30 nov. 2015

As vrea sa va spun, si alte ticuri

sursa 
“As vrea sa va spun ca vremea se va incalzi usor in majoritatea zonelor tarii…”
“As vrea sa va spun ca femeia care si-a ucis pruncul mai avea trei acasa…” (trei ce mai avea acasa?)
“As vrea sa va spun” - asa isi incep recitarea mai toti jurnalistii de teren “profesionisti”. Oare nu-si dau seama ca tocmai ne spun, nu doar “ar vrea sa ne spuna”?

“Trebuie sa va spun ca barbatul care si-a ucis vecinul…” “Trebuie sa va mai spun…”
“Trebuie sa va spun” este un alt tic verbal al “profesionistilor”. De ce trebuie sa ne spuna? Poate ca nu vrem sa auzim despre oameni care ucid alti oameni si poate ca nu vrem sa auzim nici barfe despre unele persoane publice.

“Batranul” in varsta de 50 de ani si “batrana” in varsta de 53 de ani au facut sau au patit… Copii in varsta de 20 si un pic de ani, cu microfonul strans bine la piept, au impresia ca oamenii care au implinit varsta de 40 de ani sunt deja batrani. Daca ei ii spun tatalui “batrane” nu inseamna ca oamenii care au peste varsta de 40 de ani sunt batrani…
Din fericire, astfel de “ticuri” sunt din ce in ce mai rare in comparatie cu anii trecuti.

De dragoste - de Sfantul Andrei

Sunt mai multe superstitii legate de noaptea Sfantului Andrei, dar m-am oprit doar la  cateva dintre cele legate de dragoste…
Se zice ca in noaptea de Sfantul Andrei fetele nemaritate ar putea sa-si vada ursitul - in vis, in oglinda, in apa…

O superstitie spune ca fata care, in noaptea de Sfantul Andrei (29 spre 30), sta goala intre doua oglinzi si cu o lumanare aprinsa si-ar vedea ursitul…
Acum… ce sa zic? Or exista fete care fac asa ceva? Adica, au nevoie de doua oglinzi mari, as zice… Fiecare o avea in casa doua oglinzi mari, dar cum le aduce impreuna, mai ales daca sunt pe usa de la sifonier sau prinse pe suporturi mari? Oglinzile de pudriera cred ca nu-s valabile…

29 nov. 2015

Clubul cinefililor: Qu'est-ce qu'on a fait au Bon Dieu?

Intalnirea de la Clubul cinefililor pe pagina la Carmen in fiecare sfarsit de saptamana.

sursa
Un alt film vazut la recomandarea facuta de Carmen:
Qu'est-ce qu'on a fait au Bon Dieu? (2014), in traducere: Cu ce ti-am gresit noi, Doamne?
O comedie drama frantuzeasca in regia lui Philippe de Chauveron. Comedie?! E mult mai mult decat comedie; e ironie, si autoironie, dar si satira a vremurilor. Filmul reprezinta si o imagine a societatii franceze actuale care e posibil sa nu fie inteleasa foarte bine de cetatenii altor state, pentru ca nu e usor sa inveti sa traiesti cu multiculturalitatea - insa nu e mai putin amuzant.

Imaginati-va o masa de Craciun intr-o familie cu patru fete dintre care trei sunt casatorite: una cu un evreu, una cu un arab, a treia cu un chinez. familia Culorile unite ale Benetton - cum ii numeste un concitadin. Parintii fetelor sunt putin xenofobi si putin rasisti, dar nu s-au opus fericirii fiicelor. A patra fiica - inca nemaritata - e speranta lor de parinti catolici ferventi. Cand aceasta fiica le spune ca se va casatori cu un catolic bucuria care-i cuprinde aproape ca-i arunca… in depresie!

28 nov. 2015

M-am saturat de cei travestiti in politicieni

Constitutia, in anumite conditii, permite oricarui cetatean român sa aleaga si sa fie ales:
Art. 37 - Dreptul de a fi ales: (1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puţin 23 de ani pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele administraţiei publice locale, vârsta de cel puţin 33 de ani pentru a fi aleşi în Senat şi vârsta de cel puţin 35 de ani pentru a fi aleşi în funcţia de Preşedinte al României.

sursa
Daca impotriva celor care aleg nu am prea multe de comentat am ceva de comentat atunci cand e vorba despre oamenii dintre care trebuie sa alegem nu pentru ca vrem sa alegem dintre ei, ci pentru ca trebuie sa o facem pentru ca ei ne sunt propusi. De ce sunt propusi?! Poate pentru ca au bani si sustin partidul care-i propulseaza? Poate pentru ca sunt oameni de paie?! Poate pentru ca sunt saraci - la propriu si la figurat - dar lacomi si obedienti? N-am idee… Cert este ca ceva ar trebui sa se schimbe in privinta celor dintre care trebuie sa alegem. Sa aiba macar bacalaureatul, nu sa-l obtina la varsta de 36 de ani dupa ce au obtinut diverse functii politice, si sa “urmeze” mai apoi cursurile a cate doua facultati, facand cate doi ani in unul (pentru ca e posibil si permis) si obtinand diplome de licenta si apoi de master in numai cativa ani cand ei nu au fost capabili sa obtina o diploma de bacalureat in anii cand prea multe - in afara de a invata - nu aveau de facut.

25 nov. 2015

Manifestatii impotriva starii de urgenta

sursa
Din fericire, francezii au facut ce ma asteptam sa faca: s-au impotrivit, mai mult sau mai putin direct, instaurarii starii de urgenta.

Duminica, 22 noiembrie 2015, zeci de francezi au iesit sa isi manifeste (la Paris) nemultumirea cu privire la instituirea starii de urgenta. Sunt nemultumiti ca sunt permise meciurile si concertele, dar nu si manifestatiile. Au scandat pe strazi: “So-so-solidaritate cu refugiatii” - deoarece s-a vehiculat ideea ca unii dintre atentatori veneau din randul acestora. Au scandat si “Starea de urgenta, stat politienesc!” pentru ca in astfel de situatii multe dintre drepturile fundamentale ale omului sunt… suspendate.

Mitingul in discutie era anuntat inainte de atentate, fiind initiat pentru dreptul la adapost al refugiatilor - a declarat un manifestant, aratandu-se ingrijorat si cu privire la faptul ca Franta isi inchide frontierele, dar si cu privire la amalgamul facut intre teroristi si refugiati.
Un barbat in varsta de 75 de ani, manifestant si el, s-a declarat multumit ca tinerii nu se lasa in faţa starii de urgenta; “nu trebuie sa impiedice manifestatiile, numai in dictaturi se poate vedea asta” - a mai spus acesta. 

Miercurea fara cuvinte! Rece!

Fotografii pentru Miercurea fara cuvinte! (48) la Carmen, unde sunt invitati sa participe toti cei care doresc.
sursa fotografii: Brasov, orasul sufletului meu
HAPPY WW!

23 nov. 2015

Ambiţie

sursa
Trei oameni la o masă, într-o tavernă. Unul era ţesător, altul tâmplar, al treilea plugar.
Spuse ţesătorul:
- Azi am vândut un giulgiu fin pe care am primit două bucăţi de aur. Să bem vin!
- Iar eu, zise tâmplarul, am vândut astăzi cel mai bun sicriu pe care l-am făcut. Vom mânca şi o friptură bună lângă vin.
- Eu am săpat doar un mormânt, zise plugarul, însă stăpânul meu m-a plătit dublu. Să mâncăm şi turte cu miere!
Toată seara vânzarea a mers bine căci ei comandară în multe rânduri vin, carne şi turte; şi toţi se veseliră.
Hangiul îşi freca mâinile de bucurie şi zâmbea nevestei lui, căci oaspeţii aveau dare de mână.
Când plecară luna se înălţase deja şi ei merseră pe drum cântând şi chiuind. Hangiul şi hangiţa rămaseră în pragul uşi, privind în urma lor.
- Ah, spuse hangiţa, ce oameni! Atât de generoşi şi de veseli! Numai de ne-ar putea aduce norocul asta în fiecare zi! Atunci fiul nostru n-ar mai fi nevoit să se spetească muncind în fiecre zi în tavernă. I-am putea oferi o bună educaţie, ca să devină preot!

(Kahlil Gibran, “Nebunul”)

22 nov. 2015

Clubul cinefililor: Hot Pursuit

Intalnirea de la Clubul cinefililor pe pagina la Carmen in fiecare sfarsit de saptamana.

Pana la acest film, recomandat de Carmen, nu auzisem de actrita Sofia Vergara si la vreo saptamana dupa ce am vazut filmul, azi, am vazut o stire la TV: actrita s-a casatorit noaptea trecuta, cu un nu-stiu-ce actor. Sofia o intruchipeaza pe Daniella Riva (fosta Miss Pătlagină), sotia unui interlop care urma sa depuna marturie impotriva unui alt mafiot, Cortez. Reese Witherspoon e Cooper, o politista incepatoare care facea totul “dupa manual”, fiica de politist, crescuta, practic, pe bancheta din spate a masinii de patrulare, trimisa cu un serif federal sa escorteze cuplul Riva la tribunal, pentru marturie.

Hot Pursuit (2015), cu titlul romanesc “Urmarire periculoasa”, e o comedie regizata de Anne Fletcher si are toate ingredientele necesare unui film de actiune comedie - as zice ca e si un fel de satira la adresa multor filme de actiune care desi nu se vor comedii pot fi considerate astfel prin ridicolul sau stupiditatea unor actiuni. E si ceva romantism dar se râde cu pofta.

Daniella Riva si politista Cooper trebuie sa se descurce in situatii care par fara iesire si trebuie sa se si suporte una pe cealalta.

Sunt multe scene marunte - sa le zic astfel - care te iau prin surprindere cu umorul si daca te prinzi mai tarziu râzi cu intarziere, ca-n bancul cu ardeleanul: ardeleanului sa nu-i spui bancuri joia, ca râde duminica in biserica.

E un film relaxant, amuzant, care-ti cere atentia, pentru ca nu stii de unde sare poanta, cu intorsaturi de situatii. Replicile, dar si nazbatiile politistei incepatoare, sunt hazlii tare. Un politist rigid nu poate decat sa amuze la un momnet dat, chiar si in realitate, deoarece in realitate faptele nu se deruleaza ca-n manual, dupa reguli stricte si teorii emise de diversi.

Tehnocratia - pe scurt

Politologul William Henry Smith, inginer din Berkeley (California) este cel care, la inceputul perioadei interbelice (1919, in lucrarea “Managementul industrial”), a introdus tehnocratia, ca teorie si denumire, printre ideile politice, iar J. Burnham a transformat-o in doctrina politica in 1940.

Tehnocratia preconizeza o organizare si o conducere a societatii pe baze rationale, stiintifice, cu accent pe ramurile productive. Teoria tehnocratiei sustine ca puterea sa apartina oamenilor de stiinta, organizatorilor si nu factorilor politici (parlament, guvern etc.), iar reprezentantii tehnocratiei sustin ideea statului tehnic (care s-ar numi tehnat), format din specialisti, care sa functioneze cu randament maxim si care sa inlature orice fel de dominatie politica. Intr-un tehnat orasele s-ar numi urbanate, si ar urma sa fie restructurate din temelii pentru a fi organizate ca “minicentre”: mai mult complexe de locuinte, fiecare cu scoala sa, magazinele sale etc., unde utilizarea automobilului n-ar mai fi atat de necesara, legate intre ele prin artere pentru trenuri de mare viteza, mijloace de transport in comun, limitandu-se astfel risipa de combustibil, poluarea mediului, altele, crescand productivitatea.

19 nov. 2015

Cine sunt mercenarii si cine ii finanteaza?

Despre gruparea de descreierati care vrea (sa zicem) sa arunce lumea in bezna evului mediu intunecat se tot scrie de vreun an ca e formata din mercenari platiti de diferite state pentru a ocupa, in special campurile de petrol din anumite zone (ceea ce au si facut prin Siria si Irak) si mai apoi sa vanda acest petrol. De ce e cumparat? Pentru ca e necesar si statelor impotriva care s-au dispus anumite sanctiuni economice. In fine…

Circula o ironie, la un moment dat, cu privire la un individ mascat care aparea intr-o fotografie de grup si care avea un tatuaj specific armatei americane: “sterge-ti tatuajul armatei americane ca sa te cred ca esti cine zici ca esti”. Personal, nu cred ca un astfel de tatuaj poate constitui o proba, pentru ca ar fi putut fi lasat la vedere voluntar, sa induca in eroare oamenii. Dar la fel de bine ar putea fi adevarat.

Unele voci afirma ca acesti mercenari s-au desprins dintr-o alta grupare, una condusa de unul care a fost prins de americani, considerandu-l capul atentatelor din SUA in 2001, si - zic ei - trupul i-a fost aruncat din avion in ocean. Altii afirma ca gruparea a fost constituita de serviciile secrete israeliene…
O multime de pareri, dar pentru niciuna nu exista dovezi concludente - la nivelul meu, desigur - deci as fi irationala sa sustin o varianta sau alta… 

17 nov. 2015

Acuzatii nemeritate

Cat de goi sufleteste trebuie sa fie oamenii care critica pe aceia care inteleg sa arate un semn de minima consideratie pentru durerea altora? Nu simti sa faci un gest nu-l fă! Dar nu critica pe cei care fac un gest (oricat de marunt) in care pun suflet...

Pentru ca unii au ales sa afiseze drapelul Frantei la poza de profil pe retelele de socializare altii i-au etichetat ca ipocriti si altii au aplaudat pe cei care afirmau asta. Ei au inteles ca-i ipocrizie. Asa sa fie. Pe langa faptul ca e un semn de solidaritate pentru victimele terorismului e si un semn de solidaritate in lupta impotriva terorismului… terorism care nu are nationalitate, nu are religie…

“Ei n-au facut-o pentru noi; noi de ce sa o facem pentru ei?” e una dintre bazaconiile care circula pe net. Interesanta opinie, care se poate traduce: daca a murit capra mea de ce sa nu moara si cea a vecinului? Din punctul meu de vedere, o fapta buna, un gest nobil nu se fac in schimbul a ceva, in asteptarea a ceva, ci se fac pur si simplu. Dar ce stiu eu despre ce-i vorba in morala, in filosofia crestina? Ochi pentru ochi, si lumea va deveni oarba, zicea Gandhi.

Clubul cinefililor: Man Up

Intalnirea de la Clubul cinefililor pe pagina la Carmen in fiecare sfarsit de saptamana.

Dati-mi o comedie! Dati-mi o comedie! E tot ce reuseam sa articulez zilele acestea - cand simt ca ma copleseste tristetea caut filme de comedie sau de actiune sau citesc bancuri.
Aia nu, aia nu, aia vazut, aia nu… Si, in final, cineva m-a convins sa vad o comedie romantica! Comedie romantica?! A fost cea mai faina comedie romantica pe care am vazut-o vreodata! E drept, nu prea am inclinatie pentru filmele romantice in general, dar cateva comedii romantice bune am vazut - dintre toate, aceasta mi-a placut cel mai mult.

sursa
Man Up (2015), e un film britanic in regia lui Ben Palmer. Nu stiu ce sa scriu despre film…
Un el: Jack (Simon Pegg) si o ea: Nancy (Lake Bell); un el si o ea, ca in orice film romantic… El in varsta de 40 de ani, parasit de sotia care-l inselase si dupa care inca plangea, desi trecuse mai mult de un an - sau, poate, deplangea sentimentul pe care l-a cunoscut cand si-a intalnit sotia… Ea, o zapacita in varsta de 34 de ani, cinica, dezamagita dupa o relatie de sase ani si o pauza de relatii de patru ani.

Un el, o ea si o "intalnire oarba" sub ceasul din gara Waterloo, cu o carte anume ca semn de recunoastere.
Cand “astrele se aliniaza” in favoarea cuiva nimic nu le mai sta in cale celor pentru care “astrele lucreaza”. Ce frumos; nu? Se mai intampla. Jack intalneste "alta fata" si are cea mai amuzanta si nebuneasca zi din viata lui.

16 nov. 2015

Hm! din Franta

sursa
Ura a cauzat multe probleme in lume, dar n-a rezolvat vreuna (Maya Angelou)

Ce urmeaza acum?! E destul de simplu de banuit: noi "reguli de societate”- perchezitii domiciliare si corporale ori de cate ori exista o suspiciune/reclamatie cu privire la unele persoane, cetatenii fiind incurajati sa reclame la autoritati orice activitate care li se pare suspecta; supravegherea convorbirilor, a corespondentei electronice (chestiuni care se intamplau si in Franta, dar n-au avut efectul scontat pentru ca ucigasii au gasit alte metode de a pastra legatura si de a coordona atacurile).

Presupun ca supravegherea in masa va fi posibila pentru ca cetatenii nu vor mai avea dreptul sa se impotriveasca deoarece se va invoca obligatia de a veghea la siguranta cetatenilor. Cine se impotriveste va fi arestat si condamnat - la inchisoare sau amenda, in functie de “gravitatea” faptei.

14 nov. 2015

O lacrimă…

şi o altă lacrimă, şi multe lacrimi… care nu reuşesc să ducă tristeţea cu ele.
Pentru Bucureşti, Cairo, Beirut, Paris, Londra, Madrid, New York, pentru…

Lacrimile sunt cuvintele pe care inima nu le poate rosti…

În ziua când cineva moare inima celor care l-au iubit se fărâmă, într-o clipă, în mii de bucăţele, bucăţele pentru care e nevoie de ani să fie adunate, şi nu întotdeauna le mai găsim pe toate… Uneori nu avem nici timpul necesar adunării bucăţelelor, pentru că iar se întâmplă ceva şi rănile se deschid înainte de a avea timp cicatricile să se vindece. O altă bucăţică de inima se pierde…

Viaţa i-a lovit crunt, (şi) în ultimele săptămâni, pe mulţi dintre semeni… Pe mulţi ne-au speriat aceste lovituri dar suferinţa celor direct implicaţi n-o vom putea înţelege, nu putem şti ce simt ei, cei care au pierdut fiinţe dragi sau au în suferinţă fiinţe dragi; nu putem şti ce simt ei, dar atât cei răniţi, cât şi oamenii care au pierdut pe cineva drag, nu ar trebui numiţi supravieţuitori, ci războinici, pentru că ei luptă acum cu durerea şi, poate, cu furia neputincioasă… Şi le doresc din tot sufletul să fie învingători.

Clubul cinefililor: The Legend of Omar Khayyam

Intalnirea saptamanala la Clubul cinefililor gazduit de Carmen, unde vin cu un film recomandat de karmapolice aici: http://cybershamans.blogspot.ro/2015/10/filmul-de-weekend-legend-of-omar-khayyam.html
Am intarziat sa il vad pentru ca aveam nevoie de o seara linistita, in care sa-l savurez, pentru ca Omar Khayyam e numai unul; dupa ce l-am vazut nu am stiut sa il cuprind in cuvintele pe care le am in vocabular… :)

sursa 
The Keeper. The Legend of Omar Khayyam (2005), in regia lui Kayvan Mashayekh, ilustreaza o particica din viata aventuroasa a astronomului, matematicianului, filosofului si poetului persan Omar Khayyam. E o legenda in care sunt impletite fapte istorice - cat e legenda si cat e istorie nu sunt in masura sa afirm pentru ca izvoarele cu privire la viata poetului se contrazic (nici chiar anul nasterii nu e cert, ci stabilit cu aproximatie).

Povestitorul ii informeaza pe spectatori ca in fiecare familie musulmana este desemnat un reprezentant care sa invete si sa transmita urmasilor traditia, pentru a nu se pierde, oriunde membrii familiei ar ajunge sa traiasca.

Un puşti in varsta de 12 ani, Kamran (interpretat de Adam Echahly) afla ca unul dintre stramosii sai a fost Omar Khayyam (interpretat in film de Bruno Lastra) si vrea sa afle povestea, sa o poata transmite mai departe. Dorinta de a afla sfarsitul povestii il impinge sa utilizeze un pasaport care nu e al lui, sa falsifice semnatura mamei pe acordul de a face singur calatoria din America spre Marea Britanie pentru a citi o carte cu poeziile lui Khayyam pe care o aristocrata (interpretata de Vanessa Redgrave) o avea in familie din mosi stramosi. Apoi calatoreste in Iran, sa afle sfarsitul povestii de la bunicul sau foarte batran si bolnav.

6 nov. 2015

Neintelegeri, subintelegeri, gresite intelegeri

E greu de crezut ce aud, vad si citesc zilele acestea. Unii au inteles ca tragedia din 30 octombrie s-a intamplat din cauza ca unii canta rock si altii asculta! Mai putin se vorbeste in anumite cercuri despre indiferenta, lacomie, neglijenta si toate celelalte. O singura cauza: muzica rock. Ar fi de râs daca nu ar fi de plâns.

Imi place muzica rock si ascult cu placere. Nu-mi plac toate genurile de rock - death rock, de exemplu, nu-mi place sa ascult, pentru ca nu imi place cum sunt interpretate cantecele. Nu-mi plac unele manifestari ale unor interpreti de rock - sunt exagerati multi dintre cei tineri pentru ca au de “luptat” cu titanii genului, cu trupe precum Deep Purple, Pink Floyd, Black Sabbath, Queen, Metallica, Manowar si multe altele. Nu-mi place orice trupa si nu-mi place orice melodie chiar daca e cantata de cantareti favoriti… Unele balade rock sunt, din punctul meu de vedere, arta. Sunt cativa chitaristi din trupe rock a caror performante ating fiinta… si nimic nu e intunecat in interpretarea lor…
David Gilmour, Roger Waters, “Comfortably Numb”

5 nov. 2015

Calitate de angajator

Calitatea nu este niciodată un accident, este intotdeauna rezultatul unui efort de inteligenta. (John Ruskin)

Prin România, prea adesea, cand e vorba despre chestiuni serioase, unii, cand spun “angajator” se gandesc la “dusman” si, uneori, chiar asa pare… Probabil ca prin alte multe state e la fel, dar ma intereseaza ce e la mine in ţară, nu la altii.

In 30 octombrie 2015, trei angajati ai Oracle si-au pierdut viata si alti sapte au fost raniti, fiind spitalizati - sustin angajatii corporatiei. Seful Oracle România a transmis un mesaj de condoleante familiilor celor decedati si si-a afirmat suportul atat pentru aceste familii cat si pentru familiile celor raniti.

Safra Catz, director general al companiei (CEO) din septembrie 2014, a sosit in weekend la Bucuresti sa fie alaturi de familiile indoliate si de victimele tragediei de la club. Conform publicatiei Fortune, Safra Catz (n. 1.12.1961) se afla pe locul 12 in topul celor mai puternice femei din lume.

3 nov. 2015

Propaganda electorala

Aurelian Pavelescu, presedinte al Partidului National Taranesc Crestin Democrat, afirma pe contul sau de pe o retea de socializare ca doliul national nu se justifica pentru cei care au murit cazand victime indiferentei multora cu atributii in a veghea la siguranta cetatenilor.

El zice ca doliul national decretat a fost o decizie politica. Eu zic: o fi fost, dar e un gest care ar putea consola - chiar daca infim si mai mult la nivel subconstient - familiile, prietenii celor care au murit.

Acelasi mai afirma: acest tip de manifestari sunt inacceptabile, pentru ca au decazut in promiscuitate. O afacere mizera, de fapt - insa nu-mi dau seama la ce se refera: la sarbatoarea de Halloween sau la spectacolele rock?
Si nu se lasa: Ar trebui decretat un doliu pentru ca exista doliu national, ca este posibil asa ceva... Poate, pentru starea prin care trece o mare parte din tinerimea română, care, cand ţara trece prin cea mai mare criza din istorie, se afunda in promiscuitate: o generatie, a câta, pierduta.

Clubul cinefililor: The 100-Year-Old Man Who Climbed Out the Window and Disappeared

O noua intalnire la Clubul cinefililor unde membrii - prezenti si viitori - se intalnesc pe pagina la Carmen la fiecare sfarsit de saptamana.

Allan: Toata lumea a ţipat la mine, de la feroviari la dictatori. Chiar si mama a ţipat - nu-mi mai amintesc ce, dar a ţipat. Si eu am ţipat, cred, pentru ca asta faci cand te nasti si privesti in jur.

sursa
The 100-Year-Old Man Who Climbed Out The Window And Disappeared (2013), in regia lui Felix Herngren, adaptat dupa romanul de debut al lui Jonas Jonasson, publicat in anul 2009, devenit cel mai bine vandut roman din Suedia in 2010 si best sellers international in 2012, este o comedie exploziva, o fabula super faina, la care nu ma asteptam cand am accesat acest film, dar poantele au inceput in primele 20 de minute asa ca n-am renuntat sa il vad, si tare bine mi-a facut filmul.

Allan Karlsson (interpretat de Robert Gustafsson) este un batran care a avut o viata aventuroasa, ajungand sa danseze cu Stalin, sa-l ajute pe Oppenheimer la bomba, sa stea la masa cu vicepresedintele Harry S.Truman, sa evadeze din gulag impreuna cu fratele lui Einstein, ajungand spion dublu pentru rusi si americani, prietenul generalului Franco si multe altele.