Draperiile, jaluzelele etc. au nu doar scopuri estetice, ci sunt utile: feresc casa de razele puternice ale soarelui, protejează, mai mult sau mai puțin de frig și... pot proteja și împotriva răufăcătorilor. Polițiștii recomandă populației să nu își expună locuințele noaptea.
Sigur, există azi o multitudine de posibilități prin care să nu te expui ca într-un acvariu, nu doar draperii, jaluzele și obloane.
După ce a murit Miki, cățelușa, am avut nevoie să-mi concentrez mintea la... orice. Am avut jocul Adventul fotografic al Exploratorului creativ, dar nu-mi era suficient deoarece o parte a creierului era orientată spre Miki, care era mai tot timpul lângă mine. Avea pătuțul ei, in dormitor, dar avea și o canapeluță in camera unde lucrez, mă joc etc. Avea o pernă și în sufragerie, unde ne întâlneam... No, și pentru că mintea imi era concentrată la Miki, am ales să urmăresc (in timp ce meșteream) un serial documentar cu omoruri, furturi, escrocherii etc. (48 Hours se numește) - să fie ceva dur, să-mi abată serios gândul de la ea. Am (re)constatat că multe jafuri, omoruri etc. care aveau loc la domiciliu se desfășurau, aproape de regulă, în locuințele unde locatarii nu se oboseau să tragă draperii, jaluzele, când se lăsa întunericul și aprindeau luminile. Nu conta că au sau nu curte, borfașii urmăreau locurile și se orientau unde să dea lovitura. Aflau configurația locului, aflau obiceiurile casei etc. și loveau la fix. Sigur, cei mai mulți au fost prinși (unii după 10-20 de ani, in cazul agresiunilor grave). Faptul că borfașii sunt prinși nu scapă de teamă victimele și nu reînvie pe cei uciși...
In acele documentare doar că nu se accentua faptul de a nu mai locui ca într-un acvariu - mai ales când se lasă seara. Sfatul de a nu-ți expune locuința - și familia - se regăsește în toate recomandările pentru autoprotejare. N-o să povestesc din filme, ci din realitate - realitate veche, e drept, dar sunt aproape sigură că se întâmplă și azi, mai ales când e vorba de hoți.
Am o prietenă care, în tinerețe, locuia singură într-o garsonieră, la etajul trei, și nu avea draperii nici la cameră, nici la bucătărie. Peste drum, la nici o sută de metri, era un bloc cu zece etaje - vedeam lejer în locuințele celor care nu-și acopereau ferestrele (și ei vedeau în casa prietenei, evident). In zonă, mai aproape sau mai departe, erau multe blocuri. I-am sugerat să pună draperii sau jaluzele, dar a ridicat din umeri zicând că nu umbla goală prin casă și nu are ce să ascundă. E drept, pentru foarte mulți oameni, ceea ce nu au trăit, auzit sau văzut nu există, dar... totuși! In fine - seara, mă simțeam la ea ca într-un acvariu (nu doar eu!) și-mi era total inconfortabil (nu doar mie).
Ei, într-o zi îmi zice că e un tip dintr-un bloc vecin care o hărțuiește, efectiv, iesindu-i în cale când merge la lucru, când iese sa plimbe câinele, când merge la cumpărături etc samd, rugand-o să fie iubita lui! In acele câteva luni, întrebând pe unii și alții, aflase că tipul e ușor deraiat, locuiește cu mama lui într-un bloc aflat la vreo două sute de metri de al ei, la etajul zece. S-a dus la ușa lor, i-a spus doamnei să rezolve cu fiul ei. Femeia și-a cerut scuze in numele fiului, i-a explicat că nu e violent și a promis că va face tot ce poate pentru a nu mai avea neplăceri din partea fiului. Un timp a fost bine, dar când tipul a reînceput să-i iasă în cale era mai îndrăzneț, pentru că încerca să o țină de mijloc, de braț, insista să o conducă la muncă... Și-a dat seama că nu prea are de ales și a apelat la sectorist - se întâmpla înainte de 1990. Milițianul l-a chemat pe tip la secție... (însoțit de mama lui) apoi a discutat cu prietena mea și i-a spus... să-și pună draperii!
Pe scurt: tipul avea un binoclu de teatru și, pensionat de boală fiind, își petrecea timpul privind păsările, ziua, și prin casele oamenilor când se lăsa seara. Și a făcut o pasiune pentru prietena mea deoarece a văzut-o și în cămașă de noapte, a văzut-o pieptanandu-se, mâncând, făcând curat etc. și i-a plăcut de ea, și pentru că a înțeles că nu are un prieten... s-a gândit să îi ofere prietenia lui. După vizita la Miliție tipul nu i-am mai ieșit în cale, iar ea și-a pus draperii și la cameră și la bucătărie. Interesant a fost că la blocul vecin au apărut jaluzele/draperii după aventura prietenei. Bănuiesc că s-a dus vestea.
Conjunctural, am avut ocazia să întâlnesc câțiva hoți... Nu, nu e vorba de anturaj! 😃 Ce spuneau ei înainte și după 1990, și au spus-o nu doar ei, întotdeauna: nu există încuietoare pe care ei sa n-o poată deschide.
Profesioniștii acționează, in general, la pont, dar nu întotdeauna. Profesioniști, sau pe cale de a deveni, hoților le plac locuințele fără draperii/jaluzele/obloane când se lasă întunericul. Aruncă o privire de câte ori au ocazia - direct, de cele mai multe ori, când locuințele sunt la parter sau folosind binoclul (și telescopul!) in alte situații. După ce se uită? După mărunțișuri de valoare... Ai o locuință frumos decorata, mobilată... care miroase a scump? Poți deveni punct de interes pentru ei. Când ai prin casă lucruri care par vechi (argint, monede, tablouri etc.) ești și mai interesant, așa că s-ar putea să-ți acorde timp și să urmărească obiceiurile casei. O pot face dintr-o mașină parcată, dacă stai la casă sau la parterul unui bloc, sau de pe o banca din apropiere. Sau... o pot face de la distanță, cu binoclul sau telescopul!
Un fel de concluzie: acoperiți ferestrele când aprindeți lumina după lăsarea serii. Sigur, nu e obligatoriu să ni se întâmple o neplăcută dacă nu acoperim ferestrele, dar de ce să oferim ocazia? Mai ales că e mare foamea azi.
Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/clker-free-vector-images-3736/
