si ni se ofera alimente modificate genetic. In consecinta, pentru salvarea omenirii, Natura a gasit un remediu: dorinta unor oameni de a se impreuna cu cei de acelasi sex, desi unele studii arata ca putini sunt homosexualii care nu sunt si bisexuali.

Statul, prin reprezentantii sai, ne asigura tuturor dreptul la libertate si siguranta. Aceasta inseamna ca nu putem fi arestati fara motiv, suntem protejati impotriva violentei de orice fel. Totusi, de cand cu terorismul la nivel global au inceput sa apara si sa se aplice dispozitii legale care permit autoritatilor sa aresteze, sa retina si chiar si sa riposteze armat impotriva celor care sunt suspectati de terorism. Victimele colaterale - coincidenta de nume, asemenare fizica etc - nu mai conteaza asa mult. In razboi - in razboiul impotirva terorismului de aceasta data - ca si in dragoste (cand dragostea e mare sexul nu mai conteaza) totul este permis.
Acest drept al nearestarii si retinerii fara just temei sau dreptul infractorului de a fi cercetat in libertate aduce victimele infractiunilor in plan secund: faptuitorul poate locui in apropierea victimei sale si o poate intalni, ameninta etc zilnic. Autoritatile nu par a intelege dreptul victimei la protectie - altfel spus: privesc problema unilateral si apoi, cand ceva grav se intampla, ridica din umeri si afirma ca n-au facut decat sa respecte litera legii. Prea multi uita ca legea de care se face atata parada are si spirit si trebuie aplicata in litera si in spiritul ei.
Ca cetatean obisnuit, care nu cunoaste hatisul si subiectivitatea de care dau dovada multi - prea multi judecatori - nu as putea intelege de ce un tanar in varsta de 18 ani care a fost prins furand este cercetat in detentie si un tanar in varsta de 25 de ani reclamat pentru viol, cu antecedente penale in acest sens, este cercetat in libertate. Sigur, desi exista certificat medico-legal, fapta nu e dovedita dincolo de orice indoiala dar cetateanul a mai fost condamnat pentru o fapta similara si a mai avut plangeri pentru tentativa - plangeri care n-au fost cercetate pana la final deoarece victimele - mai de voie, mai de nevoie si de rusine - si-au retras plangerile: nu e usor sa faci fata amenintarilor si gurii lumii pe care doar pamantul o astupa.
Acuzatul - indiferent de fapta savarsita si indiferent de atrocitatea faptei - are dreptul la aparare; apararea ii este asigurata de un avocat, ales sau numit de instanta. Prin statutul profesiei avocatul este obligat sa depuna toate eforturile in apararea clientului sau. Un avocat numit de instanta va trebui sa pledeze, convingator, chiar si pentru un violator, pentru un pedofil sau pentru un individ care a ucis un om pe trecerea de pietoni doar pentru ca era prea beat sa vada in timp util semnul si omul.
Procesele, si cele penale si cele civile, au loc in public - cu unele exceptii - pentru ca cetatenii sa observe singuri ca Justitia nu are nimic de ascuns.
Bineinteles, in timpul cat politistii isi interogheaza suspectii sunt interzise orice forme de tortura fizica sau morala - evident, in cazurile de terorism nu se mai aplica interdictia - iar la inchisoare, mai ales, sunt interzise pedepsele sau tratamentele inumane sau degradante.

Printre drepturile fundamentale se numara si acela de a nu fi tinuti in sclavie, aservire si supusi muncii fortate. Ca si tortura, sclavia, aservirea si munca fortata inca se practica, sub diferite forme. Traficul de carne vie pentru prostitutie, cersetorie etc sunt forme ale sclaviei in cazul celor fortati sa faca aceasta pentru bunastarea traficantilor. Tragicul situatiei - in cazul prostitutiei, inclusiv in randul copiilor - este cererea care exista. Traficantii ofera ce se cere pe piata dar autoritatile pedepsesc numai pe cel care vinde sau pe cel care se vinde si in prea putine state e pedepsit cel care cumpara. In cazul minorilor sunt pedepsiti si cumparatorii dar in Olanda exista o grupare numita partid care militeaza pentru dreptul oricui de a avea relatii sexuale cu niste copii, cerand scadera limitei de varsta la 12 ani pentru a putea avea acte sexuale cu adulti.
Pe de alta parte, dependentul de droguri ar face orice pentru doza zilnica. Sigur, nu reprezentantul statului l-ar obliga la cine stie ce; reprezentantul statului doar inchide ochii la trafic - uneori pentru profit, alteori de teama. Cei care asigura - sau ar trebui sa asigure - siguranta cetateanului cum sunt aparati? Uneori le sunt amenintate viata - a lor sau a celor dragi. Ce credeti ca alege un om care este amenintat de infractori si are copii mici? Sa inchida ochii la nelegiuri sau sa-si exercite atributiile? Deloc nu-i greu raspunsul. Totusi, nu degeaba se spune ca anumite profesii nu sunt pentru oricine. Cine se teme sa aplice legea ar trebuie sa ramana functionar la evidenta populatiei sau la permise auto, ca exemple. E o realitate: nimeni nu obliga pe cineva sa aleaga profesia de politist.

Pe tema drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului se poate comenta mult, se pot face diverse interpretari din multe puncte de vedere: juridic, filosofic, social etc dar nimic nu se va schimba in bine cat timp oamenii nu vor actiona in concordanta cu morala si bunul simt. Reprezentanti ai statului sau orice altceva ar trebui sa ne amintim mereu si mereu ca inainte de orice suntem oameni.
Prea multi oameni nu cunosc ce drepturi au! Daca despre cele asa-numite fundamentale n-au cunostinta la ce se pot astepta acesti oameni de la ceilalti? La intrebarea “Care sunt drepturile omului?” unii au raspuns: “dreptul la spor de toxicitate”, “dreptul la pauza de masa”! Primul impuls este sa izbucnesti in ras - si chiar o faci! - dar rasul se transforma in plans cand iti dai seama ca acestia sunt oamenii intre care traiesti. Constitutia - “Biblia laica” - ar trebui publicata in ziare de mare tiraj, dar cine ar citi si - mai ales! - cati ar pricepe ce citesc? Pentru ca multora li se pare firesc sa se introduca obligativitatea votului electoral. Da, probabil ca ati ghicit: sunt dintre cei care ar raspunde ca unul dintre drepturile fundamentale ale omului este dreptul la pauza de masa.

Viata noastra este exprimarea vizibila si urmarea conditionata a gandurilor si atitudinilor. Aproape fiecare dintre noi crestem astazi intr-un mediu de forte al credintelor, prejudecatilor si convingerilor care, de cele mai multe ori, sunt exact opuse perceptiei directe. Copii fiind aproape toti am visat sa devenim “cavaleri ai dreptatii”, medici, profesori - am visat ca vom face lumea mai buna cand vom fi mari. Crescand am inteles ca in fata noastra se ridica un zid de minciuni iar rezistenta noastra in fata inselatoriei se va dovedi inutila si ne ramane doar sa ne adaptam unei vieti false si sa jucam un joc, pentru ca putini au suficienta putere de a risca sa devina paria pentru convingerile lor. Am ajuns sa definim avaritia ca fiind ambitie desi e doar incercarea fiintei care se teme de moarte si isi poleieste celula. Invidia am ajuns sa o numim “gandire de succes”; teama a devenit tact sau precautie inteleapta si asa, incetisor, ajungem sa ne pierdem identitatea, increderea in semeni si in sistemul social, devenim apatici, indiferenti la ceea ce se intampla in jurul nostru, cu ceilalti - cat timp nu ne este afectat confortul personal. Ne autosugestionam ca drepturile si libertatile pe care le avem sunt pura teorie si suntem prea dezamagiti pentru a mai cauta forta necesara sa luptam pentru ele. Si chair daca gasim aceasta forta nu avem aliati pentru ca cei mai multi semeni sunt obedienti si nu isi risca ei confortul personal in numele unei Idei.
Trebuie sa ne traim viata in mijlocul lumii - asa cum este aceasta - sa luptam pentru convingerile noastre, sa nu ne lasam influentati de “starea de fapt”, sa ne pese de ceea ce se intampla cu ceilalti dar sa nu ne uitam la culoarea pielii lor si trebuie sa avem constiinta ca orice s-ar intampla gandurile noastre raman libere. Gandul liber - nu mai stiu cine scria - este cheia de la poarta inchisorii, cheie pe care o descoperim prea tarziu iar altii nu o descopera niciodata. Cand descoperim cheia sa o folosim, sa nu ne simtim jenati de aceasta descoperire si sa nu ne consideram prosti pentru ne-a luat asa mult timp sa o descoperim.

Traim intr-o minunata lume nebune si gandurile noastre sunt leacul nebuniei ei! Se spune ca Mohandas Gandhi, supranumit Mahatma (Marele Spirit) ar fi intocmit o lista cu ceea ce el numea “Cele sapte nebunii ale lumii”: bogatie fara munca; placere fara constiinta; cunostinta fara caracter; comert fara valori morale; stiinta fara omenie; inchinare fara sacrificiu; politica fara principii - iar Arun Gandhi, nepotul lui, a mai adaugat una: drepturi fara responsabilitati.
“Cele opt nebunii ale lumii” le observam manifestandu-se zilnic in imediata noastra apropiere. Putem schimba ceva in bine? Putem incerca. Putem incerca sa le spunem unora ca obligativitatea votului electoral nu e o solutie si e impotriva drepturilor fundamentale iar ei ne vor cere argumente! Le vom citi care le sunt drepturile si libertatile fundamentale si… vor cere argumente. Vom reusi sa schimbam ceva in bine daca vom reusi sa ne stapanim fiinta umana, daca vom renunta la egoism, scuturandu-ne de apatie, invatand ce drepturi avem? Ar trebui sa si intelegem ce inseamna drepturile pe care le avem si sa luptam pentru acestea. Poate este suficient sa intelegem ca suntem egali - nu unul mai egal ca celalalt - sa intelegem ca avem aceleasi drepturi si libertati fundamentale, ca avem demnitate - si sa n-o confundam cu orgoliul - si sa intelegem ca nu conteaza culoarea pielii sau credintele, ci numai ce si cum si cat gandim.

Vezi si:
Declaratia Universala a Drepturilor Omului 
Principalele drepturi conform C.E.D.O. 
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Va multumesc pentru ca sunteti aici. ❤️ Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun comentariu si sa evit eventuale obraznicii ale unora la adresa prietenilor. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.