Ziua internationala a nonviolentei

Ziua Internațională a Nonviolenței este marcată de ziua nașterii lui Mahatma Gandhi (2 octombrie 1869), inițiatorul mișcărilor de revoltă nonviolente la nivel de mase, printr-o rezoluție adoptată în unanimitate în Adunarea Generală a Națiunilor Unite la 15 iunie 2007. Este o zi care marchează munca de o viață a lui Gandhi: folosirea protestului nonviolent pentru a susține libertatea și drepturile civile. E o zi potrivită pentru a răspândi mesaje de pace și toleranță.

A învăța că în viață, mai ușor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul și violența cu abnegația, ar trebui să fie un element fundamental în educația oricărui copil – spunea Gandhi.

Gandhi a asistatat cu durere la diviziunea subcontinentului indian în două state: India și Pakistan, o consfințire a separării între hinduși și musulmani, divizare care a dus la sfârșitul anului 1947 la un război civil în care au murit peste un milion de oameni și șase milioane au "devenit" refugiați. Atitudinea moderată a lui Gandhi în problema scindării țării a provocat ura unui fanatic hindus care îl asasinează la 30 ianuarie 1948, în timpul unei ceremonii religioase.

Gandhi și-a imaginat și și-a dorit o lume în care chiar guvernul, poliția și armata sunt non-violente. Era conștient că acest nivel de non-violență nu e la îndemâna oricui pentru că cere credință și curaj incredibile (și nu toți oamenii le posedă) așa că a conturat ideea că nu toți oamenii trebuie să țină cu încăpățânare de non-violență mai ales dacă aceasta e folosită ca scuză pentru lașitate.

Cred – scria el – că acolo unde singura alegere este între lașitate și violență eu aș sugera violența.

Gandhi a explicat filosofia non-violenței în autobiografia sa:

Când mă cuprinde disperarea, îmi amintesc că, de-a lungul istoriei, calea adevărului și iubirii a învins mereu. Au existat tirani și criminali și, pentru un timp, păreau de neînvins dar, în cele din urmă, au căzut, întotdeauna.

Gandhi s-a născut hindus și a practicat hinduismul întreaga sa viață, majoritatea principiilor lui provenind din hinduism. El credea că toate religiile sunt egale și că în centrul fiecărei religii sunt adevărul și dragostea (compasiunea și non-violența). Și punea la îndoială ipocrizia, abaterile și dogmatismul din toate religiile. A fost un neobosit reformator social.

Rezistența morală prin nonviolență trebuie să fie principiul călăuzitor pentru a reglementa relația dintre individ și societate. Gandhi a văzut evoluția civilizației umane ca un progres constant către nonviolență. Ar trebui reafirmată zilnic dorința de a avea o cultură a păcii, toleranței, înțelegerii și nonviolenței.

Cel care crede în nonviolență împărtășește cu mulți alții scopul unei societăți decente, drepte și echitabile; își dorește să vadă încetarea nedreptății, tiraniei, corupției și exploatării oamenilor de către semenii lor (nu va gândiți că "sună" a ideologie socialistă/comunistă! e cu totul altceva). Nonviolența insuflă un sentiment de moralitate, egalitate și respect pentru drepturile ființei umane; stimulează aprecierea tuturor culturilor și religiilor; este o expresie a iubirii universale care promovează unitatea între oameni și sentimentul de a fi parte dintr-un întreg armonios.

Martin Luther King Jr. - cele șase principii ale nonviolenței

Au mai fost, și mai sunt în lume oameni care au propovăduit/propovăduiesc nonviolența. Unul dintre ei este Martin Luther King Jr., pastor baptist, activist politic și social, născut în 15 ianuarie 1929, asasinat în aprilie 1968.

Probabil că el și-a dezvoltat filosofia nonviolenței și angajamentul față de justiția socială pe învățăturile Noului Testament – etica socială creștină și conceptul de "iubire": Iubește-ți aproapele. El a fost la fel de influențat și de tradițiile spirituale orientale, fiind astfel unul dintre "urmașii" lui Gandhi.

Martin Luther King, Jr., în ceea ce se numește "Scrisoarea lui King de la închisoarea din Birmingham", a enunțat șase principii ale filosofiei sale de nonviolență:

1. Nonviolența e un mod de viață pentru oamenii curajoși. 

2. Nonviolența caută să câștige prietenie și înțelegere. 

3. Nonviolența e menită să învingă nedreptatea, răul, nu oamenii. 

4. Nonviolența susține că suferința poate educa și transforma. 

5. Nonviolența alege dragostea (compasiunea) în loc de ură. 

6. Nonviolența conduce la credința că universul este de partea justiției. 

Activiști social-politici pentru drepturi și libertăți

Activiști social-politici care promovează nonviolența sunt (au fost) mulți în lume: James Bevel, Nelson Mandela, Dalai Lama, Aung San Suu Kyi, James Morris Lawson Jr., John Robert Lewis, Gene Sharp, Desmond Tutu, Mairead Maguire, Jody Williams, Arun Gandhi s.a.

Nonviolență nu înseamnă pasivitate – e o formă de curaj, nu de lașitate (nesupunerea civică, de exemplu, este un act de curaj). Cel care alege pasivitatea pentru că îi este frică sau îi lipsesc instrumentele violenței nu este cu adevărat un "luptător nonviolent", ci doar un fricos – motiv pentru care Gandhi a enunțat ideea că între lașitate și violență e mai bună alegerea violenței, când e singura alternativă. Cel care rezistă pasiv nu e fricos, ci pasiv în sensul că nu este agresiv fizic, verbal etc. față de adversarul său, dar mintea, emoțiile sale sunt întotdeauna active, căutând constant să-și convingă adversarul că e posibil să greșească, să-și convingă adversarul că toți oamenii trebuie să se bucure de "justiție socială" etc.. Altfel spus: pasiv fizic, dar puternic activ spiritual; nu rezistență pasivă la rău (taci și suportă), ci rezistență nonviolentă activă la rău (non-cooperare, boicot, discursuri, eseuri, conferințe, manifestații pașnice etc.)

Ce diferență are pentru morți, orfani și cei fără adăpost, dacă distrugerea nebună este săvârșită sub numele de totalitarism sau sub numele sfânt al libertății sau al democrației?

(Mahatma Gandhi)

Imagine de Peter Schmidt de la Pixabay

(postare programata)