Cȃinii și ordonanțele militare

Ordonanța militară 2

Art. 4. În intervalul orar 06.00 - 22.00, se recomandă ca circulația persoanelor în afara locuinței/gospodăriei să se efectueze numai pentru următoarele motive: […]

b) deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor și animalelor de companie/domestice, precum și bunuri necesare desfășurării activității profesionale; […]

Ordonanța militară 3

Art. 2. Circulația persoanelor care au împlinit vârsta de 65 de ani, în afara locuinței/gospodăriei, este permisă numai în intervalul orar 11.00 - 13.00, strict pentru următoarele motive:

a)deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor și animalelor de companie/domestice; […]

Prin această ordonanță militara 3 “legislatorii” au dedus că vȃrstnicii au cȃini care nu trebuie să iasă și dimineața și seara, nu doar la prȃnz. Sigur, s-or fi gȃndit că are cine să le plimbe cȃinii! Cum zice americanul! Bulshit? Ȋntre timp i-o fi tras cineva de atenție și au venit cu ordonanța militară 4:

Art 1 (3) Circulația persoanelor prevăzute la alin.(1)  (persoanele cu varsta de peste 65 de ani), în afara locuinței/gospodăriei, este permisă și în intervalul orar 20.00 - 21.00, dacă aceasta se face pentru a asigura nevoile animalelor de companie / domestice doar în proximitatea locuinței / gospodăriei. Declarația pentru acest interval orar nu este necesară atunci când deplasarea se face în acest scop.

Dar tot nu le-a reușit. Aproape nimic nu e clar in ordonanțe! E loc de interpretări de te doare mintea - și, evident, organele interpretează astfel ȋncȃt să poată amenda: nu scrie in ordonanță, e interzis. Un cȃine e obișnuit “de-o viață” să iasă la anumite ore, și vȃrstnicii sunt cei care respectă aproape cu strictețe aceste ore, cȃinii “reglȃndu-și” organismul in funcție de aceste ore - iar cei mai mulți vȃrstnici scot cȃinii afară dimineața devreme, pentru că pe la ora 20 sau 21 mulți sunt in pat, la somn! Cum să scoți un cȃine la “plimbare” ȋntre orele 20-21 și apoi abia a doua zi, la ora 11?! Și apoi să alerge oamenii să rezolve și altele, in unele zile. Pocnește mațul in cȃini! Pocnesc rinichii! Da, un cȃine fără probleme de sănătate, un cȃine tȃnăr (mai ales in cazul femelelor) poate rezista 12 ore fără să urineze; poate ține rahatul in el mai mult și se va constipa, avȃnd mai apoi alte probleme, dar dacă are diaree e jale! Pocnește dacă nu-l scoți și e atȃt de ȋncăpățȃnat (educat) ȋncȃt nu vrea să facă in casă! In astfel de cazuri ȋl scoți cȃnd trebuie, nu cȃnd vor cei care scriu ordonanțe militare! Oare chiar au impresia că organismul unui animal poate executa ordinele dintr-o ordonanță militară?

Poate că nu sunt prea mulți vȃrstnicii care nu au familie dar au un cȃine, și nu are cine să li-l plimbe. Nu toți vȃrstnicii au ȋncredere in străini să le plimbe cȃinele, și cei mai mulți cȃini nu pleacă la plimbare dacă nu cunosc persoana… Acești puțini vȃrstnici chiar trebuie să fie amendați?

Legea are și spirit, nu doar literă.

Mai apoi au permis vȃrstnicilor să iasă de două ori pe zi, in intervale orare stricte.

Completare necesară

E clar că nu m-am exprimat exact în textul de mai sus. Unii au înțeles că mă preocupă câinii mai mult decât oamenii. Întotdeauna voi alege oamenii dacă trebuie să aleg între oameni și animale - cei care citesc acest blog de mult timp știu asta.

Am crezut, greșit, că de accentuez ce probleme pot avea câinii obligați să țină în ei ce trebuie să dea afară se va înțelege neliniștea persoanelor vârstnice care au acești câini, neliniște care le va crește tensiunea și glicemia - îi va agita, pe scurt. Sunt atât de puțini oamenii care au câini și chiar nu au pe nimeni să-i ajute… încât consider că nu e cazul să fie amendați cei care sunt în această situație de excepție.

Sursa foto:

http://enlacedeliz.blogspot.com/p/eco-chistes.html

In lumina serii. Miercurea fără cuvinte

Fotografii pentru jocul Miercurea fără cuvinte, inițiat Carmen și găzduit acum de Zina.

Happy WW!

Cu mască sau fără mască

Vocile unor specialiști se aud spunând că oamenii ar trebui să poarte masca de câte ori ies din casă, nu doar în anumite cazuri - chiar și o mască din bumbac, făcută în casă. Câteva state chiar au implementat acest obicei, prin acte normative. Bănuiesc că aceia care nu pot respira cu masca - din diverse motive - vor face coadă la medicul de familie pentru a obține o adeverință care să ateste că masca le face rău. Cei care poartă ochelari se vor trezi cu lentilele aburite, în anumite circumstanțe.

Vineri, 3 aprilie, la colțul blocului, am ȋntȃlnit un bătrȃnel care ședea pe un parapet de beton. Avea cu el cățelușa din rasa Caniche (Pudel) pitic - o frumusețe prietenoasă. Pentru că ne cunoaștem din vedere, ȋntȃlnindu-ne in plimbările noastre alături de cȃini, m-am jucat cu micuța care s-a repezit spre mine cu bucurie. L-am ȋntrebat dacă totul e in regulă deoarece nu l-am văzut niciodată șezȃnd pe undeva, doar plimbȃndu-se. “Respir greu, din cauza la mască” - a zis. “Am probleme cu inima și nu pot respira bine așa” - arată spre masca chirurgicală pe care o purta - “obosesc, dar mi-a zis un polițai că trebuie să o port”. N-am găsit ce să-i spun. Am mai schimbat cȃteva vorbe și am plecat. L-am lăsat acolo, alături de micuța jucăușă… Ȋncă nu-mi iese din minte imaginea lui de om apăsat de povara vieții.

Și să strănuți in mască e tare nasol - te mai ia frigul, in vreun magazin care are pornit aparatul de aer condiționat! Oare trebuie să le spună cineva că trebuie să-l oprească?

Dar astea sunt alte povești…

Purtarea măștii. Sunt pe stradă, am mănuși de cauciuc, am botniță, am declarația (completată corect!) în buzunar, geantă sau unde-oi pune-o… Mă legitimează un polițisit, jandarm, soldat sau cine m-o întreba de sănătate. Scot declarația și actul de identitate - deci e posibil să infectez, în interior, buzunarul, geanta etc. (mai multe de dezinfectat cȃnd ajung acasă!!!). Acum e acum! În actul de identitate e o poză, dar omul din fața organului e mascat, are căciulă, bască sau glugă sau șal sau ce-o avea, dacă are. Cum știe organul dacă e mutra mea sub mască? Va trebui să-mi scot masca? Dacă da… nu-mi convine, pentru că s-ar putea să am vreun reziduu de boală pe mănuși… Mă va recunoaște organul după ochi și după frunte? Dacă am ochelari - pentru că și ochii trebuie protejați; nu-i așa? - îmi scot ochelarii în plină stradă sau în magazin, cu mănușile de cauciuc care ar putea fi “purtătoare” de boală? Nu-mi convine: s-ar putea să mă infectez. Organul rămâne protejat (oare am dreptul să-i cer să se legitimeze și să-mi arate chipul? Au fost destule cazuri cu polițiști falși).

Dacă se merge “pe încredere” atunci pot foarte bine să port o mască “anonymous” sau o mască de Halloween, mai largă, căreia ȋi acopăr despicăturile! Fiecare se protejează cum poate - mai ales cei care nu au găsit să cumpere măști și nici nu pot să-și confecționeze una simplă sau una “dublă” din bumbac, între fâșiile de bumbac punând un șervețel de bucătărie - pe care-l aruncă atunci când ajunge acasă și masca o fierbe, de preferință, și o calcă (sfat de specialist). Măștile simple nu oferă mare protecție, ni se spune, dar e mai mult decȃt nimic. Ca dovadă că o mască specială e mai bună decȃt una simplă, niște “deștepți” au făcut o demonstrație la tv, folosind un spray! Cine naiba strănută sau tușește cu așa presiune?! Plus că particulele pe care le scoatem strănutȃnd nu sunt atȃt de dense și de multe! Plus că suntem obligați să păstrăm ȋntre noi o distanță din ce in ce mai mare: la ȋnceput ziceau un metru, mai apoi, 1,5 m și mai nou ȋi trag cu 2 m! Ah, da! Se vor găsi măști pentru populime și ar fi păcat să nu le facem vȃnzare producătorilor… 

Vecinii pe care nu îi întâlnesc foarte des nu-i recunosc! Până azi, doi mi-au atras atenția, salutȃndu-mă și prezentându-se, sub mască! J

Să nu se înțeleagă greșit: cine vrea - și poate! - să poarte mască! Nu încurajez nepurtarea măștii, doar mă întreb despre una-alta.

Fapt divers: în unele state din SUA există lege împotriva purtării de mască sau orice altceva acoperă prea mult din față, mai ales în cazul unor adunări organizate, mitinguri și altele de gen. Astfel de legi există și în alte state, pe continentul european - se interzice acoperirea chipului la mitinguri, demonstrații sau în general. Statele cu legislatori inteligenți au prevăzut și excepții: sport, cauze medicale, motive religioase etc.

Sursa foto: pixabay; autor: gerlat

M-a inspirat să scriu despre mască @vax-albina: https://zorele.wordpress.com/2020/04/06/protectie/ (in febr 2021 pag nu mai exista)

Care ar fi parfumul sufletului tău dacă ar fi parfumat

Ceva la care nu m-am gândit vreodată: Dacă sufletul ți-ar mirosi ce aromă ar avea, și de ce?

Am acceptat invitația de la karmapolice și m-am tot gândit ce parfum ar putea avea sufletul. Nereușind să-i “atribui” un miros înseamnă că nu-mi cunosc sufletul prea bine?

Degeaba mă gândesc cam cum ar fi parfumat sufletul meu… Aleg să îmi imaginez că mirosul lui este o combinație între parfumurile care îmi plac în mod deosebit, în ideea că parfumurile care ne plac foarte mult e probabil să spună ceva despre sufletul nostru, chiar dacă simțul olfactiv pare a fi fără legătură cu sufletul - în fapt, suntem un “tot”.

Parfumul meu de suflet este Magie Noire, de Lancôme (1978), dar nu se mai fabrică în formula originală așa că l-am “înlocuit” cu Opium, de YSL, care - nici acesta! - nu mai e la fel cu cel din anii 1990 (și n-am idee dacă în anii 1990 parfumul era după formula din 1977, anul lansării; cel din 2009 nu mai miroase nici ca cel pe care l-am avut în anii 1990!).

Ca ingrediente, Magie Noire și Opium au în comun iasomia, rădăcina de stânjenel (iris), ambra, moscul, tămâia, smirna și lemnul de santal. În concluzie, să zicem că parfumul sufletului meu ar fi combinația acestora. Am căutat “simbolistica” acestor ingrediente și scriu mai jos ce-a ieșit.

În meditație, lemnul de santal ajută oamenii să depășească granița creierului pentru a intra într-un spațiu al inimii și spiritului, facilitând omului legătura cu divinul, nu ȋntr-un sens exterior corpului, ci prin conștientizarea divinității vieții în sine. Smirna e folosită din antichitate în unele ritualuri religioase prin fumigații, ritualurile religioase fiind un simbol vizibil al realității divinității dar și un canal pentru harul divinității. Iasomia se numără între plantele care încurajează intimitatea. Irisul semnifică protecţia divină, credinţa, înţelepciunea şi valoarea. Ca și smirna, tămâia a fost utilizată în ritualurile religioase din cele mai vechi timpuri, oamenii crezând că are darul de a purifica aerul; prin arderea ei se mai urmărea asocierea umanului cu divinitatea, a finitului cu infinitul. Fiind ceea ce sunt, ambra și moscul nu au legende și nu sunt încărcate de simbolism (sau n-am găsit eu).

Nu mă așteptam la acest simbolism pentru ingredientele comune ale celor două parfumuri care îmi plac cel mai mult dintre toate parfumurile pe care le-am avut de-a lungul timpului.

Nu am ales ca “parfum al sufletului” combinația mirosurilor acestor ingrediente, ci așa a “ieșit” - doar am căutat o cale de a răspunde la întrebare imaginându-mi ce parfum ar putea avea sufletul urmărind această idee a parfumurilor preferate. Răspunsul la de ce? este… așa a reieșit din simbolistica ingredientelor parfumurilor care-mi bucură și sufletul. J

Invit să preia leapșa pe cei care vor să ȋși imagineze care este aroma sufletului lor - și de ce - dacă sufletul ar avea miros.

sursa foto: pixabay; autor: geralt

Iepurașul dezorientat

Iepurașul nu e dezorientatat pentru că aduce ouă colorate, ci pentru că… cineva i-a zis că-i miel.

Ideea iepurașului cu puncte colorate am preluat-o de pe blogul Laurei, dar nu l-am reușit la fel de frumos, așa că am adăugat contur cu creionul și am colorat pe ici-colo (am pus și lipici cu sclipici pe ouăle de lȃngă el).

Pȃnă să-l conturez, prima persoană care l-a văzut a zis: “ce mieluț drăguț!”

Aproape că m-am repezit să fac acest iepuraș, pe un pătrat cu latura de 10 cm. Multe văd online, pe ici-colo, și-mi spun că o să fac și eu… dar in cazul unora impulsul e greu de ȋnvins și trec la “acțiune” (cȃnd nu trec la "acțiune" ideea nu-mi iese din cap pȃnă o materializez) - și cum răbdarea ȋmi lipsește in general, dar acum mai mult decȃt oricȃnd, nu-mi reușesc toate măcar la fel de frumoase ca originalele (dar cine nu vede originalul…) J

O zi primăvară, o zi iarnă

Ȋncă mai sper că de 1 aprilie Carmen ne-a păcălit zdravăn! M-am abținut să zic ceva, cuiva, așteptȃnd miezul nopții… Miezul nopții a sosit, a trecut, dar tabelul n-a venit. Poate vine. J

Mă dau, din nou, in spectacol cu fotografiile mele. Trebuia să fie o postare fără cuvinte… Reduc numărul cuvintelor cȃnd revine tabelul. J

Luni, pe la prȃnz, am observat că a ȋnflorit corcodușul de lȃngă fereastră - avea muguri de ceva timp și, brusc, a ȋnflorit! - și m-am repezit să ȋl fotografiez:

Am ȋncercat și un “detaliu” pentru floricele - floricelele arată mai mult a pete albe.

Spre seară, luni, a ȋnceput să plouă și s-a făcut frig, iar in timpul nopții…. a ȋnceput să ningă!!! Vorba ‘ceea: “ai grijă ce-ți dorești pentru că s-ar putea să primești”. Am tot vrut zăpadă (in februarie)! Acum am zăpadă, din 31 martie! 

Am fotografiat marți, la prȃnz, același corcoduș:

Happy WW!

Amalgam de gȃnduri. Citate favorite

Era primăvară, iar copacii zburau spre păsările lor. (Paul Celan)

*

Nu uitați să priviți la stele și nu la picioarele voastre. Încercați să înțelegeți ceea ce vedeți și să întrebați ce face universul să existe. Fii curios. Și oricât de dificilă ar părea viața, există întotdeauna ceva ce poți face și reuși. Contează să nu renunți.

[Stephen Hawking (8 Ian.1942 - 14 Mar. 2018)]

*

Sarcina poeziei este să cureţe realitatea îmbâcsită de cuvintele noastre prin crearea unor spaţii de tăcere în jurul lucrurilor. (Stéphane Mallarmé)

*

Frica nu este reală! Singurul loc în care frica există este în gândurile noastre despre viitor. Este un produs al imaginației noastre, care ne face să ne temem de lucruri care nu există în prezent și care s-ar putea să nu existe niciodată în viitor. Asta este definiția nebuniei.

Nu mă înțelege greșit, pericolul este foarte real! Dar frica este o simplă opțiune!

(Will Smith în filmul “After Earth”, 2013)

[citatele si fotografia le-am preluat de pe pagina de FB a unei prietene]

₪₪₪

Citate favorite, ȋntȃlnirea găzduită de Zina in ziua de luni din săptămȃna in care ȋncepe o nouă lună, gȃndită ȋmpreună cu Ella, la care poate participa oricine scrie o postare cu citate care i-au atras atenția ȋntr-o carte sau în altă parte și pe care o ȋnscrie în tabelul ȋntȃlnirii de luni.

₪₪₪

Politicienii sunt judecaţi de oamenii de ştiinţă (...) oameni de ştiinţă care vor să fie importanţi pentru a obţine bani pentru instituţiile lor. Şi ceea ce lipseşte acum este un mod raţional de a privi lucrurile. Ar trebui să ne punem întrebări precum, cum ai aflat că acest virus este periculos?, cum era înainte?, nu am avut acelaşi lucru anul trecut?, este ceva nou?” (Wolfgang Wodarg, medic pneumolog german).

*

Dr. Joel Kettner, director medical al Centrului Internaţional pentru Boli Infecţioase, spune că: „îmi fac griji pentru oameni. De teama care va exista de a intra în contact cu oameni, de a fi în acelaşi spaţiu cu oameni, de a strânge mâinile, de a avea întâlniri cu oameni. Îmi fac griji pentru multe (...) multe consecinţe legate de asta”.

*

Dr. John Ioannidis, medic, om de ştiinţă şi autor: „Pacienţii care au fost testaţi pentru SARS-CoV-2 sunt, în general, cei cu simptome severe deoarece majoritatea sistemelor de sănătate au capacitate de testare limitată. A fost o singură situaţie când a fost testată o întreagă populaţie. Mă refer la ce s-a întâmplat pe vasul de croazieră Diamond Princess. Dacă nu am fi ştiut despre un nou virus acolo, şi nu am fi verificat indivizii cu teste PCR, numărul deceselor totale cauzate de ‘boala asemănătoare gripei’ nu ar fi apărut”.

*

Dr. David Katz, medic american şi director fondator al Centrului de Cercetare de la Universitatea Yale: „Sunt profund îngrijorat de consecinţele sociale, economice şi de sănătate ale acestei derogări aproape totale a vieţii normale (...) măsuri precum şcoli şi întreprinderi închise, adunări interzise vor fi de lungă durată, posibil mai „grave” decât taxa directă a virusului în sine”.

*

Dr. Peter Gøtzsche, profesor la Universitatea din Copenhaga, cunoscut și pentru criticile aduse unor practici medicale și din industria farmaceutică, descrie coronavirusul ca fiind “o epidemie de panică în masă”.

(părerile altora la adresa de mai jos:
https://www.descopera.ro/dnews/19033212-specialisti-medicali-de-renume-din-strainatate-despre-coronavirus-o-epidemie-de-panica-in-masa