Sună
telefonul. Femeia pune „stop” la filmul pe care-l urmărea și se
întinde după aparatul aflat pe o măsuță de lângă canapea.
Privește ecranul luminat chiar în clipa când soțul strigă din
baie: - Al meu sau al tău?
-
Al meu – strigă înapoi. E Vali.
Vali
e un prieten vechi al soțului, în alt oraș, dar se apropiaseră cu
zece ani în urmă, când acestuia i-a decedat soția. Nu mai
vorbiseră de vreo săptămână.
Îi răspunde cu veselie – filmul nu era cine știe ce așa că
putea aștepta „pe stop”.
-
Bună, Va...
N-apucă
să rostească ultima silabă că din micul dreptunghi încep niște
răcnete
greu inteligibile.
-
Hei, hei! Vali, mai rar, mai încet, nu înțeleg nimic. Ce s-a
întâmplat?! se îngrijorează, pentru că nu-l mai auzise de ceva
timp răcnind ca și cum făcea spume la gură.
-
M-am săturat să spăl vase, să fac curățenie, să duc gunoiul!
Am făcut șnițele și-a sărit ulei pe chiuvetă, pe capacul
aragazului – țipă vocea din aparat, dar omu’ era mai coerent și
femeia răsuflă ușurată, dar nu tocmai liniștită, imaginându-și
o tragedie cu ulei încins vărsat pe mână, pe picior...
-
Te-ai ars cu ulei sau ce zici tu acolo?! insistă să-l întrerupă.
-
M-am ars pe dracu’! Am frecat aragazul și chiuveta.
-
De-aia ești așa nervos?!
-
Și de-aia! continuă
să
răcnească. M-am săturat! Eu să duc gunoiul, eu să gătesc, eu să
fac curat, eu să spăl buda, eu să mă ocup de facturi! La dracu’!
Astea-s treburi de muiere!
Femeia
care-l asculta răcnind dă mărunt din buze, tace, apoi îi spune:
-
Angajează-ți menajeră.
-
De unde dracu’ bani de menajeră?! M-am săturat să fac toată
ziua treburi
de muiere!
Spăl și rufe! Spăl perdele! Spăl pe jos! Astea-s pentru
muieri.
-
Tu știi că vorbești cu o muiere?!
-
Normal că știu, dar ne place sau nu ne place astea-s treburi
pentru muieri!
-
Știi tu că femeile vin pe lume cu o fișă a postului gata
completată?
-
Acum ești ironică pentru că nu-ți place că zic adevărul.
Enervată
de cum tot repetă „treburi de muiere” îl întreabă:
-
Și treburile pentru un mascul ca tine care ar fi?
-
Altele! Astea-s treburi
de muiere,
chiar dacă nu-ți place că-ți zic. Bărbații care fac astea sunt
fătălăi.
-
Înțeleg că ești fătălau?!
-
Nu! Le fac pentru că n-am de ales! Ăia care au de ales și le fac
sunt fătălăi sub papucul muierilor.
-
Aha! Prietenul tău, deci, e un fătălău
sub papucul meu?!
-
Da’ ce, spălă vase și buda?
-
Vase spală de regulă, duce gunoiul, gătește, uneori spală și
buda...
-
Și tu ce faci?! aproape că șoptește vocea din aparat.
-
Aceleași lucruri. Fiecare face după cum observă că e cazul. Nu
vine să-mi spună că-s vase nespălate, ci le spălă dacă are
chef atunci; nici eu nu-i spun lui... Le spălă unul dintre noi la
un moment dat.
-
Voi aveți vase murdare în chiuvetă?! Eu spăl farfuria după ce
termin felul unu, apoi mănânc felul doi și spăl farfuria... Ma
enervează să văd vase în chiuvetă! strigă iar.
-
Stai prost cu nervii; noi nu. În niciun caz n-am spăla blide între
felurile de mâncare.
-
Treaba lui ce face, ‘că eu n-am chef de treburi
de muiere
– revine la obsesia lui, simțind că-și enervează
interlocutoarea.
-
Dă-mi exemplu de treburi de masculi – insistă.
-
Altele! Bărbatul aduce bani acasă, are grijă de femeie...
Izbucnește
în râs și-i spune:
-
Cum are grijă de femeie?! Dacă femeia muncește n-are nevoie de
banii lui. O atenționează când e ceva de făcut prin gospodărie,
când ajung facturile la data scadentă?
-
Nu-i treaba bărbatului să știe data scadentă la factură! Dar nu
așa are grijă de ea!
-
Da’ cum?! Ce face un bărbat în gospodărie dacă toate par a fi
treburi de muiere? Vine de la muncă, șade în fotoliu și femeia-l
șterge de praf când face curățenie?
-
Iar ești ironică!
-
Chiar nu-s! Chiar vreau să știu ce scrie în fișa postului unui
bărbat.
-
Altele.
-
Altele, care?! Zugrăvește?! Repară instalații sanitare? Face
mobilă?
-
Astea-s pentru meșteri! De ce nu vrei să înțelegi?
-
Ce să înțeleg?! Nu-mi dau seama ce trebuie să facă în
gospodărie bărbatul, când femeia le face pe toate, în opinia ta,
iar ce nu face ea e treabă de meșteri.
-
Treaba lor dacă se pricep și la ce fac meșterii!
-
Și tu, de exemplu, ce faci în gospodărie dacă toate treburile de
muiere pe care le-ai enumerat le face altcineva?
Liniște
totală în dreptunghiul mititel.
-
Hei! Ești acolo?! se interesează, crezând că s-a pierdut semnalul
la telefon.
-
Da, sunt...
-
Și nu vrei să spui care ar fi, în mintea ta, treaba de bărbați?!
Să stai la tv, să te plimbi, să ieși cu prietenii, să
corespondezi online, să citești...
-
De ce nu?!
-
Și astea-s treburi de bărbați și numai de bărbați?!
-
Nu, dar...
Între
timp, soțul a ieșit din baie și și-a făcut loc pe canapea, lângă
ea.
-
Trebuie să încheiem convorbirea – îl informează. Gelu a
terminat de spălat
în baie – îl minte ca să-l enerveze - și a venit să vedem un
film.
-
Bine! Hai, pa!
Femeia
n-a mai apucat să zică „pa”, dar nu și-a făcut probleme că
Vali s-ar fi supărat. Știa că peste câteva zile va suna din nou
și-o va lua de la capăt cu „treburile de muiere” sau
cu „oamenii inferiori” sau cu „proștii” din jurul lui sau cu
oamenii care „nu-și cunosc locul” – mereu era ceva care-l
enerva.
-
Gelu, care-s treburile
de bărbat în gospodărie? își
întreabă soțul. Acesta face ochii mari, o privește lung, apoi
râde cu poftă. O întreabă: - Vali și treburile de muiere?
Savuros!
RăspundețiȘtergereDin pacate sunt multi care cresc cu ideole astea ca sunt treburi de muriere. Mai rau este cand mamele lor le baga astea in cap.
Cam asa e, inca, in multe cazuri.
ȘtergereUn banc care-mi place mult:
O mama se confeseaza unei prietene:
- Fiica mea s-a casatorit cu un barbat nemaipomenit! El face curatenie, spala rufe, merge la cumparaturi, ii aduce micul dejun la pat. O bomboana de barbat!
In schimb, fiu-meu a dat de-o putoare! El face curatenie, spala rufe, merge la cumparaturi si ii duce micul dejun la pat... 😊
Exact asta am spus și eu câteva ore mai târziu. Pentru concepțiile astea învechite, numai mamele sunt de vină. Păi pe vremuri femeile erau casnice. Normal că aveau timp să le facă pe toate. Femeia modernă ce să facă mai întâi după ce se întoarece de la serviciu? Pfft!
ȘtergereAu ramas cu ideile de pe vremea cand barbatii, in general, mergeau la camp, la taiat de lemne, reparau gardul gospodariei/acoperisul casei, mergeau la targ cu diferite produse pe care le lucrau si altele de gen.
ȘtergereFemeia moderna - in unele conceptii - poate si mai mult. :(
Ha,ha! Bun text. Sa facem o lista de activitati...
RăspundețiȘtergereSi cati or gandi asa nici nu vreau sa ma gandesc si nici nu vreau!
Activitatile casnice sunt un izvor de ganduri interesante. Atunci imi vin multe idei de giumbuslucuri sau de diverse texte.😊 Chiar nu stiu de ce, dar asa se petrec lucrurile. Cred ca astfel de oameni inca nu s-au iluminat! 😊
Multumesc pentru lectura, Diana draga! Pupici! ❤️ 😘
Pana la iluminare mai au muuult. Astfel de oameni au ramas in secolul al XVIII-lea sau mai in urma. Si-s multi! Intre acestia se numara si cei care sunt convinsi ca femeia "merita" sa incaseze macar o palma, din cand in cand - stie ea de ce! La fel cred si unele femei - ceea ce este ingrozitor de trist.
ȘtergereFericito! Nu glumesc! 😊 Cand sunt "obligata" la activitati casnice abia astept sa termin... Ma gandesc - obsesiv! - la cat mai am pana termin... orice. 😊 Si mie-mi vin idei! :)) Cand folosesc aspiratorul, de exemplu, ma gandesc ca trebuie sa scap de-o multime de lucruri care-mi stau in cale (cum sa scap? ca-s necesare!) Cand spal vase ma gandesc ca ar trebui sa las la indemana numai cele strict necesare pentru numarul de persoane si restul sa le ascund: putine sunt in dulap, putine sunt de spalat. 😊
Cu drag! Multumesc si eu, Suzana draga! ❤️ Pupici! 😘
Pai nu tot citim citate? Sa avem puterea de a accepta ceea ce nu putem schimba?😊 Mie mi se pare cea mai interesanta provocarea de a optimiza aranjarea interiorului. Mai am mult de gandit/lucrat. Dar stii ceva? Nu ma mai stresez. E subiectul pe agenda? Este. Pasi mici in orice! Mai e mult pana departe, dar procesul continua.
ȘtergereAsta-i starea de spirit. 😊
Ce zici? Cum iti suna?
Pupici, draga mea! ❤️ 😘
Clar ca suna bine!
ȘtergereOptimzarea in aranjarea interiorului e cu adevarat o provocare! Imi place, recunosc, dar nu stiu cum sa-ncep. N-as zice ca ma stresez... Obsesiv ar fi trebuit sa scriu intre ghilimele. 😊
Eu n-am agenda. Nu prea-mi propun ceva de acest gen, ci actionez mai mult dupa dispozitie - am si mai mult spor si idei (cu dispozitia potrivita e mai greu). 😊
Pupici, cu drag! 😘 ❤️
Me gusto el relato. Todos deben ayudar en casa no es solo cosa d e mujeres. Te mando un beso
RăspundețiȘtergereEs cierto que las tareas deben ser compartidas, pero algunos no logran comprender. Creo que es difícil para los solitarios, pero no deberían enojarse por eso.
ȘtergereTe mando un beso
Hmmmm... foarte tare! Știm cu toții că opiniile sunt împărțite pe acest subiect, dar este foarte amuzant să vezi aceste opinii scrise, să le citești în confortul tău.... apoi termini de spălat vasele și scrii un comentariu! :)
RăspundețiȘtergereCe dragut suna! 😊 Vasele aste! Parca nu se mai termina!
ȘtergereScriind txtul, am ajuns sa caut raspuns la intrebarea: ce ar "trebui" sa faca - locuind in apartament la bloc - un barbat care gandeste ca cel din poveste?
Am citit doar până când tipul zice pentru a cincea oară ”treburi de muiere”. Dacă povestirea nu se încheie cu o tigaie în cap, nu mă mai joc. :D
RăspundețiȘtergereRevin după ce citesc tot.
Hahaha! Mi-ai amintit de tigaia voastra! :)) In povestea de mai sus n-a fost loc de-o tigaie (era departe cea in care facuse snitele) Unii oameni chiar incita la violenta - c-o tigaie. 😊
ȘtergereDe fapt, un final mai bun ar fi nu tigaia în cap, ci Vali însurat cu o femeie de care-i îndrăgostit până peste urechi și spală WC-ul cât ea își pilește unghiile. :D Mi-a plăcut mult cum ai adus în discuție misoginismul unor bărbați. Din păcate mișună o grămadă printre noi. Dau vina pe mame. I-au învățat prost.
RăspundețiȘtergereVali din poveste nu cred ca se poate indragosti asa. 😊 Dar ar fi distractiv, la inceput - dupa vreo doi ani cred ca s-ar schimba lucrurile.
ȘtergereSunt multi, multi... In cele mai multe cazuri mama ii invata. Totusi, Vali (e real, dar nu acesta e prenumele) a fost invatat de mama lui sa faca multe in gospodarie (inclusiv sa gateasca - si gateste, dar acum turbeaza cand trebuie sa spele vase) si pana cand s-a insurat nu s-a plans - zic cei care-l cunosc de mult. In acest caz... cred ca sotia l-a rasfatat sau el s-a gandit ca e simplu sa lase totul "pe ea" si ea n-a obiectat... Iar acum, ramas singur...
Excelent textul! Şi da, unii sunt fix aşa. Şi culmea, la o adică, ei sunt primii care spun: da, ce dragă, ce eşti aşa obosită, ce-ai făcut toată ziua? Buni băieţi, ce să zic. Deci el, personajul nostru, că se smiorcăie aşa, nu-i fătălău, nu? :D :D
RăspundețiȘtergereFoarte mişto, să ne mai scrii aşa!
Multumesc pentru compliment, Potecuta! Ma bucur ca ti-a placut.
ȘtergereVaaai! Partea cu "obosita" mi-a amintit o faza cu un tip gelos care si-a gasit sotia dormind cand a venit el de la serviciu: i-a facut scandal ca "a umblat aiurea" si de-aia doarme! (a fost picatura care a determinat-o pe femeie sa ceara divortul)
Nuuu, nu-i fatalau, pentru ca nu are de ales si trebuie sa faca; numai cei care-si ajuta sotiile sunt. 😊
Bărbații care au asemenea concepții, în cele mai multe cazuri au fost niște răsfățați ai mamelor lor. Idee pe care am văzut că au subliniat-o mai multe persoane mai sus. Am auzit odată pe o femeie care își „instruia” bine fiul că nu trebuie să facă nimic, că doar e „bărbat”. Deși era abia un mucos. A mâncat niște dulciuri, iar punga a aruncat-o pe jos, în parc. L-am întrebat de ce nu-și duce punga la gunoi, s-a uitat urât la mine și a strigat-o pe mă-sa, care a venit repede, ca o cloșcă zburlită. N-am iertat-o nicio secundă și i-am spus că degeaba îi bagă puștiului în cap că este vreun prinț (!?), dacă nu il învață regulile elementare de bun simț în comunitate. În loc să îl pună pe „mucea” să ia punga de jos, s-a dus și a luat-o ea. Vai și amar de amărâta care își va mânca zilele, peste ani, cu asemenea specimen de puturos arogant.
RăspundețiȘtergereBine, e valabilă și viceversa cu fete crescute prost...
Numai bine, dragă Diana! :-)
In cea mai mare parte, mama ii rasfata, dar sunt si cazuri in care ii rasfata sotia si apoi... E ca si cum i-ar "handicapa". :(
ȘtergereBunul-simt pare pasare tot mai rara... Intamplarea povestita de tine mi-a amintit una petrecuta intr-un microbuz aglomerat. O femeie si un un baietel de vreo 6 ani (cred) au urcat si mama i-a gasit un loc pe scaun; ea s-a asezat peste sacosele inghesuite langa scaun. O doamna a intrebat-o daca e "bolnavior" copilul; ea a raspuns un "nu" ofuscat. Si dna intreaba: "De ce nu asezati copilul pe sacose?" Aproape ca a inceput sa strige ca baiatul ei merita ce-i mai bun si alte prostii de gen. In microbuz, toti am ramas muți!
Despre fete crescute (foarte) prost am scris un text, in urma cu cativa ani. Uoou! Femeia aia isi invata fetita ca "toti barbatii sunt porci"!!!
Iti multumesc, Alex draga! Numai de bine! 😊