De mii de ani sunt folosite simbolurile pentru a convinge oamenii de existența zeilor, de exemplu, de puterea unora de a fi magicieni, de „forța divină” a unor conducători etc. (stau dovadă statuile imense, templele gigantice, însemnele „magice”). Mulțimea știa că trebuie să se supună dacă nu voia să atragă mânia zeilor - nu erau necesare argumentele sau mijloacele de persuasiune. Legendele și parabolele instructive descoperite de cercetători sunt o altă dovadă că propaganda există (aproape) de când există omul.
Despre propagandă se poate spune că a fost studiată încă din anul 500 i.e.n., în domeniul retoricii. Avocații, demagogii și politicienii de succes din acea vreme au știut să utilizeze un limbaj sonor și solemn, umorul atent măsurat, amestecau ingenios argumente mai mult sau mai puțin valide logic; lingușeau un juriu sau o adunare și obțineau ce-și doreau. Studenții retoricii au examinat ceea ce analiștii de azi numesc „credibilitatea sursei”: ce pot spune sau face vorbitorii pentru a convinge auditoriul că spun adevărul, că sunt bine intenționați, au spirit civic ș.a.m.d.. Socrate, Platon, Aristotel și-au învățat studenții, între altele, cum să depisteze erorile de logică și apelul la emoții al demagogilor.
În toate marile civilizații au existat oameni care au analizat propaganda politică și religioasă; s-au scris multe despre tacticile electorale, despre folosirea credinței și duplicității calculate în timp de pace și război (îi amintesc numai pe Sun Tzu și Machiavelli); sunt discutate în cărți și principiile propagandei, strategii de propagandă precum monopolizarea inițiativelor, transferarea vinovăției asupra altora, prezentarea personală ca superior moral, intelectual etc., coordonarea propagandei prin mită și amenințări.
După declinul lumii antice, timp de sute de ani, n-au apărut studii aprofundate, elaborate, despre propagandă. Când a avut loc revoluția industrială și a început producția de masă unii au înțeles că pot spera la profituri extrem de mari prin marketingul de masă. Publicitatea, în sine, nu e tocmai propagandă, dar linia de „demarcație” este foarte fină.
La începutul secolului XX cercetătorii au început să studieze motivațiile diferitelor tipuri de consumatori și în funcție de răspunsurile primite în urma sondajelor, testelor, analizării comportamentului, felului de a fi, dorințelor etc. au ales diferite tipuri de publicitate, tehnici de vânzare și altele de gen. Încă de la începutul anilor 1930 există „sondaje printre consumatori” - anchete de opinie publică, altfel spus. În timp - până azi și mai încolo - aproape toate variabilele care afectează opiniile, credințele, sugestibilitatea, comportamentul cumpărătorilor au fost cercetate pentru diferite tipuri de grupuri, subgrupuri, cultură ș.a.m.d.. Au făcut asta capitaliștii, pentru a-și vinde produsele, dar au făcut-o și cei din statele cu regim politic autoritar, pentru a promova anumite idei, pentru a preveni tulburările politice, pentru a ține oamenii „la locul lor”.
Începând cu secolul XXI, în special, anumite site-uri web (mai ales platforme de rețele sociale), furnizorii de Internet au dezvoltat mii de aplicații și au colectat cantități enorme de date personale despre consumatorii care le-au folosit, având, evident, consimțământul informat al acestora: „noi colectăm următoarele date; poți refuza să ni le pui la dispoziție dar dacă nu ești de acord nu vei putea folosi aplicațiile noastre” - se spune în cazul anumitor informații. Datele în cauză pot include vârsta, sexul, starea civilă, istoricul medical, istoricul angajării (CV online), afilierile, opiniile politice, religia, interese personale și chiar locuri geografice minut cu minut. Aceste date colectate au fost vândute către brokeri de informații sau de date care le-au agregat și le-au vândut mai departe firmelor de publicitate care, la rândul lor, le-au folosit pentru a identifica potențiali consumatori pentru clienții lor corporatiști care-și vor putea face mesajele comerciale mai eficiente. Practic, datele adunate de la utilizatorii de Internet sunt anonime, dar formează un tot de preferințe, opinii etc. - un „segment de piață”, altfel spus. În același mod au fost colectate informații despre alegători și utilizate în campaniile electorale la nivel național (publicitate politică). Campaniile la nivel național - fie pentru un politician, fie pentru un săpun sau medicament - fie pe site-uri populare, în ziare, reviste (electronice sau tipărite), la radio sau televiziune costă saci de bani, criticii susținând că astfel se risipesc resursele societății dar e și împiedicată o concurență efectivă, reală, a producătorilor rivali sau politicienilor care nu pot strânge sume de bani la fel de mari.
Creșterea rezistenței consumatorilor și scepticismul alegătorilor au condus la diferite încercări de educare a consumatorilor, la o tentativă de educație electorală, la contrapropagandă dar și la propuneri legislative de reglementare (propunerile legislative de reglementare în acest domeniu al concurenței comerciale și politice nu prea se potrivesc în regimurile democratice - consumatorii, alegătorii sunt cei care pot „regla piața”).
Propagandiștii fac progrese încă de la începutul anilor 1920 și le sunt utile inclusiv experimentele publicate de Ivan Pavlov, despre reflexele condiționate, dar și studiile făcute de diferiți psihanaliști asupra motivațiilor umane.
Cărți precum The Phantom Public (1925), a lui Walter Lippmann au devenit un fel de carte de căpătâi a liderilor (de orice fel), a propagandiștilor și acoliților lor. În viziunea lui Lippmann, publicul este o fantomă incapabilă să influențeze activitatea guvernelor. Diferența fundamentală care contează este cea dintre cei „din interior” și cei „din exterior”. Abordarea unei probleme este radical diferită: numai cel din interior poate lua decizii, și nu pentru că e, neapărat, mai bun, ci pentru că e astfel plasat încât poate înțelege și poate acționa. Cei din exterior sunt ignoranți, de obicei irelevanți deoarece încearcă să conducă nava pe uscat - le lipsește esența materiei; competența există doar în raport cu funcția. Oamenii nu sunt buni, ci sunt buni pentru ceva; oamenii nu pot fi educați, ci educați pentru ceva. (...) Dar ce este propaganda dacă nu efortul de a schimba imaginea la care răspund oamenii, de a înlocui un model social cu altul?
În 1927, politologul american Harold D. Lasswell a publicat Tehnica propagandei în războiul mondial (primul război mondial), unde a făcut analiza și a descris campaniile masive de propagandă desfășurate în timpul anilor de război. În câțiva ani au apărut ca ciupercile după ploaie sociologi, istorici, jurnaliști și psihologi care au publicat o multitudine de scrieri în care, pretindeau, canalizează propagandă de toate tipurile: militară, politică și comercială.
Foarte interesant articol! Ştii ce mi se pare puţin ciudat? Că sunt mulţi cei care strigă la orice li se pare că nu-i ceva cu care rezonează că e propagandă. Mă întreb câţi ştiu ce strigă? :) Zi bună, Diana!
RăspundețiȘtergereCred ca nu sunt foarte-foarte multi cei care stiu exact ce striga sau impotriva a ce, dar uneori o (si) nimeresc (influentati sau nu de unii care stiu). 😊
ȘtergereIti multumesc, Potecuta!
Zi buna iti doresc sa ai si tu!
Ma simt mereu provocata de articolele tale! Este un concept pe care nu l-am aprofundat, recunosc. Insa l-am simtit instinctiv ca exista si am incercat sa-l fentez cumva, chiar daca de ani de zile suntem pacaliti in varii forme si pe diverse subiecte si fenta este cumva dificila... Cartea The Phantom Public nu am citit-o, insa chiar titlul mi se pare foarte cinic, asa ca ce sa mai spun de continut. Ecuatia este in primul rand economica si pare sa fie o batalie cumplita pentru a ne cunoaste 'dorintele' si a se dezvolta pietele in consecinta. Cand pentru a face un aleator am descoperit subiectul ferestrelor overton (https://suzanamiu.blogspot.com/2020/07/aleator-4-niste-ferestre-si-un-proces.html), mi-am dat seama cat de grave sunt lucrurile si ce rabdatori sunt unii. Idee aparuta in 1990...
RăspundețiȘtergereIar acum se experimenteaza pe noi din toate punctele de vedere fizic si psihic, fara 'consimtamant informat'!
Cred ca scaparea este doar in ... mandale...😊
Pupici si multumesc pentru postare, Diana draga! Oare imaginea ta este interiorul unei minti debusolate? Nu stiu, ma gandesc...
❤️😘
E una dintre conditiile esentiale pentru o propaganda de succes: se desfasoara pe termen lung (e nevoie de rabdare, si nu numai).
ȘtergereManipularea e la ordinea zilei - practic, toti suntem manipulati intr-un fel sau altul, si manipulam, intr-un grad sau altul (doar ca nu ne gandim la manipulare cand o facem). Cu propaganda e nasol. (continui sa mai scriu, desi m-am cam incurcat incercand sa "extra"-scurtez si sa actualizez o lucrare facuta cu mai multi ani in urma).
In ultimul timp, cand mai aud/citesc comentarii si analize despre "ce-au facut rusii", de exemplu, ma apuca râsul. Propaganda e atat de... grosiera incat nu inteleg cum de fel si fel de "minti luminate" se "ingrijoreaza", analizeaza, ne "dau vesti rele" s.a.m.d.. Singura concluzie la care pot ajunge este ca interesul acestora coincide cu al propagandistilor (ei stiu din ce motive - nu m-am apucat sa "sap". Nu cred ca sunt doar naivi).
In carte e "realitate pura". 😊 Nu ne place, dar chiar asa e. Cum putem determina politicienii, de exemplu, sa lucreze pentru cetateni? Numai cei din acel "sistem" pot schimba sistemul - si n-au interes. La fel in cazul tuturor 'sistemelor". :( Politicienii au senzatia ca suntem slugile lor - si e un pic invers.
"Experimentul" actual a inceput - la modul serios - candva prin 2009-2010 (daca nu chiar mai repede); ne-au luat incetisor, ca magicienii de la circ: ne atrageau atentia c-o chestie, sa nu vedem ce fac ei. Noi eram ocupati cu criza economica, ei cu sterilizarile in Africa; acum suntem ocupati cu masinile electrice (sa protejam mediul) si copiii din Congo mor pentru ca altii sa "salveze" mediul. (si tot asa)
Se poate spune si asa: desenand mandale se linisteste mintea. 😊
E mai vechi desenul - cand l-am facut nu m-am gandit la ceva anume; cand l-am ales pentru aici am vazut o fiinta hrapareata. :))
Si eu iti multumesc, Suzana draga! ❤️ Pupici si noapte buna! 😘
Un articol de nota 10+ ! Ma bucur enorm sa observ o trezire a constiinelor chiar daca AAAE este înca învaluit în obscuritatea religiilor planetare. De la primul razboi mondial, s-a trecut cu rapiditate la al doilea iar acum experimentam cel de-al treilea razboi spiritual, rece, virtual, digital, ireal... ! Merci ! Felicitari sincere !
RăspundețiȘtergereO seara minunata, relaxanta, binecuvântata, draga Diana !
Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul!” „Da”, zice Duhul, „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
Iti multumesc, Iosif.
ȘtergereCeea ce experimentam acum chiar pare ireal! In unele situatii am sentimentul ca sunt ratacita intr-un film cu zombi, dar mai degraba ca sunt parte intr-un experiment psihologic, fiind intre subiectii "naivi". 😊
Numai bine, sanatate iti doresc! Si tot ce-ti doresti tu.
Such a beautiful and useful article! I wholy agree with you. Propaganda is the more or less systematic effort to manipulate other people's beliefs or attitutes now and throughout the history
RăspundețiȘtergereThank you for the compliment, Ana.
ȘtergereIt's a systematic long-term and very long-term effort... It seems to have existed since man is on Earth - and it will exist as long as there are people.
Acum mi-am dat seama ca sunt mai multe episoade.
RăspundețiȘtergereUrmaresc.
Mai am unul de terminat (dar tema nu e epuizata nici pe sfert). 😊
ȘtergereMultumesc.