2020-09-13

N-a vrut să fie doamnă

În urmă cu vreo doi ani eram în vizită la o doamnă în vârstă. Din vorbă în vorbă aduce discuția la muncă, locuri de muncă, tineri care încă nu muncesc și stau cu părinții. Îi spun că e greu de găsit un loc de muncă potrivit mai ales când abia ai terminat studiile.
- Accepți orice – zice ea – și când se ivește ceva potrivit schimbi locul de muncă.
N-am insistat, dar i-am spus că nu e chiar așa și nu e nimic rău ca oameni să aleagă ceea ce li se potrivește – chiar dacă mai apoi își vor schimba alegerea, constatând că nu li se potrivește cum credeau. Dreptate avea și ea, pentru anumite situații.
- Uite! A. O știi, venea la mine pentru terapia de care am avut nevoie (dau din cap că o știu). Avea doctorat în finanțe, lucra la o multinațională din București și câștiga foarte mult.
- De copiii pe care îi vedea doar la final de săptămâna se ocupau părinții ei; mi-a zis că a divorțat imediat după ce a născut al doilea copil și-i era tot mai greu sa facă naveta săptămânal – îndrăznesc să observ.
- Dar erau bine îngrijiți și aveau de toate! (mai puțin părinții lângă ei, am gândit dar n-am zis nimic). S-a lăsat de munca în multinațională, a închiriat o casă și s-a apucat de ce face ea acum – dădea din mână, să-i zic eu ce face A. acum.

- Terapii alternative.
- Așa! Și mama ei s-a supărat tare de tot pentru că A., în loc să fie o doamnă, a ales să facă asta! (a spus „asta” ca și cum ar fi fost ceva rușinos).
Mi s-au adunat ochii la centru! Doar o ajutase mult terapia respectivă – venea A . zilnic, la început, apoi din două-n două zile, o dată pe săptămână... până n-a mai fost nevoie (timp de șase luni). Și nu erau deloc ieftine ședințele!
- Scuze, munca într-o multinațională o face „doamnă”? De câștigat câștigă cel puțin la fel de bine, a văzut o mulțime de țări exotice mergând la pregătire, copiii stau cu ea, ba chiar îi poate duce cu ea în străinătate... și-a cumpărat casă... Nu ceea ce are o face doamnă. E o doamnă prin comportament, prin sufletul pe care-l are...
A. e o tipă de 40 și ceva de ani, care nu doar că arată muuult mai tânără, dar se vede pe chipul ei sănătatea, bucuria, dragostea de oameni. Îi place ceea ce face și, vorba ei: „când n-o să-mi mai placă sau n-o să mai pot aleg altceva”...
- Eeee, știi ce vreau să zic. Una e când spui că lucrezi într-o multinațională, alta când ești terapeut independent. Altfel te vede lumea...
- Sunt sigură că pe A. n-o preocupă deloc cum o vede lumea și dacă a ales să plece dintr-un loc unde lucra zi-lumină pentru a deveni propria-i șefă e clar că i se pare mai potrivit ceea ce face acum: ajută oameni făcând ce-i place. Și-a transformat pasiunea în muncă. Se pot lăuda mulți cu asta? Are și timp liber când și cât vrea.
- Eu cred că foarte mult contează și unde lucrezi; oamenii te judecă și după locul de muncă și după salariu...
- Unii oameni judecă alți oameni din reflex. Nu cred că e firesc să facă cineva ceea ce cred alții că e ok doar pentru a fi bine văzuți.

Discuția a continuat, dar era mai mult monologul doamnei – nu mai comentam pentru că am văzut că se cam enervase. Degeaba am vrut să schimb tema; am plecat mai repede decât îmi propusesem. Această doamnă este una dintre acele persoane care au agenda plină cu numere de telefon și adrese ale oamenilor care... i-ar putea fi utili în cine știe ce împrejurare. Mi-a făcut capul mare și cu această temă, cu altă ocazie.

Secvența mi-a revenit în memorie după ce am citit un articol (intre altele despre numele oamenilor „utili” în agendă) și imediat apoi am citit la Suzana altul, care m-a condus, indirect, la un video despre motivul pentru care unii muncesc mult și sunt foarte obosiți și alți care muncesc la fel de mult dar nu se simt epuizați. Pe scurt: ambele postări mi-au adus în actualitate amintirea.
video:
https://www.youtube.com/watch?v=7xmGi9UzVIY

12 comentarii:

  1. Dupa 9 ani de munca in multinationala, spun ca nu am fost o doamna ci o sclava. E greu sa fii om lucrand intrun mecanism ca multinationala, darmite sa mai fii si doamna :)
    De 5 ani lucrez intro firma mare, insa fac exact ce-mi place.
    Cred ca geberatiile tinere nu au obiceiul de a judeca asa frivol oamenii, si cu generatiile noi cred ca se schimba si societatea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multi dintre cei care lucreaza in multinationale au afirmat acelasi lucru - langa A. mai stiu un tip care a renuntat dupa cativa ani (a adunat capital si acum fabrica mobilier marunt - si face ce-i place)
      E atat de important sa mergem la serviciu cu placere! Din unele postari ale tale am inteles ca faci ceea ce-ti place si am gandit inca de atunci: "ce fain!" :)

      Se observa deja o oarecare schimbare de mentalitate (in bine)

      Ștergere
  2. Mi se face nod în gând şi gol în stomac când aud de din astea cu "ce zice lumea", oricare-ar fi discuţia. Tot ce pot să spun e că oamenii ăştia, limitaţi cum sunt, efectiv nu au capacitatea de a vedea viaţa dincolo de gura lumii. Nu pot şi nu ai ce să le ceri. Şi da, din păcate, ştiu că există părinţi care au ales gura lumii în locul fericirii copilului lor. Extrem de trist şi de dureros.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vaaai, da! Parintii care au ales gura lumii... Unii nu si-au primit fiica in casa pentru ca a divortat de un barbat violent; au mers pe ideea: "ne faci de rusine cu divortul" (aproape un an de zile a dormit pe la prieteni, pana a reusit sa se angajeze). E dur pentru adulti... nu vreau sa-mi imaginez cum e pentru copiii ai caror parinti pun gura lumii pe primul loc.
      Lumea "zice", orice ar face - sau n-ar face - cineva... Sper sa inteleaga tot mai multi acest lucru.

      Ștergere
  3. Cred că e vorba despre sistemul de valori predominant în societate, despre mentalitate, și astea nu se schimbă cu una cu două.

    Seară frumoasă și săptămână excelentă, dragă Diana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca ai dreptate...
      Legat de sistemul de valori. Cu ceva timp in urma imi spunea un pustan ca nu e "popular" pentru ca la scoala unde invata toti copiii au fel si fel de lucruri si "bani de buzunar", iar el va ramane singur pentru ca nicio fata care ii place lui nu s-ar uita la el... Pur si simplu am simtit cum mi se strange inima - era atat de trist, de dezamagit... Evident ca m-am straduit sa-i explic ca lucrurile se vor schimba cand va mai creste (de anul acesta e in clasa a IX).

      Multumesc, Zina draga!
      Seara frumoasa si saptamana excelenta iti doresc sa ai si tu!

      Ștergere
  4. Știu și eu o A. Doar că e R. Terapii, multinațională,casă cu șură(pentru mai încolo). Acum a fost admisă la un masterat on line cu spiritualitate, meditatii transpersonal și alte chesii. Admir oamenii care s-au trezit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Casa cu șură! :) Cat de... linistitor suna!
      Chiar sunt de admirat cei care aleg sa isi transforme pasiunile in "munca".

      Ștergere
  5. Uneori a te lupta cu mentalitatile oamenilor mi se pare imposibil. Unii sunt mai deschisi la informatii noi, altii insa aduc o mare tristete prin preajma. Sincer, daca este sa fiu recunoscatoare pentru ceva in viata asta, este ca imi place sa gandesc, oricat ar suna de bizar asta!
    Insa nu intotdeauna reactiile mele sunt cele mai bune, la situatii ca cele mentionate de tine. Presupun ca ai o mare stapanire de sine, asa ca te felicit. Adevarul este ca poate nici nu ar intelege vreo replica logica.
    Seara buna, Diana draga! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Departe de mine gandul sa vreau sa schimb mentalitati; imi spun parerea (si-o argumentez, la cerere - mai mult sau mai putin) :) - daca i se pare cuiva ca e ok si vrea sa-si insuseasca ceva ce crede ca-i va fi util... :)
      Am invatat sa reactionez "molcom" in cei cativa ani cand am lucrat cu o organizatie preocupata de bunastarea oamenilor foarte saraci si cu probleme. :) Cu apropiatii, insa, nu sunt chiar asa de "senina". Doar ca apropiatii nici de-ar gandi ca doamna in cauza nu ar spune-o langa mine. :))
      Multumesc, la fel, Suzana draga! Pupici! ❤️

      P.S. Inca (!) nu s-a interzis ganditul. :)

      Ștergere
  6. Daca ascultam de tata, eram domn. Mama nu insista, stia ca nu e dupa cum vrea omul...
    Fiind vorba de un sat (satmarean, pe Somes) lista domnilor era scurta: cadrele didactice, functionarii de la primarie si cei de la ocolul silvic. Deci nu militienii, nu personalul de la posta, nu functionarii de la CAP, nu primarul sau presedintele CAP-ului.
    Revenind la cazul subsemnatului, consider ca nu era imposibil sa urmez calea parcursa de sora-mea care a frecventat o facultate de trei ani din Baia Mare ajungand profesoara de gimnaziu. Profesoara, deci doamna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce scurta era lista domnilor si doamnelor. :)
      Ma bucur sa te cunosc, domnule! :)

      Pe un forum am descoperit, la un moment dat, o intrebare: e ok sa ma adresez femeii de serviciu cu "doamna"? Ma gandesc ca, poate, era cineva pus pe glume.
      Candva, pe strada, m-am adresat unei femei cu fuste lungi care ma cicalea sa-mi ghiceasca in palma: "Doamna, te rog sa nu te mai tii dupa mine pentru ca stiu trecutul, stiu prezentul si nu ma intereseaza viitorul". A inceput sa râda, adresandu-se insotitorilor ei: "Auziti, bai, mi-a zis doamna!" Da-i si râzi - dar m-a lasat in pace.

      Ștergere

Va multumesc pentru ca sunteti aici. Comentariile sunt moderate deoarece e singura metoda pe care o stiu sa nu pierd vreun mesaj si sa evit mesajele nepotrivite. Le public imediat ce accesez blogul. Multumesc pentru intelegere.