Cimarron (1931),
in regia lui Wesley Ruggles, e primul western de Oscar. A primit trei premii
Oscar: pentru cel mai bun scenariu adaptat, pentru cele mai bune decoruri,
pentru cel mai bun film şi a fost nominalizat pentru alte câteva premii Oscar.
Următorul western care a atins performanţa de Oscar pentru cel mai bun film a
fost Dansând cu lupii (1990), in
regia lui Kevin Costner (debut regizoral); tot el şi in rolul principal.
In rolurile principale din Cimarron sunt actori despre care abia cu această ocazie am aflat: Richard
Dix, Irene Dunne, Estelle Taylor şi Roscoe Ates (poate că i-am
mai văzut prin filme dar nu le-am ştiut numele – preocuparea de a şti numele
actorilor din filmele pe care le văd prezintă interes pentru mine foarte rar).
Mi se pare tare ciudată interpretarea actorilor! Obişnuită cu ceea ce văd in
ultimii ani mi se par ciudaţi (prea teatrali)
chiar şi actorii pe care i-am văzut in filme realizate in anii ‘970-‘980…
Filmul Cimarron este
adaptarea romanului omonim scris de Edna Ferber şi publicat in anul 1929.
Titlul, Cimarron, derivă din denumirea Teritoriul Cimarron, “Ţara Nimănui”, o
zonă situata in Vest şi Vestul Mijlociu din Statele Unite ale Americii, unde îşi
aveau teritoriile indigenii americani precum triburile Cherokee şi Sioux.
Aceste teritorii au fost declarate libere la a fi ocupate şi a început “Goana
după pământ” – a fost la propriu o goană, la început: doritorii se aliniau (călare,
in căruţe, pe jos) şi se dădea startul; alergau toţi şi îşi ocupau o suprafaţă
de teren pe care o marcau trăgând dâre in praf, sau in alte moduri, şi devenea
a lor.
Filmul e puţin diferit de roman - din ceea ce am înţeles -
inclusiv referitor la perioada istorică şi localizarea acţiunii.
Personajul central, Yancey Cravat, e inspirat de Temple Lea
Houston (12.08.1860 – 15.08.1905), avocat şi politician care a fost membru in
Senatul statului Texas între 1885 şi 1889.
Yancey Cravat: avocat, ziarist, predicator, pricepându-se
aproape la orice, cu un spirit de aventură foarte dezvoltat, iubitor de
libertate (şi-a numit primul născut Cimarron = Sălbăticia), căsătorit cu Sabra.
Când guvernul permite colonizarea teritoriului statului Oklahoma de azi (22
aprilie 1889), Cravat e între primii care revendică o bucată de teren pentru
familia lui şi se mută acolo din Wichita, unde locuia cu familia soţiei, neducând
lipsă de ceva, dar alegând aventura – soţia îl urmează cu inima deschisă, fiind
alături de el la bine şi la rău, iubindu-l, acceptându-i multe, înţelegându-i
dorinţa de aventură (deşi refuză să îl mai urmeze după ce se stabilesc in orăşelul
Osage şi pun bazele unui ziar local, devenind cetăţeni importanţi în zonă).
Yancey îl ştie şi pe Kid, un bandit căruia îi cere să nu
intre să jefuiască in oraşul lui, Osage (dupa numele tribului care si-a avut
teritoriul in zona) dacă vrea să trăiască. In şase luni de la înfiinţare orăşelul
Osage avea zece mii de locuitori şi oamenii continuau să vină.
In 1893 statul cumpără teritorii Cherokee (cu 1,40 dolari /
acru) şi îl oferă cetăţenilor care vor. Yancey Cravat pleacă singur – soţia şi
copiii rămân in Osage, unde ziarul merge bine. Indienii au fugit din calea “feţelor
palide”, a început războiul americano-spaniol… Cinci ani nu s-a mai ştiut nimic
de Cravat - doar zvonuri: ba că a murit luptând împotriva spaniolilor, ba că e
colo, ba că e dincolo. In 1889 apare, şi e întâmpinat ca un erou. Candidează
pentru funcţia de guvernator, scrie un editorial despre cum guvernul vrea să
fure, din nou, teritoriile indienilor şi e numit “editorialistul călăuzitor al
naţiunii”. Pleacă din nou şi nimeni nu mai aude ceva despre el. Soţia conduce
singură ziarul şi se descurcă foarte bine; ajunge congresman şi e foarte
apreciată, dar chiar şi in anul 1929 mai speră să-şi revadă soţul… liberal şi
libertin.
₪₪₪
O altă adaptare a romanului o face Arnold Schulman, in 1960.
Filmul, in regia lui Anthony Mann, îi are in rolurile principale pe Glenn Ford şi
Maria Schell.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cimarron_(film_din_1931)
Am să caut filmul să-l vizionez.
RăspundețiȘtergereM-ai făcut curios,chiar foarte curios și îți mulțumesc :)
Cu placere. :)
ȘtergerePentru mine a fost surprinzator. :) Mi-a placut foarte mult si pentru ca, intr-o anumita masura, a ilustrat pagini din istoria acelor ani, oferind unele informatii care, de regula, sunt regasite in filmele documentare.
America e mereu surprinzatoare !
RăspundețiȘtergerePs. spun/recunosc/declar cu orice ocazie ca nu sunt obiectiv in aprecierile mele fata de americani de cand, in urma cu zece ani, un nepot s-a nascut in Chicago.
Asa e! Mereu surprinzatoare! :) In ultimii ani, mi se pare nu doar mie, e surprinzatoare prin accea ca cetatenii americani par a fi tot mai obedienti cand vine vorba despre "mofturile" autoritatilor...
Ștergere:) Sa-ti traiasca nepotelul! <3
Chicago imi aminteste, (aproape) automat, de Al Capone, de serialele Chicago P.D. si Chicago Justice... :) Si de serialul "Viitorul incepe azi" (Early Edition).