Fragmente din romanul Pendulul lui Foucault,Umberto Eco

Romanul Pendulul lui Foucault a fost publicat de Umberto Eco în 1988; l-am citit in 1991, tradus de Ștefania Mincu și Marin Mincu pentru Editura Pontica din Constanța, 1991.

E un roman care m-a captivat, fiind o ironie cu privire la teoriile conspirației și a societăților secrete. E despre istorie, literatură și filosofie, dar prin modul în care a scris a estompat granițele dintre realitate și ficțiune.

Romanul e structurat în zece capitole numite după cei zece sefirot (sephirah) ai Arborelui Sephirot (Arborele Vieții cabalistic): Kether, Binah, Chockmah, Chesed, Geburah, Tipharet, Nezah, Hod, Jesod, Malkuth. Fiecare dintre aceste capitole are câteva subcapitole, să zic așa, numerotate începând cu primul capitol, și fiecare are un motto, un aforism, un citat care se potrivește mai mult sau mai puțin cu textul subcapitolului.

În romanul său, Umberto Eco ironizează și tendința umană de a vedea tipare acolo unde nu sunt, de a face conexiuni care nu există, in fapt.

Adaug și această postare în tabelul jocului Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Citez:

Cred că devenisem ceea ce tatăl fiecăruia dintre noi ne-a învățat în acei timpi morți, când nu se străduia să ne educe. Ne formăm din niște deșeuri de înțelepciune. Aveam zece ani și voiam ca ai mei să mă aboneze la un anumit săptămânal care publica sub formă de benzi desenate capodoperele literaturii. Nu din zgârcenie, ci poate din suspiciunea ce-o avea față de benzile desenate, tatăl meu încerca să scape de mine. Scopul acestei reviste, am decretat eu atunci, citind deviza seriei respective, pentru că eram un băiat isteț și convingător, este acela de a educa in mod plăcut. Tata, fără să-și ridice ochii din ziarul lui, zise: Scopul jurnalului tău e scopul tuturor jurnalelor, acela de a vinde cât mai multe exemplare.

In ziua aceea am început să devin incredul.

Adică, mi-a părut rău că fusesem credul. Mă lăsasem pradă unei patimi a minții. Asta e credulitatea.

Nu înseamnă că incredulul nu trebuie să creadă nimic. Nu crede orice. Crede câte un lucru o dată, iar pe al doilea numai dacă derivă în vreun fel din primul. Procedează ca un miop, metodic, nu cutează spre orizonturi. Când două lucruri nu se potrivesc, a le crede pe amândouă, și cu ideea că există pe undeva un al treilea, ascuns, care le unește, asta e credulitatea.

Incredulitatea nu exclude curiozitatea, o întărește. Neîncrezător in înlănțuirile de idei, iubeam polifonia ideilor. E de ajuns să nu crezi in ele, și două idei - ambele false - pot intra in coliziune creînd un bun interval sau un diabolus in musica. Nu respectam acele idei pentru care alții își puneau viața în joc, dar două-trei idei pe care nu le respectam puteau crea o melodie. Sau un ritm, eventual de jazz.

(...)

Conștient fiind că nu cred, mă simțeam vinovat printre cei care credeau. Deoarece simțeam că erau pe drumul cel bun, m-am hotărât să cred, așa cum ai lua o aspirină. Nu-ți face niciun rău, și pe deasupra devii mai bun.

M-am trezit în mijlocul Revoluției, sau cel puțin al celei mai uimitoare simulări a ei care a avut loc vreodată, căutând o credință onorabilă. Am considerat că e onorabil să participi la adunări și marșuri, am strigat împreună cu ceilalți: Fasciști, burghezi / multe zile nu aveți!, n-am aruncat cu pietre de pavaj sau cu bile de metal pentru că întotdeauna mi-a fost frică să nu-mi facă și mie alții ceea ce le făceam eu lor, dar simțeam un fel de ațâțare morală fugind de-a lungul străzilor din centru, când poliția își încărca armele. Mă întorceam acasă cu sentimentul că mi-am făcut o datorie. In adunări nu reușeam să mă înflăcărez de neînțelegerile care divizau între ele diferite grupuri: aveam bănuiala că era de ajuns să găsești citatul just pentru a trece de la un grup la altul. Mă amuzam găsind citate potrivite. Modulam. (...) Eu voiam să am numai curiozități. (...) Opțiunea mea politică a fost filologia.

(...)

Poate pentru că dimineața trăiam in plin entuziasm, după amiaza identificam știința cu neîncrederea. De aceea am dorit să studiez ceva care să-mi permită să spun ceea ce putea fi afirmat pe baza unor documente, ca să-l disting de ceea ce rămânea ca obiect de credință.

Fragmentele de mai sus le-am transcris din romanul Pendulul lui Foucault, volumul unu, capitolul Binah, subcapitolul șapte, cu motto:

Nu așteptați prea mult de la sfârșitul lumii. (din Aforisme, Stanislav J. Lec)

Ce vor femeile de 8 Martie

Habar n-am ce vor femeile de 8 Martie sau in general, dar, întâmplător - sau nu - într-un jurnal de știri tv pe care am vrut să-l urmăresc în timp ce mărunțeam niste morcovi, am auzit despre un sondaj de opinie cu întrebarea ce vor femeile de 8 martie? Cică, cele mai multe vor mai mult timp pentru ele. Ce naiba de dorință mai e și asta, pentru 8 Martie?! Într-o zi festivă vor mai mult timp pentru ele? Sigur, vor să renunțe la responsabilități în această zi din an. O zi pe an mai mult timp pentru ele? Pe bune, cine simte astfel de nevoie ar putea alege oricare altă zi din an.

Ce cârcotașă sunt; nu? Da! Auzi la ei, ce sondaj și-au găsit de făcut! Pe un eșantion de câte femei? Oricâte ar fi fost tot nu se poate afirma că toate femeile vor asta de 8 martie. Da, da, majoritatea vor, nu toate.

Apoi... Ce înseamnă timp pentru ele? Să stea cu prietenele? Să stea la coafor, saună, masaj, cosmetică, manichiură-pedichiura, să citească, să stea degeaba, să... mai știu eu ce? Chiar nu fac caterinca intrebandu-ma - și întrebând - asta pentru că orice zi e bună pentru așa ceva, iar de 8 Martie, de Ziua Femeii, multe au parte de asta fără să-și dorească. No, e un fel de tradiție, să zic așa, ca in această zi femeia să facă mai puține ca de obicei (ce rămâne nefăcut azi face mâine 😊). Sunt conștientă că o mulțime de femei nu-și mai găsesc capul de câte au de făcut, dar de ce să răspundă la un sondaj (imbecil) că de 8 Martie vor mai mult timp pentru ele?

Evident, pentru că mie-mi pare imbecilă întrebarea - pentru un sondaj cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii - nu înseamnă că este imbecilă întrebarea, și imbecilă sunt eu, că nu înțeleg de ce musai in 8 martie, când e posibil in oricare zi din an o pauză.

Toate ca toate, și dincolo de toate, doresc tuturor să primească ce-și doresc... cât timp le va fi bine pe termen lung și foarte lung. Pentru că - nu-i așa?! - sunt dorințe care se împlinesc și, mai apoi, ne-am fi dorit să nu se îndeplinească. Vorba nu știu cui: sunt mai mulți cei care plâng pentru că li s-a îndeplinit o dorință, decât sunt cei care plâng că nu li s-a îndeplinit. Dacă e să fie cu lacrimi, să fie cu lacrimi de bucurie!

Dacă tot v-am supărat, las mai jos două bancuri - poate nu le știți și zâmbiți:

Inițial, ziua femeilor a fost hotărâtă pentru 6 martie, dar cum lor le-a luat două zile să se pregătească, sărbătoarea a fost mutată în 8 martie.

Și ziua bărbaților a avut fixată o dată pentru a sărbători, dar cum ei au uitat-o s-a hotărât să fie sărbătorită imediat după cea a femeilor.

Două femei discută, la o cafea. Una zice:

- Fată, câte flori ai primit de 8 martie?

- Peste o sută - zice cealaltă.

- Și unde le-ai pus pe toate? se miră prima.

- Într-un folder, pe ecranul laptopului.

🌹 La mulți ani de 8 Martie! 🌹

Primăvară frumoasă!

Foto: https://pixabay.com/ro/users/anestiev-2736923/

Legiuni de imbecili.Citate Umberto Eco

Umberto Eco (5.01.1932-19.02.2016), a fost un scriitor italian, editor, filosof, eseist, medievist, teoretician literar, semiotician. Este cunoscut în special pentru romanul Numele trandafirului (1980), dar a scris multe alte romane, texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri.

A studiat la Universitatea din Torino, luându-și licența în estetică. A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre acestea. A primit multe premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare. Prin opera sa științifică, e considerat unul dintre cei mai importanți gânditori contemporani, iar eseurile pe care le-a scris - cu umor și ironie - sunt considerate modele ale genului. Operele lui au avut un număr record de traduceri.

In 2015 a fost invitat în fața studenților Universității din Torino (unde și el a studiat) pentru a primi titlul de Doctor Honoris Causa in Comunicare și Cultură Mass-Media. Cu această ocazie, la întâlnirea cu jurnaliștii, a vorbit și despre rețelele de socializare, afirmând la un moment dat:

Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Camarazii ii reduceau imediat la tăcere, in timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un laureat al premiului Nobel. Este invazia imbecililor.

Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr.

Cu aceeași ocazie, Umberto Eco i-a invitat pe jurnaliști să filtreze cu o echipă de specialiști informațiile de pe internet, pentru că nimeni nu mai este în stare să priceapă azi dacă un site e credibil sau nu.

Toate cele de mai sus s-au rostogolit, desigur, pe internet și care mai de care și-a dat cu părerea despre aceste afirmații. Unii s-au gândit că s-a ramolit bătrânelul, alții că nu știe care-i treaba cu dreptul la opinie și libertatea de exprimare - au dovedit, altfel spus, afirmațiile scriitorului.

Atunci când un senator (al României) vine și spune că un copil ucrainean (refugiat de război) primește alocație de 3700 lei și unul român are alocație de două sute și ceva de lei și o mulțime înghite spusa fără să o verifice, deși vin alții cu dovezi că alocațiile sunt egale, cum s-ar putea numi cei care iau de bun orice fără să verifice care-i adevărul?

Informațiile false bântuie pe internet și unii - puțini, prin comparație cu cei care împrăștie știri false, trunchiate, jumătăți de adevăr - muncesc să le demanteleze. Dar cine-i crede pe acești puțini? Ar fi simplu pentru imbecili mulțime să verifice cine spune adevărul, dar n-o face (mai ales dacă-i place cum sună minciuna).

Umberto Eco n-a afirmat interzicerea dreptului unora la opinie, dar când unul vine și zice vom comunica prin telepatie ca pe vremea lui Stefan cel Mare (a domnit în Moldova între anii 1457 și 1504) și o mulțime crede, nu prea ai cum să-l contrazici pe Umberto Eco.

Informațiile false, jumătățile de adevăr fac rău comunităților. Față in față cu cineva mai reușești să te faci înțeles, dar când un ecran e față in față cu alt ecran e mult mai greu, plus că orice ajunge foarte repede la foarte mulți - și nu mai poți opri minciuna, mai ales când fiecare mai adaugă de la el și pe acest circuit aproape nimeni nu verifică sursa originară, credibilitatea acesteia.

In plus, Umberto Eco nu e primul (și nici ultimul) care pune în discuție ce apare pe internet - se discută aspectul analfabeților, imbecililor încă de la mijlocul anilor 1990, când a început să se dezvolte internetul așa cum îl știm azi. Zău, acum: chiar crede cineva că găina naște pui vii?! Surpriză! Da, unii cred, sau se prefac a crede, ceea ce e totuna când tâmpenia se rostogolește pe internet.

Adaug la final șapte citate marca Umberto Eco pentru a înscrie postarea în tabelul jocului Citate favorite, găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

Citate - Umberto Eco

Există patru tipuri de ideali: cretinul, imbecilul, prostul și nebunul. Normalul este un amestec echilibrat al tuturor celor patru.

Ne îndreptăm spre o nouă clasificare care nu se mai bazează pe bani, ci pe capacitatea de a folosi critic mintea și a selecta informația.

Din romanul Numele trandafirului

Nu există nimic pe lume care să ceară mai multă prudență decât adevărul. 

Nu clădi un castel de bănuieli pe un cuvânt. 

Există unele cuvinte care dau putere, altele care sporesc neputința și de felul acestora din urmă sunt cuvintele necioplite ale oamenilor simpli, cărora Dumnezeu nu le-a îngăduit să se exprime în limba universală a științei și puterii.  

Se fac azi mașini nemaipomenite, de care într-o zi se va vorbi, cu care se poate călăuzi cu adevărat mersul naturii. Dar va fi vai și amar dacă ele vor cădea în mâinile unor oameni care să le întrebuințeze ca să-și mărească puterea lor pământească și să îndestuleze pofta lor de avere.

Trăim pentru cărți. Misiune dulce in această lume dominată de dezordine și decădere.

Foto: https://commons.m.wikimedia.org/wiki/File:Italiaanse_schrijver_Umberto_Eco_,_kop,_Bestanddeelnr_932-9758.jpg#mw-jump-to-license

14 trăsături ale fascismului, Umberto Eco

In anul 1995, in The New York Review of Books, Umberto Eco (5.01.1932 -  19.02.2016) a publicat eseul Ur-Fascism (sau Fascismul Etern).

Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară - cercetătorii au inclus-o la extrema dreaptă a eșichierului politic - și poate fi definită ca fiind naționalism radical (ultranaționalism); urmărește puterea dictatorială, suprimarea opoziției, regimentarea societății și a economiei.

Fasciștii consideră că o națiune are nevoie de o conducere puternică, o singură identitate, colectivă, și consideră necesară capacitatea de a comite violențe și război pentru a menține națiunea puternică. Guvernele fasciste interzic și suprimă opoziția față de stat.

Fascismul respinge conceptele de egalitarism, materialism, raționalism in favoarea acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și voinței. Într-un regim fascist o duc bine cei de la putere și/sau cei foarte bogați - toți ceilalți, mai ales cei săraci, au de suferit cel mai mult.

Deși seamănă, fascismul și nazismul sunt diferite. Nazismul poate fi considerat ca subdiviziune a fascismului - toți naziștii sunt fasciști, dar nu toți fasciștii sunt naziști.

Cele 14 trăsături ale fascismului, sintetizate de Umberto Eco, pot fi utile in a sesiza tendințele fasciste.

1. Cultul tradiției

Nu trebuie decât să te uiți la programa fiecărei mișcări fasciste pentru a găsi marii gânditori tradiționaliști. Gnoza nazistă a fost hrănită cu elemente tradiționaliste, sincretice, oculte.

2. Respingerea modernismului

Iluminismul, Epoca Rațiunii, este văzută ca începutul depravării moderne. In acest sens, ur-fascismul poate fi definit ca iraționalism.

3. Cultul acțiunii de dragul acțiunii

Acțiunea, fiind frumoasă in sine, trebuie întreprinsă înainte sau fără reflecție anterioară. Gândirea e o formă de emasculare.

4. Dezacordul este trădare

Spiritul critic face distincții, iar a distinge e un semn al modernismului. In cultura modernă, comunitatea științifică laudă dezacordul ca fiind o modalitate de a îmbunatati cunoștințele.

5. Frica de diferențe

Primul apel al unei mișcări fasciste sau incipient fasciste este un apel împotriva intrușilor. Astfel, ur-fascismul e rasist prin definiție.

6. Apelul la frustrarea socială

Una dintre trăsăturile specifice fascismului istoric a fost apelul la o clasă de mijloc frustrată, o clasă care suferea din cauza unei crize economice sau din cauză că s-a simțit umilită din punct de vedere politic. Sau speriată de o presiune venită din partea unor grupuri sociale inferioare.

7. Obsesia pentru un complot

Adepții trebuie să se simtă asediați. Cel mai simplu mod de a rezolva complotul este apelul la xenofobie.

8. Umilirea de bogăția și forța dușmanilor lor

Printr-o schimbare continuă a concentrării retoricii, inamicii sunt în același timp prea puternici și prea slabi.

9. Pacifistul e de partea dușmanului

In cazul ur-fascismului nu există luptă pentru viață, ci viața e trăită pentru luptă.

10. Disprețul pentru cei slabi

Elitismul e un aspect tipic al oricărei ideologii reacționare.

11. Toți oamenii sunt educați să devină eroi

In fascismul etern eroismul este normă. Acest cult al eroismului este strict legat de cultul morții.

12. Machism și armament

Machismul* implică disprețul față de femei, intoleranța și condamnarea obiceiurilor sexuale care se abat de la normă, de la castitate la homosexualitate.

13. Populism selectiv

Va exista in viitorul nostru un populism tv sau internet, in care răspunsul emoțional al unui anumit grup de cetățeni, selectați, va fi prezentat și acceptat drept Vocea Poporului.

14. Ur-fascismul folosește novlimba (nouvorba)*

Toate manualele naziste sau fasciste au un vocabular sărac și o sintaxa elementară, pentru a limita instrumentele care pot dezvolta gândirea complexă și critica.

Textul pe larg, in italiana: https://threefaces.org/umberto-eco-ur-fascismo/

*Machism - ideologie bazată pe ideea că, din punct de vedere social, bărbatul domină femeia și, in aceasta calitate de stăpân, are dreptul la privilegii (dex)

*Novlimba - o limbă fictivă, agramată, întâlnită în romanul politico-fantastic O mie nouă sute optzeci și patru (1984), scris de George Orwell (publicat în 1949). E o limbă curățată de toți termenii susceptibili de a da de gândit vorbitorilor și cititorilor, limbă curățată in special de acei termeni care ar putea vehicula noțiuni de morală sau idei critice despre regimul politic totalitar din roman.

Foto: https://pixabay.com/users/conmongt-1226108/

Primavara se numara florile.MFC

Miercurea fara cuvinte la Carmen, Între vis și realitate.

Foto: https://pixabay.com/users/netti_nu_nu-21673442/

Opt citate despre cutremur

Azi se împlinesc 48 de ani de la cutremurul din anul 1977 - s-a produs la ora 21:21, într-o vineri și a fost de 7,2 grade pe scara Richter (7,4 zic alții), cu o durata de 56 de secunde. Peste 1500 de oameni și-au pierdut viața (cei mai mulți în București); peste 11 mii de oameni au fost răniți (cei mai mulți în București) și s-au prăbușit sute de clădiri (cele mai multe in București).

Romania este una dintre țările cu potențial seismic ridicat, zona seismică Vrancea fiind cea mai activa, dar seisme puternice s-au produs în trecut și în Marea Neagră. Altfel spus, un cutremur cu magnitudine 7 este posibil oricând.

De la începutul lunii februarie (a.c.), in România s-au produs 18 cutremure, cu magnitudini cuprinse intre 2,3 și 4,4.

Cel mai puternic seism din România s-a produs în zona Vrancea, la o adâncime de 160 km, in anul 1802, de ziua Sfintei Parascheva - a fost numit Cutremurul cel Mare.

Din cutremure puternice scapă cei care au noroc. Sigur, cei care sunt pregătiți 😊 au mai multe șanse de supraviețuire dacă... au noroc.

Clădirile zgârie nori din zone sensibile seismic, parcările subterane, tuneluri pentru metrou sau străzi nu sunt cele mai potrivite pregătiri în caz de cutremur. Sigur, se aplica cele mai noi standarde în construcții. Hm. Măcar de s-ar respecta, dar nu prea pare: cade tencuiala peste copii, la școală, sau in apartament, peste familii, fara cine știe ce mișcări tectonice... Se autorizează modificări de toate felurile la parterul imobilelor...

Gata! Fie ce-o fi! Ideea era sa scriu citate despre cutremur, și să înscriu link-ul postării în tabelul jocului Citate favorite, găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț. Sigur, am vrut și să subliniez cât de praf în vânt e omul în comparație cu natura (de care își cam bate joc pentru a satisface zeul profit).

Citate despre cutremur

1. Marele cutremur va avea loc în luna mai, când Saturn va fi în Capricorn, Jupiter și Mercur in Taur, Venus in Rac și Marte in zero. (Nostradamus) Predicția apare în The Man Who Saw Tomorrow, 1981, film in stil documentar despre predicțiile astrologului și medicului francez Michel de Notredame.

2. Nu poți câștiga un război mai mult decât poți câștiga un cutremur. (Jeannette Rankine, psiholog)

3. Pe măsură ce seismologii au câștigat mai multă experiență din înregistrările cutremurelor, a devenit evident că problema nu poate fi redusă la o singură accelerație de vârf. De fapt, are loc o frecvență completă a vibrațiilor. (Charles Francis Richter)

4. Dezastrele se întâmplă. Încă nu avem cum să eliminam cutremurele, incendiile, uraganele, inundațiile sau secetele. Ne descurcăm cât de bine putem, pregătindu-ne cu standarde în construcții împotriva pericolului, cu diguri, și punând bani deoparte pentru a curăța ulterior. (Seth Shostak, astronom și autor american)

5. Cât de teribil de sincere trebuie să fie spusele furtunilor și cutremurelor pentru cei obișnuiți cu ipocriziile blânde ale societății. (John Muir, activist de mediu, autor; n.21.05.1838-d.24.12.1914)

6. Fie că e un tsunami, fie că este un uragan, fie că este un cutremur, când vedem aceste mari acte fatale și naturale, bărbați și femei de orice etnie sau convingere se adună și vor doar să ajute. (Martin Luther King III)

7. De fapt, sunt peste 700 de studii de caz care arată că, mai ales în vremuri de criză, ne arătăm cel mai bun sine; și obținem o explozie de altruism și cooperare. Acest lucru se întâmplă din nou și din nou după dezastre naturale, după cutremure, după inundații. (Rutger Bregman, istoric și autor olandez)

8. Un cutremur este atât de amuzant când se termină! (George Orwell)

Foto: https://pixabay.com/users/tumisu-148124/

Mentalitatea de turma in citate

Mentalitatea poate fi definită ca fiind modul personal in care un om sau o colectivitate înțelege/își reprezintă lumea.

Instinctul de turmă se referă la un grup de oameni care nu gândesc singuri și nu au alegeri proprii, motiv pentru care atunci când un membru al grupului ia o decizie toți ceilalți îl urmează fără a trece prin filtrul gândirii dacă decizia în cauză e corectă, e morală, dacă se potrivește propriilor valori etc.. Pe scurt, instinct de turmă înseamnă a urma acțiunile altora.

Ori de câte ori te regăsești de partea majorității este timpul să faci o pauză și să meditezi. (Mark Twain)

Psihologii sunt de acord că individul, in mulțime, redevine primitiv. Pasiunile care se transmit de la un membru la altul nu cunosc  echilibrul; astfel, o mulțime care detestă pe cineva e gata să-l sfâșie, in împrejurări în care individul singur nu ar face, vreodată, așa ceva. Cel mai adesea, luați separat, indivizii in cauză își regretă fapta.

S-a spus bine că oamenii gândesc ca o turmă; se poate observa că o iau razna in turmă, și își revin încet, unul câte unul. (Charles Mackay)

Cei care fac parte din turmă sunt, in general, oameni care au nevoie de o validare exterioară, care au nevoie să se simtă acceptați într-un grup și prin aceasta să se simtă valoroși. Fiecare individ va reacționa diferit, în funcție de nivelul său intelectual, de specificul său psihologic și emoțional.

* Faci parte dintr-o turmă? Atunci să-ți fie rușine! Până nu-ți părăsești turma ești nimeni!

* Nicio turmă nu este mai turmă decât masa de oameni ignoranți!

* O societate needucată se va transforma în cele din urmă în ceva mai puțin decât o turmă de animale!

(Mehmet Murat Ildan)

Nu ferocitatea animalului de pradă ne necesită o deghizare morală, ci animalul din turmă, cu profunda sa mediocritate, timiditate și plictiseală față de sine. (Friedrich Nietzsche)

Mulțimea (grupul, colectivitatea) e o entitate provizorie și e formată din elemente eterogene care s-au unit pentru un timp și, prin această unire, formează o entitate distinctă, care are caracteristici diferite de cele ale fiecărui element luat separat.

Se poate spune că turma este o reprezentare-prototip a depersonalizării, a conformismului social.

Încă din primele zile ale tinereții noastre, am fost condiționați să acceptăm orientarea turmei și autoritatea de oriunde. Aceasta e întotdeauna dreaptă. (Suzy Kassem)

Frica, colectivă, stimulează instinctul de turmă, și tinde să producă ferocitate față de cei care nu sunt priviți ca membri ai turmei. (Bertrand Russell)

Gustav le Bon (in 1895), medic, antropolog, psiholog și sociolog francez, observa în cartea sa Psihologia mulțimilor că oamenii, atunci când se reunesc, când au conștiința clară a faptului că aparțin unui grup, nu mai gândesc și nu mai reacționează ca atunci când sunt singuri. Individualitatea dispare, ideile, sentimentele, acțiunile membrilor grupului (comunității) încep să se îndrepte spre aceeași direcție.

Nu urmați niciodată turma. Cei mari merg întotdeauna în direcția opusă. Turma urmează calea bătătorită. Cei mari urmează căi necălcate până atunci; ei deschid noi drumuri. (Joe Dixon)

Turma îi caută pe cei mari nu de dragul lor, ci pentru influența lor, iar cei mari o acceptă, din deșertăciune sau necesitate. (Napoleon Bonaparte)

Mentalitatea de turmă e atunci când urmezi o tendință sau imiți o persoană doar pentru că a fost un succes, a avut succes o dată sau de două ori. (Nikita Dudani)

Ceea ce urăște cel mai mult turma este omul care gândește diferit. Ea nu urăște atât de mult opinia lui in sine, cât îndrăzneala acelui individ, curajul de a gândi singur, de a fi diferit, exact ceea ce turma nu știe să facă. (atribuit lui Arthur Schopenhauer)

Academia este condusă de o patologică mentalitate de turmă. Rămâi afară și fii pregătit să fii ostracizat. (Gad Saad)

Efectul de turmă trebuie înțeles ca o acțiune la care individul participă mai mult sau mai puțin conștient.

Ca să fie un membru ireproșabil al turmei, cineva trebuie să fie, mai presus de orice, oaie. (atribut lui Albert Einstein)

Oamenii sunt oi. Televizorul e păstorul lor. (Jess C. Scott)

Efectul bandwagon e un termen folosit pentru a descrie tendința oamenilor de a adopta anumite comportamente din singurul motiv că și alții o fac. E un fenomen care poate fi observat în diverse domenii: științe politice, economie, psihologie etc.. In psihologia socială, această tendință a oamenilor de a-și alinia convingerile și comportamentele cu cele ale unui grup e denumită mentalitate de turmă sau gândire de grup.

Pur și simplu, să nu renunți niciodată, indiferent cât de grele sunt provocările, și să observi lumea cu o doză sănătoasă de critică și nu doar să urmezi turma, cum ar putea s-o facă alții. (Renny Harlin)

Sursa foto: https://pixabay.com/users/mohamed_hassan-5229782/

Pentru Citate favorite, 

jocul găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț.

De Martisor, traditie

De Martisor, la Întâi Martie, se oferă mărțișoare!

Ce este un mărțișor?

In trecutul îndepărtat, mărțișorul era considerat o amuletă cu puteri de protecție solară, aducătoare de frumusețe și fertilitate. La origini era o monedă - de aur sau argint - la care se atașa un șnur împletit din fire albe și roșii (sau albe și negre), iar mai apoi a fost făcut din mici pietre de râu vopsite in alb și roșu, înșirate (prinse) pe o ață. Azi, in loc de monedă sau pietricele, la aproape orice se atașează firul alb-roșu și se numește mărțișor.

Mărțișoarele erau purtate până când înfloreau copacii și apoi erau agățate de crengile acestora, dar, in funcție de zonă, erau purtate (in Dobrogea, de exemplu) până la sosirea cocorilor, când erau aruncate în aer - primeau, astfel, o fericire înaripată.

Fiecare obiect la care e atașat un șnur alb-roșu simbolizează ceva.

Semnificația mărțișorului

Albul reprezintă puterea masculină, longevitatea; roșul reprezintă spiritul feminin, fertilitatea.

In vremea când mărțișoarele erau pietricele vopsite in roșu și alb, roșul simboliza sângele, soarele și viața - femeia; albul simboliza claritatea apelor - bărbatul. Șnurul alb-roșu simboliza armonia celor doi.

Se spune că cine poartă mărțișor va fi ferit să fie ars de soare vara, va fi sănătos și frumos ca florile de primăvară, va fi norocos, ferit de boli și deochi.

Cine poartă mărțișor

Inițial, se spune că mărțișorul era purtat de persoanele sensibile - copiii sau fetele tinere - pentru a atrage sănătatea, norocul, fericirea.

Tradiția generală este acum că fetele și femeile poartă mărțișor, iar bărbații sunt cei care le oferă.

In zona Moldovei exista obiceiul ca mărțișoarele să fie oferite, la întâi martie, de fete băieților, urmând ca în 8 martie băieții să fie cei care oferă fetelor mărțișoare.  (am auzit la tv că se mai practică obiceiul).

Obiceiul in țări apropiate

In Bulgaria există Martenitsa - șnururi sau ciucuri alb-roșii, care simbolizează iubire, sănătate, fertilitate. Și animalelor li se leagă un fir roșu-alb. Bulgarii au și două păpuși, confecționate din fire de lână: una albă, masculină, care semnifică longevitate, putere, puritate, fericire, și una roșie, feminină, simbolizând sănătate, viață, fertilitate.

In Albania există Lidhka - e purtat numai de copii, la fel ca în Macedonia, după 14 martie, până la apariția primelor rândunele, apoi e agățat de crengile unui copac pentru a alunga spiritele rele.

Intr-un demers comun, România, Bulgaria și Macedonia vor să introducă tradiția mărțișorului in patrimoniul cultural al UNESCO. 

Urare de 1 Martie si poezie

E timpul să zâmbiți! Primăvara bate la poarta timpului!

💗 Întâi Martie fericit! 💗

Primăvară frumoasă, cu bucurii și voie bună!

Sănătate și noroc! 🍀Puternici ca ghioceii! 😊

Martie, versuri de Lucian Blaga (1919)

Din caier încălcit de nouri

toarce vântul

fire lungi de ploaie.

Flușturatici fulgi de nea

s-ar așeza-n noroi,

dar cum li-e silă -

se ridică iar

și zboară să-și găsească

cuib de ramuri.

Vânt și-i frig -

iar mugurii

prea lacomi de lumină

își zgulesc acum

urechile în guler.

Foto: https://pixabay.com/ro/users/grbaker-1077580/

Un pisoi si un catel la plimbare. RiO

Pufi, un pisoi auriu, și Rori, un cățel tot auriu, au plecat într-o plimbare, departandu-se cam mult de cabana in curtea căreia erau în siguranță.

Încă mici - adică pui - zbenguindu-se pe câmpul plin de flori, alergând după fluturi, au fost surprinși de ploaie și și-au dat seama că nu prea au habar unde se află. Puțin îngrijorați, au ajuns pe o alee, dar nu știau care e direcția spre casă.

Rori adulmeca in aer, după un miros cunoscut, iar Pufi îl urma încrezător. La un moment dat, Pufi-i face semn lui Rori să se oprească; era sigur că auzise un sunet cunoscut care putea veni numai dinspre cabana unde își aveau ei culcușul. Cățelușul nu era prea sigur, dar s-a lăsat ghidat. Curând, au ajuns în siguranță la cabana cunoscută. Și-au promis, reciproc, că data viitoare vor fi mai atenți și nu se vor mai aventura prea departe fără a fi atenți pe unde merg.

Cei doi aurii nu știau că cineva le-a făcut o poză - când erau nedumeriți pe aleea udată de ploaie - și a publicat-o pe pixabay, de unde am preluat-o eu și am adus-o aici pentru jocul Reflexii in oglinda inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Foto: https://pixabay.com/users/friededia-14700988/

Nelipsitele reclame la medicamente

Reclama e sufletul comerțului, desigur! Departe de mine să sugerez eliminarea tuturor reclamelor de la TV, radio sau de pe aiurea, dar când timpul de emisie pare a fi ocupat mai mult de reclame devine detestabil, plictisitor, enervant și - când e vorba de medicamente - periculos (chiar dacă aceste medicamente sunt numite suplimente alimentare).

Cândva, cum intrau reclame pe un canal TV pe care-l urmăream, cum schimbam canalul. Acum... pe toate rigolele tv din România seria de reclame apare la oră fixă, aceeași. Și aleg un canal străin atunci, și tot nu urmăresc reclame.

Până în anul 2020 cred că am mai deschis televizorul de câteva ori în cinci ani. In 2020, mai ales, era mai mereu deschis apoi, am încetat din nou să-l mai deschidem - uneori, la știrile de pe canalul TV 5, apoi mai butonam și la români. Desigur, îl mai avem deschis conjunctural. Reclamele sunt de-a dreptul enervante! Cele mai multe reclame sunt la medicamente! Medicamente, medicamente, medicamente! E ca și cum am fi o nație de indivizi bolnavi! De fapt, cred că mulți chiar sunt bolnavi: la inteligență - pentru că unii cred că își cumpără aproape toate medicamentele la care se face reclamă! 

La un moment dat, era un medicament recomandat bărbaților, să nu mai fugă des la baie, mai ales noaptea. Acum, acel medicament e prezentat astfel încât să pară că e și pentru potență (apar/apăreau un el și o ea, la vârsta a doua, care se gudurau și se priveau cu subînțeles).

Un alt medicament care pare a fi pentru protecția ficatului apare prezentat ca a fi și pentru slăbit! La fel se întâmplă și cu altele.

Într-o zi, eram mai mulți la masă și televizorul rămăsese deschis. Să vă zic ce reclame am ascultat! La un medicament împotriva constipației și diareei (același pentru ambele!), medicament împotriva gazelor (flatulenței!), împotriva grețurilor, împotriva mâncărimilor din zone unde nu ajunge soarele... Poftă bună, altfel spus! Ne-am privit lung, apoi am început să râdem, și-am schimbat canalul la francezi - aici se poate urmări un film, o dezbatere fără întreruperi cu reclame. 

In perioada 11-15 februarie s-a desfășurat concursul de muzică italiană San Remo. Pentru că a fost difuzat și de televiziunea română am urmărit la tv. In una dintre zile, când concursul era întrerupt de reclame, am fost curioasă ce văd italienii la reclame când noi vedem medicamente, farmacii și farmacia inimii. 

Reclame la TV in timpul concursului San Remo

La români: farmacia inimii, bere, farmacia inimii, legume, oua ciocolata, ness, medicamente de la farmacia inimii, medicamente, sponsor sportiv, alifie medicament, farmacie, fasole congelata, canal de filme platit, farmacia inimii, sponsor centre comunitare. 

La italieni: canal de filme, guma de mestecat, auto, serviciu digital muzica, lapte - pentru necesar vit. D, pasta de dinți, cinematograf, auto, suc, magazin alimentar, concurs, film. 

Următorul calup... 

La români: farmacia inimii, produse supermarket, farmacia inimii, imobiliare și credite, electronice, brânză, ustensile bucătărie, medicamente, canal filme, chips, vin din supermarket, medicamente, medicamente, mâncare pentru pisici, medicamente, chips, farmacia inimii. 

La italieni: parfum, cosmetice, concurs, canal filme (altul decât în primul calup), pastă de dinți (alta), telefonie mobilă, vin, cosmetice, mobilier, film, emisiuni tv, modă, muzică. 

Mi-a fost suficient, n-am mai notat și celelalte reclame și nici pe alții nu i-am mai chinuit cu notatul reclamelor. Observasem de mult timp că pe canalele TV de la străini abia dacă vezi o reclamă la vitamine, nicidecum la medicamente/suplimente alimentare/farmacii, dar acum am vrut să număr reclamele pentru medicamente și farmacii - sunt multe, mult prea multe - poate la fel de multe ca cele pentru pariuri și fel de fel de jocuri de noroc.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/users/mohamed_hassan-5229782/

Toamna,iarna,primavara. MFC

Miercurea fără cuvinte, Între vis și realitate, la Carmen.

Sursa foto: https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

Ziua Iubirii, Dragobetele

A venit și ziua aceasta, din nou. Parcă ieri s-a încheiat...

In ziua de 24 februarie a început a fi sărbătorită Ziua Iubirii (Dragobetele), la români. Deși face parte din folclorul românesc, Dragobetele a început a fi evidențiat ca un contracandidat al Sfântului Valentin (14 februarie, Ziua Îndrăgostiților) la catolici (și alții de pe aceeași ramura religioasă, dar nu numai).

Și Sfântul Valentin și Dragobetele, par a avea istorie/legendă nu tocmai potrivită cu ceva menit îndrăgostiților dar, cumva, au devenit simboluri ale iubirii - și, desigur, sursă de venituri pentru comercianți. 

Sunt două sărbători care îmi plac, ca idee, dar nu m-au prins. Altfel ar fi stat - poate! - lucrurile, dacă aș fi aflat despre zilele îndrăgostiților la vârsta când unii cred că tot ce zboară se mănâncă - cred că, in fapt,  am sărit peste această vârstă. 

Sigur, mă bucur să mă distrez cu prietenii, să ofer și să primesc daruri simbolice cu astfel de ocazii, dar nu e cu mult mai mult față de ceea ce aș face in oricare altă zi - sigur, nu primesc daruri simbolice chiar în fiecare zi, dar am o mulțime de mărunțișuri primite fără ocazie specială - ar fi flori, dar cum nu (mai) prefer flori in buchet ar fi culmea să primesc atât de multe flori in ghiveci! Într-o grădină aș avea ce face cu ele, dar nu și in balcon!

Distracție frumoasă de Dragobete! Să vă fie (să ne fie) iubirea puternică!

💖 Dragobete fericit! 💖

Prieteni buni, ham cu miau. MFC

Miercurea fără cuvinte, jocul găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

foto: https://pixabay.com/users/annvsh08-5478194/

Foto: https://pixabay.com/users/2allmankind-34337/

Foto: https://pixabay.com/users/gaieus-3798999/

Opera si Statuia Libertatii. Puzzle 3D

Sunt zile in care mă bucur că în cartier - sau pe traseele zilnice - nu sunt/ nu mai sunt librarii, magazine de bricolaj, de jucării și altele de gen. Aș fi aproape zilnic pe acolo! Știu pentru că mi s-a întâmplat, și am cumpărat o grămadă de minuni ba pentru aia, ba pentru alta. In ceea ce privește diferitele materiale, materie primă etc., multe le-am folosit deja, altele sunt pe terminate, dar sunt și unele din care am folosit puțin sau deloc. Și, de când cu jocurile de creativitate, îmi tot spun - și, uneori, mă exprim public (ar trebui să mă abțin!) - că aș avea nevoie ba de una, ba de alta. Se zice că la barza chioara Dumnezeu îi face cuib... eh! și am tot primit cele necesare jocurilor, de la MNiko (Transformări creative) și de la Rux (Provocări Verzi) - daruri-premii am primit, dar și daruri ca atare. Mulțumesc! A! Încă ceva! Sunt unele lucrușoare - unelte, accesorii, materiale etc. - despre care nici n-aș ști ce sunt (sau că există) dacă nu le cunoșteam pe fetele din clubul de joacă! Realitate este că am cam pierdut contactul cu noutățile care nu țin direct de preocupările zilnice. Nu-i tocmai bine, dar asta este.  Uneori mă simt ca un hamster in roată! Las' că-i bine și-așa rău! Nu mă plâng, doar constat. De-ar rămâne roata singura neplăcere din viața mea!

Am făcut o introducere cât cuprinsul! De fapt, ideea e că mă laud aici cu montarea a două puzzles 3D primite de la Mihaela, alături de alte minuni, ca daruri-premii pentru provocările Exploratorilor 2024.

Pentru mai multe jocuri de puzzle montate vizitați blogul Explorator prin viață, unde MNiko găzduiește un Club de puzzle:

https://mniko.blogspot.com/p/puzzle-club.html

Unul este Statuia Libertății. L-am montat într-o seară când făcea mofturi conexiunea la internet. Sunt 22 de piese prinse într-un cadru. M-am descurcat ușor și m-am amuzat. Despre puzzle nu sunt prea multe de spus, dar mi-am adus aici câteva info despre Statuia Libertății.

Câteva date despre Statuia Libertății

Numele original, oficial, este Libertatea Luminând Lumea.

Îmi e perfect cunoscută existența acestui monument întâlnit la intrarea in portul orașului New York, pe mica insulă Liberty (Liberty Island - denumire anterioară Bedloe's Island), dar nu reușesc să rețin - definitiv - informațiile despre acesta. A fost plasat acolo în 1886, fiind un cadou făcut de Franța Statelor Unite ale Americii cu ocazia aniversării a 110 ani de la câștigarea independenței SUA, ca simbol al prieteniei dintre cele două națiuni.

Statuia o reprezintă pe Libertas, zeița romană a libertății. In anul 1924, Statuia Libertății a fost declarată monument al națiunii americane. Din 1984 se afla pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO.

A fost plasat la intrarea in acel port in ideea de a transmite călătorilor sosiți - americani care revin in țară, vizitatori, imigranți - un salut de bun venit pe pământul american. Pentru realizarea statuii și toate celelalte in mare parte au fost colectate fonduri în Franța și America.

Înălțimea statuii, fără soclu, este de 46,5 m (cu soclu e de aproape 93 m); greutatea e 225 tone. E lucrată din cupru, pe un schelet de fier - cuprul a oxidat și Statuia e cam verde (s-o fi înverzit Libertatea, la față, văzând ce se întâmplă în lume - nu m-am putut abține de la comentat). 

Statuia Libertății e imaginată ca o femeie acoperită de un drapel, care ține in mâna stângă o tăbliță inscripționată cu data când a fost ratificată Declarația de Independență a SUA - 4 iulie 1776 (cifrele in caractere latine); in mâna dreaptă are o torță cu lumină aurie asigurată de un reflector. Torța originală, din aur și cupru, e expusă în muzeul din apropiere, deschis în 2019. Replica aurita e montată in 1985, cea originală prezentând semne de coroziune.

Când e vânt foarte puternic, statuia se poate balansa până la 7 cm și torța până la 12 cm.

Coroana zeiței are 25 de ferestre (simbolizând cele 25 de nestemate ale lumii) și e împodobită cu șapte fascicole de lumină. Cele șapte vârfuri reprezintă cele șapte continente: Africa, America de Nord, America de Sud, Asia, Europa, Oceania, Antarctica.

In trupul ei e o scară cu 354 de trepte, scara ce duce la terasă, dar interiorul nu se vizitează prea simplu, din motive de securitate. 

Statuia a fost realizată de Frederic Auguste  Bartholdi, iar armătura din fier de Gustave Eiffel, cel care a realizat Turnul Eiffel. A fost expediată - sub forma a 350 de bucăți de cupru - spre SUA în iulie 1884 și a ajuns in iunie 1885. A fost inaugurată oficial în 28 octombrie 1886.

Soclul e construit la fața locului, din piatra adusă dintr-un sat din Franța, aleasă pentru că e puțin coroziva la acțiunea apei sărate.

Proiectul inițial fusese destinat unui far monumental plănuit a fi amplasat la intrarea in Canalul Suez, după modelul Colosului din Rodos.

Puzzle-ul 3D Sydney Opera House l-am montat in aceeași seară cu Statuia Libertății. Acesta are 30 de piese. A mers la fel de ușor ca primul și acum, cele două, și-au găsit loc în sufragerie, lângă casa roz și far (farul nu e puzzle, și e prezentat pe alt blog).

Câteva date despre Opera din Sydney, Australia

Despre Sydney Opera House știu doar că e in Australia, la capătul unui promontoriu, înconjurată de apă din trei părți. Așa că... am căutat informații pe net. 

Ca multe alte națiuni, după cel de-al doilea război mondial, și australienii erau în căutarea unei identități proprii și, probabil, doreau simboluri precum Big Ben al parlamentului englez, Taj Mahal (India), Statuia Libertății... In 1948, directorul operei din Sydney a lansat o provocare-concurs internațională pentru un nou așezământ cultural. Au răspuns provocării 200 de specialiști. Premiul a fost de 5000 de lire.

Clădirea Operei este realizarea arhitectului danez Jørn Utzon care, la momentul trimiterii proiectului la concurs, avea vârsta de 30 de ani. E interesant cum a ajuns să fie ales proiectul lui (nu respecta toate regulile impuse și cineva a zis că e neconstruibila clădirea), dar aici scriu doar că a fost începută construcția in 1956 și terminată în 1973, fiind singura clădire modernă celebră până la terminarea Muzeului Guggenheim (1997), opera arhitectului Frank Henry).

Clădirea e ridicată pe locul fortului Macquarie Tram, care a fost demolat in 1958 special pentru clădirea nouă. Piatra de temelie a fost pusă în martie 1959, construcția fiind ridicată în trei etape de câțiva ani fiecare, din cauza schimbărilor politice, lipsa finanțării s.a. (J. Utzon a demisionat în etapa a doua a proiectului). A fost ridicată destul de greu, din cauza condițiilor meteo nefavorabile și dificultăților tehnice. Pentru finanțare, administrația locală a înființat o loterie locală și, in următorii doi ani, cetățenii au cumpărat destule bilete de loterie care au acoperit cheltuielile necesare.

Clădirea e sediu al Operei australiene, al Companiei de Teatru Sydney și al Orchestrei Simfonice din Sydney, dar e și locul pe unde trec trupe de teatru și balet aflate în turneu. Sydney Opera House e sub egida Ministerului Artelor din statul australian Noua Galie de Sud, care are capitala la Sydney.

Creatorul clădirii, Jørn Utzon, in 2003 a primit Premiul Priztker, cea mai înaltă distincție in domeniul arhitecturii, iar Opera din Sydney a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO in anul 2007.

Istorie, politica, cetatean in Citate favorite

Mulți cetățeni afirmă răspicat: Ooo, eu nu fac politică! Nu mă interesează! Toți politicienii sunt la fel! Apoi, aceeași cetățeni: Da' nu mai scăpăm de politicienii ăștia! M-am saturat de hoțiile și aberațiile lor! Cum scăpăm de ăștia? Toți ceilalți, în minoritate: Interesați-vă de politică, implicați-vă! 

Pentru jocul Citate favorite găzduit de Suzana pe blogul Floare de colț copiez mai jos câteva aforisme/cugetări despre cetățean, istorie, politică. Din cartea Aforisme și cugetări, de Constantin Tsatsos, Editura Univers, București, 1977, in traducerea lui Ion Brad și Dumitru Nicolae.

Educația cetățeanului se realizează în cea mai mare parte și îndeosebi prin aristotelică obișnuință, prin exercițiu, iar într-o măsură mai mică, in secundar, prin învățarea principiilor fundamentale ale funcționării statului. Acolo unde cetățeanul nu-și exercită drepturile sale politice, unde el nu ia cunoștință din practica vieții de libertățile și de întinderea obligațiilor sale și citește doar îndreptare de educație cetățenească, această educație are tot atâta valoare cât o moară de apă destinată să funcționeze după regulile ei, dar care nu are apă.

Întreaga istorie este o evoluție, fiind constituită numai din tranziții. Când însă evoluția e rapidă, atunci spunem că suntem într-o perioadă tranzitorie. Cum e cea actuală.

Istoria e plină de numeroase exemple de indivizi neînsemnați, a căror unică virtute e o anumită pricepere in folosirea forței sau a lingușirii, sau și a uneia și a celeilalte. Asemenea indivizi pot, pentru un timp, să-i orbească pe cei din jur, atunci când vorbesc puțin ori când tac. Când însă încep să spună multe, atunci, dintr-o dată, le cade blana de leu, iar oamenii care dau să-și zmulgă parul din cap nu mai reușesc s-o facă, pentru că, între timp, li s-au pus cătușe.

Trecutul - o forță uriașă, atunci când îl domini, și o povară copleșitoare atunci când te domină.

Dacă politica este arta de a orienta acțiunea, in condițiile concrete din fiecare moment, cu mijloacele cele mai potrivite, spre țelul cel mai drept cu putință, atunci concepție politică trebuie să aibă și individul. Fiecare om trebuie să fie și politician dacă vrea și poate să se dirijeze singur, să nu fie dirijat de alții. Politica înseamnă arta viețuirii. (...)

Libertatea politică, egalitatea, măcar cea a șanselor, și suveranitatea poporului sunt premise fundamentale pentru orice democrație, consfințite și prin Constituții. Există și premise pe care nicio Constituție nu le poate formula, deși sunt tot atât de necesare, și în lipsa lor nicio democrație nu se poate menține: moderația și calmul.

Brutalitatea nu poate trăi mult singură. Are nevoie să fie însoțită și de alte rele.

Câteva date biografice Constantin Tsatsos (1.07.1899-8.10.1987)

Konstantinos D. Tsatsos a fost un diplomat grec, profesor universitar, savant, om politic. In 19 iulie 1975 devine al doilea președinte al celei de A Treia Republici Elene (mandatul încetează în 10 mai 1980).

Până să fie ales președinte a deținut portofolii in mai multe ministere - prima dată in 1945, ca ministru de interne, al presei și aviației - ministru al educației, de justiției, al culturii și științei, al serviciilor sociale; a mai avut și alte funcții politice și a fost membru al Academiei din Atena.

A publicat poezie, piese de teatru, monografii și altele, dar și numeroase tratate și studii de drept, filosofie estetică.

A studiat filosofia, dreptul și economia politică la universitățile din Atena și Heidelberg.

Peisaj de iarna, desigur. RiO

Pentru că nu văd zăpadă când privesc pe fereastră, măcar în poze să văd zăpadă! Când găsesc o poză potrivită pentru jocul Reflexii in oglinda - inițiat de SoriN și găzduit azi de Carmen pe blogul Între vis și realitate - e și mai bine!

In descrierea fotografiei nu scrie unde e făcută.

Cred că tare-i liniște în zona din poză. Zăpada pare a fi amortizor pentru zgomote.

Sursa foto: https://pixabay.com/users/wolfgang-1958-32693390/

Luminile Nordului. MFC

Miercurea fără cuvinte, joc cu imagini găzduit de Carmen pe blogul Între vis și realitate.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/northern-lights-aurora-night-7677986/

Mai puțină istorie la liceu

Luni, ieri, am bântuit pe net, să aflu ce chestii s-au mai întâmplat în săptămâna trecută. Între altele, tot apăreau articole despre eliminarea orelor de istorie. Apăreau întâmplător sau pentru că erau multe sau pe baza unor căutări trecute e irelevant. Și-am zis: hai să văd despre ce e vorba. Și mai jos îmi dau cu părerea = opinie formată pe experiența personală, informații generale, scurte discuții cu câțiva copii care sunt azi liceeni, cu unii din generația mea și cu unii mai tineri cu 10-20 de ani.

Știrea despre reducerea orelor de istorie la liceu

Disciplinele care nu vor mai fi obligatorii pot fi incluse ca opționale in orarul fiecărei școli.

Ministrul Educației, vineri, 31 ianuarie, a pus în dezbatere publică  proiectele unor planuri-cadru pentru învățământul liceal (începând cu anul școlar 2026-2027). In perioada 11 februarie - 4 martie vor fi dezbateri cu prezență fizică in București (11 februarie), Cluj-Napoca (14 februarie), Iași (25 februarie) și Timișoara (4 martie). 

Propunerile și observațiile constructive pot fi trimise la adresa de e-mail consultare@rocnee.ro, până în 6 martie. In 6 martie va fi dezbatere online.

Pentru cei interesați, blogul ministrului educației:

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/02/03/ofensiva-pentru-normalitate-si-invitatie-la-parteneriat-un-raspuns-unui-coleg-si-prieten-presedintele-academiei-romane/

Cele de mai sus le pot da ca știre pentru că am citit nemijlocit din proiect și l-am ascultat pe ministru. Despre mai puține ore de istorie, geografie, biologie, latină am citit pe aiurea și... am zâmbit trist la tam-tam-ul iscat. Am citit și multe comentarii la unele articole și m-am oripilat.

Fără istorie și geografie in ultimii doi ani de liceu

Totuși, se va studia Istoria evreilor. Holocaustul, in clasa a XI-a și Istoria comunismului, in clasa a XII-a.

După ce am citit mai multe articole pe temă m-am cam lămurit. 

Cei care au inițiat proiectele vor să ajute elevii din clasa a XI-a, dar mai ales a XII-a, să aibă un program mai relaxat, să se poată concentra la materiile care îi interesează în mod deosebit. 

Pare că cea mai controversata modificare vizează specializarea Matematică-Informatică, unde nu vor mai fi incluse in programa pentru clasa a XII-a disciplinele biologie, istorie și geografie. Din ce am înțeles e vorba, in general, de liceele cu profil real și tehnologic.

Un lucru e sigur: vor mai puține ore la disciplinele de mai sus - e tot ceea ce, de fapt, comentez.

Opinia unora despre mai puține ore la anumite discipline

Unii, din comunitatea academică, din societatea civilă  - și nu numai - au avut reacții vehemente împotriva proiectului. S-au supărat și profesorii, și sindicatele (din învățământ, bănuiesc).

Argumente pe care le consider irelevante:

1. Avertizează (specialiștii) că fără o bază solidă în istoria generală aceste cursuri riscă să fie percepute izolat, fără a oferi o înțelegere profundă a contextului in care au avut loc aceste evenimente.

2. Unii de la Facultatea de Istorie București au subliniat impactul negativ pe care îl poate avea asupra formării civice a tinerilor, asupra gândirii critice și consolidării unei societăți democratice responsabile; vor adânci unele dintre cele mai grave fenomene care deja afectează societate: abandonarea gândirii raționale, vulnerabilitate in fața pseudo-stiintei, succesul teoriilor xenofobe și conspirațiilor, făcând tinerii mai susceptibili la manipulare și dezinformare.

3. Reducerea orelor de istorie privează o generație de instrumentele necesare pentru a înțelege și modela viitorul.

4. Societatea de Studii Clasice a transmis că eliminarea limbii latine din programa liceală (ca disciplină obligatorie) reprezintă un atentat la cultura umanistă fondatoare a Europei și e un act care sfidează bunul simț elementar.

Opinii personale privind ore mai puține la disciplinele amintite

In primul rând, mă întreb (retoric) de ce toți cei amintiți mai sus cu reacții vehemente nu sunt la fel de vehemenți, vocali, indignați când știu că există mii de copii care merg la culcare flămânzi, nu au părinții suficienti bani pentru învățământul obligatoriu gratis; nu sunt indignați că nu se asigură tuturor elevilor o masă caldă (sau mâncare sănătoasă); nu reacționează vehement că nu sunt peste tot autobuze școlare, nu sunt școli dotate corespunzător (și sunt școli cu WC in curte), nu sunt internate pentru cei care ar vrea la liceu, dar părinții nu au bani pentru chirie; nu prea par indignați când se micșorează bursele (sau, in unele cazuri, nu se mai oferă deloc - din lipsa de fonduri)

In al doilea rând: când nu toți copiii ajung să termine clasa a XII-a (și) din motivele invocate mai sus nu se deranjează prea mult să rezolve. Sigur, unii abandonează școala mult prea devreme și, in multe cazuri, pentru că nu prea au de ales - și dintre cei menționați mai sus nu prea sunt mulți indignați.

In al treilea rând. Cu toată istoria din programa prezentă sunt o mulțime de oameni cărora li se par ok comunismul, dictatura, întoarcerea la tradiții - la care tradiții? la arat cu plugul și boii? la dansul Paparudelor pentru a invoca ploaia? 

Comentarii la argumentele indignaților:

1. Istorie generală, da, dar pe scurt. 

Cu toate orele de istorie, prea mulți au dovedit că habar nu au de contextul în care s-au petrecut anumite evenimente; habar nu au de unele evenimente.

2. Având în vedere cam cum e situația prezentă... argumentele lor cu privire la numărul orelor de istorie sunt irelevante! Doar, n-or vrea să cred că avem o societate democratică responsabilă, că nu există o mulțime de xenofobi și de rasiști și de etc. (la naiba! n-or fi uitat cine a obținut cele mai multe voturi la primul tur al alegerilor pentru președinte, in 2024!). Cu toate orele de istorie mulți sunt susceptibili de manipulare (și nu doar susceptibili!)

3. Reducerea orelor de istorie privează o generație de instrumentele necesare pentru a înțelege și modela viitorul?! Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Ce-au făcut majoritatea celor care au avut ore de istorie la greu? Au votat Iliescu! In mod cert, au modelat viitorul, dar nasol. Tot cei care au avut ore de istorie multe au adus pe primul loc, la alegerile din 2024, pe unul care ar modela super viitorul!

Pe scurt: argumentele de la punctul 3 - ale celor indignați - sunt irelevante.

4. Am avut în ciclul gimnazial, într-un singur an, o oră pe săptămână, limba latină. Nu am reușit să învăț cine știe cât - ne preda profa de română; ne preda, e prea mult spus: ne dicta din carte. Când, după terminarea liceului, am avut nevoie să cunosc limba latină am studiat de capul meu (mă descurc la citit; și la tradus, dar mai puțin). De-aș fi avut o profa ok mi-ar fi fost suficient ceea ce era în manualul acela, ceea ce aș fi învățat în acea oră pe săptămână.

Cred că sunt exagerate afirmațiile celor de la Societatea de Studii Clasice. In plus: ignoră faptul că foarte mulți dintre cei care au avut multe ore de istorie la școală îi trag cu dacii care au civilizat lumea, cu limba dacilor la originea tuturor limbilor și alte bazaconii de gen? Deduc că toți cei care susțin ideea că dacii au civilizat lumea au avut degeaba multe ore de istorie la școală (valabil inclusiv după 1989).

Bănuiesc că ar fi o problemă cu privire la orele profesorilor de istorie, geografie etc. și s-ar putea vedea nevoiți să predea in licee/școli unde azi predau suplinitori și/sau să nu le placă liceele/școlile unde, poate, ar fi nevoiți să predea (mai ales dacă implică o navetă nu prea comodă).

Un fel de concluzie

Până în prezent au fost/sunt multe ore de istorie în orarul elevilor. 

Trăim într-o societate democratică responsabilă? Există doar câțiva xenofobi, rasiști etc.? Nu sunt o mulțime care par că au abandonat gândirea critică, rațională, că sunt dezinformați și ușor de manipulat?

Și atunci? Unde-i problema? Sunt nepregătiți profesorii? In general, copiii, tinerii, nu sunt interesați în mod deosebit de istorie? Sunt prea stufoase manualele, conținând prea multe amănunte care trec de noțiunea cultură generală?

Pe bune, acum! Opriți pe stradă un om care pare apropiat de generația voastră și întrebați-l ceva despre... Tudor Vladimirescu sau... in ce perioadă a fost rege Burebista sau orice. Sunteți sigur că ar ști să răspundă fără bâlbâieli? Sau... întrebați un tânăr care abia a terminat liceul... 

La fel, întrebați la întâmplare prin ce localități curge... Oltul, de unde izvorăște și unde se varsă; întrebați ce afluenți are Mureșul și/sau ce lungime are... Spre ce direcție curg, în principal, râurile din Romania și cum sunt alimentate... De învățat să citească o hartă învață copiii în toate școlile? Știu să folosească o busolă? (sigur, acum există GPS! există și google și IA...)

Sursa imagine: https://pixabay.com/users/conmongt-1226108/

Pe blogul ministrului:

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/02/10/constatari-dupa-primele-10-zile-de-dezbateri-ale-planurilor-cadru/

Și:

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/02/12/dezbateri-nationale-asupra-planurilor-cadru-din-invatamantul-liceal-2025/

Dezbatere din 14 februarie:

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/02/15/dezbateri-nationale-asupra-planurilor-cadru-din-invatamantul-liceal-cluj-napoca-2025/

Încheierea perioadei de consultare publică:

https://danieldavidubb.wordpress.com/2025/03/06/incheierea-perioadei-de-consultare-publica-si-dezbateri-nationale-asupra-proiectelor-de-planuri-cadru-pentru-invatamantul-liceal/

De ce mi-e dor

De zăpezile de altă dată. Anul acesta mi-e mult mai dor decât în ultimii ani - poate pentru că a fost doar câteva zile un strat mai gros prin oraș? Poate. 

Să fie măcar zăpadă ca în decembrie 2014:

Sau ca în ianuarie 2016...

Sursa poze: Brașov, orașul sufletului meu

https://www.facebook.com/BrasovOrasulSufletuluiMeu

In 2004 zăpada îmi ajungea până la genunchi... Nu am acces la pozele cu acele pături de nea. A fost anul in care l-am găsit pe Boby, câinele boxer care nu știa să meargă în lesă și care sărea prin zăpadă ca un ied, iar eu loveam cu capul crengile aplecate de zăpadă. Era distracție cum încercam să mă țin după Boby, cum încercam să-l stăpânesc și cum tot ajungeam căzută în genunchi in zăpada înaltă... Mi-e dor și de Boby, care nu mai e din 2012...

Și mi-e dor de Miki, acum. A găsit-o o prietenă, in noiembrie 2009, când era zăpadă și frig - trecuseră aproape două luni de când tocmai îi murise o altă cățelușa. 

Tare dor îmi e de ea. Îmi lipsesc plimbările cu ea. Mereu era prima la ușă, să iasă la plimbare.

Și ei îi plăcea in zăpadă - își băga capul aproape cu totul in zăpadă daca simțea vreun miros interesant. Lătra la oamenii de zăpadă! Și Boby a lătrat la un om de zăpadă, dar la unul înalt și solid! S-au distrat și trecătorii atunci. Și pozele cu Miki in zăpadă îmi sunt inaccesibile (au rămas în computerul defect - le voi extrage cândva).

Mi-e dor să fiu prima care lasă urme in zăpada proaspăt așternută - am un pitic care se activează când sunt pe fază la prima ninsoare. 

Când aveam câine - și mai tot timpul am avut - era simplu: dacă ningea prima dată la două noaptea - și nu dormeam - lăsam munca, luam câinele și ieșeam. Câinii mereu se bucurau. Câinii nu te lasă niciodată să te distrezi singur - cât timp mai au in ei un dram de putere. Și-i salvează pe alții de la zbenguit in zăpadă în miez de noapte sau zori de zi.

Mi-e dor de acele nopți și dimineți pustii când pe zăpadă se vedeau doar urmele unui om și urmele unui câine. Dimineața mai vedeam urme lăsate de pisici - și mă amuzam.

Poate, dacă ninge iar mult, găsim un cățeluș... Niciodată nu am luat - cu intenție - un câine pe care să-l ținem în apartament, dar ne-au ieșit în cale; nu-i puteam lăsa în drum. 😊

Mi-am exprimat în scris aceste doruri la invitația făcută de Carmen - la rândul ei, a răspuns provocării lansate de Tudor Enea.