Când mă gândesc la faptul că mizeria este strâns legată de existența omenească, nu mai pot adera la nici o teorie și la nici o doctrină de reformă socială. Toate îmi par egal de stupide și de inutile. Chiar și tăcerea îmi pare un urlet. Animalele care trăiesc fiecare din silința lor nu cunosc mizeria, fiindcă nu cunosc ierarhia și dependența unora de alții. Fenomenul mizeriei apare numai la om, fiindcă numai el a putut să-și creeze din semen un supus. Niciun animal nu-și bate joc de altul asemănător până la identitate cu el. Numai omul e capabil de atât autodispreț. (...)
Deși nu se poate interveni în existența nimănui și deși nu poți scoate pe nimeni efectiv din singurătatea durerii, totuși pasivitatea e criminală, precum criminală e și mila aproximativă, așa cum e mila tuturor oamenilor. Prezența mizeriei în lume compromite pe om mai mult decât orice și explică de ce grandomania acestui animal va trebui să aibă un sfârșit catastrofal. Când văd mizeria mi-e rușine până și de faptul că există muzică, devenită în asemenea cadru inexpresivă și rece. „Esența vieții sociale este nedreptatea”. Și atunci cum să mai aderi la o doctrină socială sau politică?
Mizeria distruge din viață totul; o face scârboasă, hidoasă, spectrală. Există paloarea aristocratică și paloarea mizeriei. Întâia rezultă din rafinament, a doua din mumificare. Căci mizeria fantomizează, creează umbre de viață, apariții stranii, asemănătoare unor forme crepusculare, ce succed unui incendiu cosmic. Nu este în convulsiile ei nici urmă de purificare, ci o ură, o amăreală, o înrăire carnală. Mizeria, ca și boala, nu duce la un suflet nevinovat și îngeresc, la o umilință curată și pură, ci la o umilință veninoasă, rea și răzbunătoare, la un compromis ce ascunde răni și patimi chinuitoare. Aceia care nu s-au născut în mizerie, ci au căzut în ea, nu se pot împăca absolut niciodată, fiindcă aceștia înțeleg mai bine decât ceilalți că în viața aceasta lucrurile ar putea sta și altcum.
Nu admit o revoltă relativă în fața nedreptăților, ci o revoltă eternă, pentru că eternă este și mizeria în umanitate.
Postarea este pentru Citate favorite, pe blogul Floare de colț la Suzana.
Filosoful Emil Cioran s-a născut în 8 aprilie 1911 în satul Rășinari, Sibiu și a murit în 20 iunie 1995 la Paris, Franța.
Pe culmile disperării este prima carte publicată în România, în 1934, la Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București. Cartea a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și cu Premiul Tinerilor Scriitori Români.
În 1936 a ocupat postul de profesor de filosofie la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov. În 1937 pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care îi va fi prelungită până în 1944. În 1945 se stabilește definitiv în Franța. Autoritățile comuniste îi retrag cetățenia română; Emil Cioran a trăit la Paris ca apatrid – n-a cerut niciodată cetățenia franceză. A fost urmărit de Securitate până în anul 1990.
Me encanta la cita y yo creo que la miseria humana , la estupidez y el egoísmo son infinitos. Te mando un beso.
RăspundețiȘtergereEstoy de acuerdo. :)
ȘtergereTe mando un beso.
Un filosof pe care îl citeam în liceu, dar pe care abia acum încep să-l înțeleg.
RăspundețiȘtergereCa bine zici! 😊 Pot scrie fara ezitare "subscriu".
ȘtergereIdeile lui Cioran sunt chiar cutremuratoare. Nu am reusit sa citesc altceva decat citate. Cand citesc ceva, ma dispera pur si simplu. Este aproape electrocutant acest autor. "Niciun animal nu-și bate joc de altul asemănător până la identitate cu el". Ma inspaimanta ideea eternitatii de care vorbea si e atat de trist ceea ce se petrece.
RăspundețiȘtergereJocul este acum inchis si va reincepe pe 4iulie. Cand il redeschid o sa pun acolo postarea asta.
Multumesc frumos, Diana draga! Pupici si zile frumoase.❤️😘
Si eu consider ca are unele afirmatii dure, dar nu se insala prea mult. Doar patru carti ale lui am citit - le-am "sorbit", mai bine zis. Altele nu mai vreau. 😊
ȘtergereCat timp va exista omul pe Terra va fi ca acum, pentru ca a fost ca acum si in antichitate, si in evul mediu si in cam toate "etapele istorice", doar ca anticii (si cei din evul mediu, mai mult sau mai putin) nu prea faceau mare caz de chinurile lor, de viata grea, de boli si, cumva, erau impacati cu soarta, pregatiti... pentru moarte. Cred ca omul nu poate fi altfel decat om - unii par a fi (poate chiar sunt) "ingeri pe Pamant", dar prea putini, imprastiati in lumea larga, necunoscuti multimilor, straduindu-se sa faca lumea un loc mai bun (n-am idee ce se poate intelege prin "mai bun", in context). 😊
Cand am inceput sa scriu textul era deschis, inca, jocul, dar nu stiu ce-a avut "platforma" ieri pentru ca mi-a luat vreo 3 ore sa postez. :(( Cand sa pun link-ul in tabel... "...a fost inchis cu o ora in urma". :))
Si eu iti multumesc, Suzana draga! ❤️ Zile frumoase! Pupici! 😘
This is pretty heavy, and some is lost in translation, but I do agree - Only man is capable of so much self. I guess man has been this way from the beginning. of his existence. I often think the worse thing that has ever happened to earth was the creation of mankind. Sometimes in frustration, I feel we need another catastrophe, such as the one that wiped out the dinosaurs, to put life back into balance. Too bad we seem to be unable or uncaring to bring about any useful change.
RăspundețiȘtergereThanks for always checking out my blog and leaving such warm comments. I truly wish you a beautiful week.
Unfortunately, this is true and in translation is losing some meaning.
ȘtergereIt may be true, and man was like that from the beginning. It seems that only a terrible catastrophe could restore some balance...
I think there are people who care, but there are not many and they do not have power, because the power is at politicians. :(
I thanks to you! I enjoy reading what you write, watching the photos. You achieve something extraordinary: you mix joy with a little sadness but in the end I leave there "positively charged".
I wish you a beautiful week too! ❤️
Oare va veni o vreme-n care să nu le simţim atât de actuale?
RăspundețiȘtergereSăptămână frumoasă, Diana!
Potecuţa.
Sceptica din capul meu imi sopteste "nu".
ȘtergereIti multumesc, Potecuta, si pentru urare si pentru insistenta - iar ai dificultati la conectarea aici... Pfuuu. Cred ca "mesteresc" oamenii acestia ceva pe la "platforma" (sper sa fie asta!) pentru ca in 19 iunie a fost calvar - mi-a luat trei ore aceasta postare.
Saptamana frumoasa iti doresc sa ai si tu!
Ia te uita (am zis observand data nasterii) - berbec.
RăspundețiȘtergereLasand glumita la o parte (desi sunt unele trasaturi comune berbecilor pe care nu le poti ignora), citeam citatele alese si ma gandeam cu oamenii s-au pierdut tot mai mult (si continua sa involueze) in ultima vreme.
Da.. si mila.. slavita Mila. Mila Domnului sa fie si atat. Ca de a omului... mai va!
Citeam ce a scris si mai sus Suzana si ader si eu la ideea ca, ce putin acum, citatele sunt suficiente sa te trezeasca mai ceva ca un dus rece... si e cam prea frig pentru asa ceva.. :)
pup !!
ps: dar sa stii ca mi-au placut citatele si m-am bucurat ca ai scris despre asa ceva. chiar mult.
Un bun observator al lumii, un bun "cunoscator de oameni" imi pare E. Cioran - in plus, nu s-a sfiit sa-si scrie pe sleau observatiile. :) Sunt convinsa ca a vazut si frumosul din lume, din oameni, dar i-a lasat pe romantici si optimisti sa scrie despre frumos si bine. :)
ȘtergereCiteam pe undeva ca nivelul IQ al oamenilor e in scadere... E credibil, avand in vedere cum cei mai multi nu-si mai folosesc creierul pentru prea multe (cat au le ajunge sa descarce diverse aplicatii care le "spun" ce sa manance, cati pasi au facut, ce sa imbrace, ce sa cumpere si de unde s.a.m.d.
Pupici!