2 mar. 2014

Ce cred unii despre sacrificiu



Cu ocazia omagierii lui Liviu Cornel Babeș care, în 2 martie 1989, și-a dat foc pe pârtia de schi Bradul din Poiana Brașov în semn de protest împotriva regimului comunist, au fost întrebați și unii cetățeni ce cred despre acest gest… Ce-a zis un cetățean din Brașov, cetățean care poate fi considerat modelul cetățeanului român, din păcate?! A zis așa: Un nebun! De parcă acum trăim mai bine! Nu-și dă seama omu’ ‘cela că fără gesturi precum cel al lui Liviu Babeș el n-ar fi avut curaj să spună că azi nu trăiește mai bine și nici n-ar fi avut curaj să se plângă public de neajunsurile sale. Altul a zis: Unul care și-a dat foc… Numele străzii nu trebuia să fie schimbat… se referă acesta la faptul că blocul în care a primit locuința de la întreprindere - și pe care a cumpărat-o pe mai nimic și în rate după 1990 - nu mai e pe strada Rândunicii, ci pe str. L.C.Babeș, pentru că e strada unde a locuit Liviu la momentul sacrificiului. Dar cel care a zis asta nu s-a prins - și e probabil ca nici copiii copiilor lui să nu înțeleagă - că fără cei precum Liviu Babeș el n-ar fi devenit proprietar și copiii lui n-ar fi putut pleca să muncească în străinătate și n-ar fi putut urma cursuri universitare la forma învățământ la distanță. Fără cei precum Liviu Babeș mulți ar fi rămas fără casele ridicate de bunicii lor și ar fi fost mutați în cămări  reci din beton care iarna păreau cavouri.

Asta înțeleg unii din sacrificiile altora! Nebunii, le zic ei! Dar el, cetățeanul care spune despre alții că-s nebuni când se revoltă, ce-a făcut? Ce face?! Se plânge pe la colțuri și se ascunde. Cei care atrag atenția, cei care se sacrifică nu pot face, prin gestul lor, magie! Nu e ca și cum ar bate din palme și totul s-ar schimba în bine! Nu. Ei îndeamnă pe oameni la acțiune! Cui nu-i place ce viață trăiește trebuie să acționeze pentru schimbare în bine! Toți cei nemulțumiți trebuie să acționeze, nu doar unii, și atunci, poate, nimeni nu va mai trebui să se sacrifice pentru a încerca să trezească masele din inerție! Când vrei o viață mai bună te sacrifici! Dacă aștepți să o facă alții pentru tine - pentru că tu ai familie și copii mici - aștepți degeaba și copiii tăi vor aștepta degeaba.
Să iei în zeflemea sacrificiul unui om este scârbos! Și sunt scârboși cei care fac asta! De-aș fi vecină cu acei oameni nu i-aș mai saluta (și nu le-aș răspunde la salut), n-aș mai vrea să fiu în aceeași încăpere cu ei, și le-aș spune de ce îi evit. Când nu ești capabil să înțelegi un gest de sacrificiu măcar rămâi sub piatra ta și taci!

Există voci care susțin că, oricum, libertatea ar fi năvălit și peste români, cu sau fără sacrificiile unora și altora, fără rezistența anticomunistă din anii 40 și de-a lungul întregii ere comuniste. Celor care deschid gura să zică astfel le sugerez să arunce o privire spre vecinii teritoriali (și nu numai) și să-și pună mintea la contribuție, să fie sinceri cu ei și să-și spună dacă ar fi fost cum zic ei…

Notă
Sacrifíciu = 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în folosul cuiva sau a ceva; jertfă * Jertfire de sine (din devotament, din abnegație) […] v. DEX

11 comentarii:

  1. dreptate, mare dreptate ai...
    daca oamenii nu au puterea de a face ceva, macar sa nu arunce cu noroi dar de ce sa nu o faca? e atat de usor sa murdaresti cand esti murdar...
    tristi oameni, urati oameni...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca unii nu pot gandi mai mult de... mintea lor... Sau au sufletul atat de intunecat incat nu-si dau seama ca ranesc... Ai exprimat foarte corect: e usor sa murdareasca atunci cand sunt murdari... :(

      Ștergere
  2. Ca sa fii in stare sa murdaresti memoria unuia care si-a sacrificat viata pentru binele semenilor, trebuie sa ai sufletul mutilat, abrutizat... E trist!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si abrutizat e un cuvant perfect ales! Pentru ca abrtuizati sunt acesi oameni care nu pot intelege ce inseamna sacrificiul... Daca nu se mananca e nebunie! :(

      Ștergere
  3. lumea functioneaza pa sacrificii umane-cei ce nu isi dau seama sint la nivelul de animal-problema lor

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Problema lor, dar afecteaza si pe altii, pentru ca dau nastere tot la oameni abrutizati, cum ii numea Carmen mai sus pe cei care sunt capabili sa murdareasca amintirea unora care au sperat la mai bine pentru semeni... Celor care le place sa primeasca putin dar constant, fara sa aiba pretentii, fara sa depuna mare efort, le e bine in conditia lor de animal... :(

      Ștergere
  4. Un om a murit poate pentru un vis, un vis pe care putini il inteleg, si ai dreptate Diana noi ca romani in loc sa luam atitudine, stam si speram ca va fi mai bine, fara a actiona. Suntem liberi, dar la ce folos ca suntem saraci, ca intreg guvernul ne subjuga?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poporul din care facem parte a iesit dintr-o era intunecata fara a avea o idee prea clara despre ce inseamna sa alegi democratic - mai mult sau mai putin :) - pe cei care sa coordoneze latura social-politica a vietii; oamenii au crezut ca vor avea Luna de pe cer fara a depune eforturi, au crezut ca salariile compensatorii le sunt mai de folos decat locurile de munca (la momentul anilor 90 inca se puteau impotrivi inchiderii intreprinderilor - apoi a devenit aproape imposibil - pentru ca erau multi s.a., desi cele mai multe intreprinderi erau la un pas de colaps si n-ar fi rezistat pe o piata libera. Si azi, fiecare putem face cate ceva, dar pentru a scoate castanele din foc trebuie sa cam bagam mana dupa ele... Azi, cand un angajator ofera salariul minim pe economie omul zice multam' fain, fara sa se gandeasca cat ii ramane, de fapt, pentru necesitatile zilnice. Celor care pretind mai mult li se spune: "accpeti sau pleci! la usa asteapta inca 100 de fomisti!" Cand toti acesti oameni numiti "fomisti", de unii angajatori, vor avea demnitatea de a refuza "in masa" salariile de mizerie nu va mai fi nevoie ca statul sa reglementeze un salariu minim pentru ca angajatorii vor fi nevoiti sa creasca salariile pentru a nu ramane fara forta de munca. Toti cei care accepta salarii de mizerie si lucreaza cate 10-12 ore sunt oameni disperati, stiu, dar ar putea fi numiti "spargatori de greva". Ar putea fi uniti, sa sufere un timp, dar mai apoi sa le fie bine. Pentru cei care au copii mici, insa, e foarte greu sa faca astfel de alegeri si pe asta se bazeaza si angajatorii, din pacate... :( Dar raman ceilalti, care sunt, poate, mai multi...

      Ștergere
  5. Recunostinta e floare rara, Diana. Se stie.
    Oamenii care au curajul sa spuna devarul sunt priviti ca nebuni si in viata, si dupa ce nu mai sunt. E pacat, e aiurea si absurd dar se pare ca asa functioneaza omenirea. Nu doar la noi... :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Categoric nu doar la noi se intampla dar altii parca au mai mult... cultul eroilor.
      Sunt acei "nebuni" care au contribuit la schimbarea omenirii. Nimic nu prea s-a obtinut fara sacrificii... E o regula a firii, cred, ca fiecare sa analizam oamenii in functie de noi si de aceea, e probabil, ca unii sa ia in deradere sacrificiile altora - pentru ca ei n-ar fi capabili nici sa-si sacrifice o haina pentru a incalzi un om al strazii, cu atat mai putin linistea personala sau... viata! :( Pentru unii a face sacrificii inseamna a se abtine de la ceva numai si numai in interes personal sau de familie; lor le e straina ideea de solidaritate umana. :(

      Ștergere