2021-06-27

De ce câinii nu trăiesc cât oamenii

Cândva, pe o pagină de fb, am citit o povestioară simpatică, scrisă de un veterinar. Poate e inventată, poate e reală. În fond, nu contează dacă s-a întâmplat sau nu pentru că este o poveste care-mi place.
M-a întrebat cineva: Care e cel mai dificil lucru când ai un câine?
I-am răspuns: Să îi spui la revedere...

Un medic veterinar a fost chemat la un câine bolnav care avea vârsta de 13 ani. Membrii familiei, părinții și un copil în vârstă de șase ani, iubeau foarte mult câinele și sperau la o minune. Toți trei erau lângă bătrânul lor prieten cu blană și au aflat de la veterinar că tot ce ar mai putea face pentru el este să-l ajute să treacă Podul Curcubeu, pentru că avea dureri din cauza bolii. Cât timp injecția își făcea efectul copilul îi oferea ultimele mângâieri, părând foarte liniștit, senin, iar adulții se întrebau dacă el înțelege ce se întâmplă. Dorind să-i explice, veterinarul a deschis discuția despre „de ce câinii trăiesc mai puțin decât oamenii?”

- Eu știu de ce! a zis copilul. Oamenii vin pe lume pentru a învăța să trăiască frumos, să iubească pe alții, să fie buni. Câinii, când se nasc, știu să facă asta așa că nu e necesar să trăiască la fel de mult ca oamenii.
Dacă un câine ar fi învățătorul oamenilor - se gândea veterinarul - ne-ar putea învăța:
- când cei dragi revin acasă să alergam la ei și să-i salutăm cu bucurie;
- să nu ratăm nicio ocazie de a ne plimba în natură;
- să evităm să „mușcăm” atunci când un „mârâit” este suficient;
- când cineva are o zi nu prea bună să ne așezam lângă el, tăcuți, să simtă că-i suntem aproape.
Cine are un câine știe toate aceste mici secrete și multe altele.

22 de comentarii:

  1. Se întâmplă să fiu iubitor de pisici.
    Acasă am 8 pisici.
    Pisicile și câinii nu sunt foarte diferiți, așa că înțeleg foarte bine despre ei. Câinii sau pisicile nu pot trăi mult ca oamenii.

    salutări din Indonezia
    Urmăresc blogul tău

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iubesc si pisicile! Pana in ianuarie 2019 am avut doua.
      Ai dreptate: nu sunt foarte diferiti.
      Multumesc!
      Toate cele bune!

      Ștergere
  2. Daca mai era nevoie de vreo dovada ca piticii sunt mai intelepti decat adultii, tocmai ne-ai prezentat-o.
    Deosebita povestioara, intr-adevar. Oamenii mari au uitat atatea lucruri,
    din pacate!
    Multumesc mult, Diana draga! O duminica senina, sa fie la tine!❤️😘

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Le merge mintea de numa', celor mai multi piticuti! Mi-e greu s-o uit pe pustoaica aceea sfatoasa despre care am scris la un moment dat ca ne ajuta la cules de struguri. 😊 Sau pe aceea care facea curat in fatza scarii de la bloc, sa nu pateasca ceva animalele si pasarile (amintiri mai recente).
      Poate ca nu le-au uitat, dar merg pe ideea "se subintelege ca... daca..." 😊 Ceea ce e, cumva, gresit: unii nu subinteleg.
      Cu drag!
      Duminica senina iti doresc sa ai si tu, Suzana draga! ❤️ Pupici! 😘

      Ștergere
    2. Intr-adevar e gresit. Multi nici nu subinteleg si de multe ori nici nu inteleg... Uneori stau si ma intreb daca acest mecanism de care si eu am mai amintit uneori este creat tocmai pentru ca avem o anumita fragilitate cerebrala si daca ne-am aminti chiar tot cumva am fi scurcircuitati. Desi acum, pe masura ce aceste cuvinte se deruleaza, imi dau seama ca si eu gresesc. Pentru daca vorbim de energiile creatiei, noi nu facem decat, in varianta omeneasca, sa fim doar forme de manifestare si 'daca am sti', aceasta manifestare nu ar mai fi posibila. Pe cand asa, luand-o mereu de la cap, descoperim noi si noi cai! Cred ca am luat-o razana un picut... 😊
      dar este un subiect minunat, asa ca sper ca m-ai suportat!
      Pupici si numai inspiratie! ❤️😘

      Ștergere
    3. E ca si cum ai fi scris: sper ca mai suporti cateva prajiturele cu crema! :)) Imi plac! 😊
      Da si nu cu scurtcircuitul. Ma gandesc la oamenii care nu uita nimic (sunt vreo cinci in lume - despre care se stie) - nu uita nimc din ceea ce vad/cunosc dupa ce s-au nascut. Poate ca nu stim sa gestionam informatiile dar, din cand in cand, "ies" la suprafata cand avem nevoie - sau cand suntem pregatiti. Cine/ce determina cand suntem pregatiti habar n-am. Poate ca prezenta stare de manifestare este una necesara, care face parte dintr-un anumit ciclu... Ceva de genul: incepi cu "munca de jos" (un fel de a spune, pentru ca nicio munca nu e "de jos"), treci prin toate departamentele, afli care-i mersul a tot si toate si ajungi sa fii cel mai bun coordonator al activitatii unei intreprinderi.
      Poate ca n-o luam de la cap ci... ne invartim intr-o spirala. 😊 Poate ca suntem doua un picut. :))

      Multumesc, la fel! Pupici! 😘 ❤️

      Ștergere
    4. Nu aveam in vedere astfel de memorii de exceptie ale unor oameni. Care in paranteza fie spus pot avea o singura calitate si anume o memorie fenomenala si atat. A-mi gestiona informatia 'neuitata' as simti-o ca pe un cosmar si nu neaparat ca pe un dar. Ma refeream la informatiile din toti cicli de viata, dupa cum ai spus, pe toate invartelile spiralei, pe care in mod normal nu ni le mai amintim decat in mod exceptional, poate chiar intr-un moment dramatic, traumatic, sau cine stie cum...
      Cred ca asta am vrut sa punctez. Presupun ca ajunsul in pozitia de 'coordonator' are loc dupa multi cicli. Si daca oamenii ar crede in ideea acestor cicli ce presupun ca se 'cumuleaza' cumva, poate ca si-ar schimba comportamentul. Ma intreb daca cei care promoveaza acele mizerii o fac stiind ca este posibila trezirea si incearca prin orice mijloace sa o anuleze. Pentru mine este cumva o retorica pe care nu o pot lasa deoparte, nu stiu de ce exact... 😊
      Acum chiar am terminat. Am trecut la fiction... 😘 ❤️

      Ștergere
    5. Stiu ca nu la memoria "memorabila" 😊 te-ai gandit, dar daca un creier poate suporta atata informatie in mod constient ma gandesc ca poate suporta si mai mult. Cum ziceam: daca teoria e mai mult decat teorie 😊 si e sa ne amintim ceva de dinainte de nastere/dintr-o viata anterioara se va intampla la un "moment" anume, altfel e ca si cum ai lasa singur intr-o padure, noaptea, un om care tremura de frica atunci cand isi vede umbra: l-ar lovi damblaua...
      Daca e sa mergem pe ideea reincarnarii nu noi controlam ce se intampla si cand. Teoria reincarnarii, teoria karmei si aproape oricare alta teorie de gen nu lamuresc mare lucru (mai mult consoleaza) - sunt enorm de multe intrebari, dar sunt bune intrebarile ca exercitiu pentru minte.
      Mizeriile se fac pentru bani si/sau putere. Daca e sa existe o trezire, in sens ideal, aceasta va avea loc indiferent ce vor unii sau altii. Parerea mea. 😊

      Pupici! ❤️ 😘

      Ștergere
  3. Cainii sunt unici prin felul lor de a fi.

    Citeam o stire zilele astea despre un caine foarte bland care insa s-a infipt in piciorul unui talhar care o atacase pe stapana lui in timp ce erau la plimbare.

    Cainele nu muscase pe nimeni pana atunci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Au, intr-adevar, un "ceva" special cand e vorba sa "ofere".

      Nu stiu daca e neaparat de mirare reactia acelui caine pentru ca multi fac astfel de gesturi in situatii extreme: musca, ataca in caz ca e in pericol prietenul lui biped, chiar daca n-o mai facusera pana in acel moment.

      Ștergere
  4. what a beautiful story and it is so true - dogs are like angels and just want to love us

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. I like very much what you say: "dogs are like angels". They really are!

      Ștergere
  5. Impresionantă povestioara! Dacă am învăţa şi noi de la ei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaa! Doar ca, pentru noi, pare ca tare-s complicate lucrurile simple. 😊

      Ștergere
  6. Superbă povestioară, a cuiva care sigur iubește câinii. ☺

    RăspundețiȘtergere
  7. Mereu avem de invatat.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  8. Woow very cute post Dear friend! Dogs our best friends. And yes they live shorter than us but i am sure they love us more than us.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. I think so too.
      They are good playmates, they never "say": "now I'm not in the mood"... 😊
      Thank you, dear friend!

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.